Seculariștii zilelor noastre vor să ne „elibereze” de toate pacostele care, zic ei, ne stăpânesc: „intoleranță”, „medievalism”, „talibanism”, „conservatorism”, „tradiționalism”, „meritocrație”, „valori tradiționale”, „valorile familiei”, „religie”, „fanatism”, „familie și căsătorie” ca instituții sociale, „biserica”. Lista acestor presupuse pacoste este practic interminabilă.
În același timp, însă, seculariștii doresc să ne extindă „sinele interior / our inner self”, transformându-ne, prin eliberarea de mentalitățile „vechi, demodate și medievale”, în făpturi noi, autonome. Vor să ne elibereze de „lanțurile” trecutului și să ne facă oameni „liberi”, acordându-ne, prin lege și alte modalități, „autonomie personală / self autonomy”. Adică dreptul de a face ce vrem cu viețile și trupurile noastre.
Aceste paragrafe cuprind impresia generală pe care mi-am făcut-o în aceste zile, după ce, la sfârșitul anului trecut, am început să citesc cartea lui Carl R. Trueman, The Rise and Triumph of the Modern Self: Cultural Amnesia, Expressive Individualism, and the Road to Sexual Revolution / Ascensiunea și triumful sinelui (eului) modern: amnezie culturală, individualism excesiv, și calea către revoluția sexuală. Recomand cartea. Trueman este intelectual protestant, iar prefața cărții este scrisă de un alt intelectual creștin de talie, ortodoxul Rod Dreher.
Lecturarea cărții, însă, nu este ușoară. Cartea în sine este de genul „heavy duty / lectură de greutate” și impune, în opinia mea, cunoștințe prealabile (chiar dacă rudimentare) în filosofia post Iluministă.
Dacă argumentația lui Trueman este dificil de urmărit, ideile lui principale sunt ușor de înțeles.
Intenta cărții lui Trueman este să înțelegem originile intelectuale ale revoluției sexuale contemporane. Oricare revoluție seculară are rădăcini intelectuale și filosofice. Revoluția sexuală își are propriile ei rădăcini intelectuale, motiv pentru care recomand cartea lui Trueman.
Este prima și singura carte peste care au am dat de-a lungul anilor și care își asumă această responsabilitate atât de crucială pentru fiecare creștin și persoană conservatoare care dorește să fie la curent cu originea și evoluția non-valorilor (ori aș putea spune contra-valorilor) zilelor noastre.
Gândirea retrogradă, vulgară și anti-valorică pe care o vedem manifestată și promovată în viața socială, politică și academică de astăzi nu a apărut peste noapte. Revoluționarii sexuali și-au ales cu grijă titanii intelectuali pentru a-și clădi bazele ideologice ale revoluției sexuale, dar, mai ales, pentru a-și promova obiectivul ultim al „eliberării omului de sub tirania represivă a heteronormativității / liberation of man from the represive tyrrany of heteronormativity".
I-au ales pe Rousseau, propovăduitorul secularismului și al autonomiei personale; pe Nietzsche, propovăduitorul nihilismului modern; pe Freud, propovăduitorul libertății sexuale; și pe Marx, propovăduitorul „luptei de clasă”.
În contextul revoluției sexuale, lupta de clasă implică bătălia „minorităților sexuale”, presupuse exploatate, împotriva „majorității heteronormative". Obiectivul este anihilarea normelor de organizare a societății civile fasonate de cei din urmă.
Și aici revin la titlul comentariului de azi. Mulți dintre noi refuzăm să fim „eliberați” de sub normele societății normale. Ne simțim confortabili trăind în normalitate, trăindu-ne viețile în concordanță cu normele firescului stabilite de Dumnezeu la Zidirea Lumii.
Nu credem că fericirea ori adevărata „libertate” coincid cu abrogarea firescului. Credem, dimpotrivă, că viața sănătoasă, din toate punctele de vedere, este cea trăită în conformitate cu firescul, cu normele normalității stabilite la Zidirea Lumii.
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.