După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Fedor Covaci. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Fedor Covaci. Afișați toate postările

duminică, 5 aprilie 2020

Fedor Covaci 🔴 Ziua în care Dumnezeu a plans...


„Cand S-a apropiat Isus de cetate si a vazut-o, Isus a plans pentru ea... Luca 19:41“

Daca suntem atenti cu contextul istoric al intrarii lui Isus în Jerusalim vom observa ca Matei si Marcu leaga evenimentul de alte doua evenimente importante prin care descifram de fapt diagnosticul spiritual al natiunii.

Pe langa faptul ca aflam pusul nivelului spiritual vom întelege ce a vrut de fapt Mantuitorul sa transmita prin implicarea Lui directa si în aceste doua evenimente.
Este vorba despre curatarea Templului si despre blestemarea smochinului.

• Curatarea Templului: prin curatarea templului Isus a aratat ca ei nu cunosteau functia templului.
Au schimbat functia adevarata a templului care era destinat sa fie o casa de rugaciune, într-o piata a tranzactiilor. Preotii cu sprijinul poporului au ajuns sa fie corupti, pangariti, fara nici o etica a slujirii si lipsiti de orice integritate.

• Blestemarea smochinului: scoate la suprafata o alta lacuna spirituala mare si anume. Poporul era fara viata spirituala si fara rod spiritual ci au ramas cu un ritual sec, mecanic de o rutina obositoare. Si marea problema era ca ei se ascundeau dupa aceasta perdea a spiritualitatii si îsi ameteau constiinta ca sunt bine înaintea Domnului atata timp cat preotii nu zic nimic. Pe fondul acestei realitati spirituale decadente a întrat Isus în Jerusalim.

Totusi într-un asemenea climat corupt Cristos împlineste profetia din Zaharia care era cu privire la El. Dar mai observam ceva, nu numai atat El nu putea fi detasat de nevoia disperata a restauararii sufletesti si duhovnicesti ai natiunii Sale din care se tragea dupa trup.

Doua idei doresc sa subliniez din care doresc sa învatam doua lectii practice.

În primul rand pentru Isus era:
1. Momentul compasiunii.“Isus a plans“...
El devine vulnerabil aici si are sentimente care arata ca Lui îi pasa pentru sufletele pierdute. Acum prin exteriorizarea compasiunii Isus seamana cu Pavel din Rom.9:1-3. Aici Isus apare în frumusetea umanitatii Sale si vedem ca El iubeste lumea întreaga dar are si sentimente patriotice. Iubeste pe ai Sai si-i iubeste pana la capat.

În al doilea rand pentru Isus era:
2. Momentul cunoasterii Lui. „O daca ai fi cunoscut si tu, macar în aceasta zi lucrurile care puteau sa ti dea pacea“!

Au irossit ultima sansa cu care au fost binecuvantati de a-L cunoaste în adevarata Sa identitate. Social si politic erau sub dominatia aspra romana, spiritual nu aveau pacea interioara si mistica pentru ca Dumnezeu nu le mai vorbise de 430 de ani!. Aproape un jumatate de mileniu fara nici o relatie sau descoperire din partea lui Dumnezeu!

Dar nu numai atat, Dumnezeu trimite pe Ioan Botezatorul sa-I pregateasca calea si cel mare proroc nascut din femeie, moare decapitatat pe fondul unui dans senzual si a preferintei unei femei curve!

Si pentru ca sa fie mai dramatic peisajul Dumnezeu trimite singurul Sau Fiu si El este rastignit între doi talhari pe lemnul blestemat.

O ce sansa uriasa a irosit poporul evreu...au avut oportunitate mareata sa-L primeasca si sa fie restaurati ca tara si popor si puteau sa fie reabilitati sufleteste si duhovniceste... dar nu au vrut.

Oare ce vei face tu si eu...?
Acum si aici în mijlocul acestui focar, acest cuptor infernal al încercarii?
Acum alege singura alternativa viabila. Zavorul usii tale este în interior la tine........în mijlocul acestei pandemii si a acestui flagel care a lovit pe neasteptate întreg pamantul întelept este sa-I deschis usa....pentru ca El nu va forta usa inimii tale niciodata.

El sta la usa si bate...

Te las singur cu o meditatie:
Paradoxal si buimacitor la intrarea lui Isus în Jerusalim strazile erau pline cu oameni etuziasmati, Jerusalimul de asemenea era tixit de oameni...

Astazi ce schimbare radicala de decor...azi la sarbatoarea intrarii lui Isus în cetate strazile sunt complet goale si capitalele mari de pe întreg pamantul sunt pustii si arata ca niste planete nelocuite si parasite....

Isus de data asta a ales altfel sa viziteze omenirea.... atunci a plans El plin compasiune ....
...acum plange omenirea îngrozita desi are de toate numai ce este atat de indispensabil nu are ...
Nu are pe Fiul...

luni, 23 martie 2020

Fedor Covaci 🔴 Pericol extrem sau oportunitate? Covid-19 numai un pericol, sau poate fi și o șansă?


Cred si am certitudinea ca în aceasta criza sta latent ascunsa o mare alternativa, o sansa pentru ca întreaga omenire sa-si schimbe radical gandirea despre ce înseamna adevarata viata (pana de curand traiam o viata pe fuga în care ne plangeam mereu ca nu avem timp, mancam pe fuga, dormeam pe fuga, ne îmbratisam pe cei dragi pe fuga, tot pe fuga la serviciile divine tot mereu pe fuga).
Cand ma gandesc retrospectiv, oameni buni chiar pe bune ca aveam nevoie de acest "concediu" global de acest "Shalom" pe care ne este asa de greu sa-l îmbratisam desi avem o nevoie mare si disperata de el.

De asemenea trebuie revizuita conceptia despre bani, posesiuni si absolut orice dar mai ales constienta ca ne tragem din neam de Dumnezeu (Fapte 17.28 si Coloseni 1.17).

Consider ca acum omenirea sta la o mare rascruce de drumuri.
Oare încotro o vom lua?
Pe ce drum o vom apuca?
Pentru a lua sau mai bine zis a alege alternativa sanatoasa, buna si viabila e nevoie de mult discernamant spiritual.
Sa nu ne grabim ci sa ne asezam putin sa ne tragem putin sufletul haituit de desartaciuni si apoi sa luam o decizie înteleapta.
Pentru a alege drumul care duce spre Calea (Ioan 14:6) de care avem asa mare nevoie noi pamantenii avem nevoie de lumina care vine de sus.

Mai jos atasez o scrisoare asezata bine pe care eu am intitulat-o asa:
Traind într-o lume bolnava!
Ea este scrisa de un om întelept cu o gandire profunda si duhovniceasca.
Apropo nu cititi pe fuga!

..."Dincolo de panică și frică, de nebunia cumpărăturilor făcute fără rost, de glumele uneori nesărate, ce vin tot dintr-o teamă ascunsă, dincolo de toate astea, s-a făcut dintr-o data liniște.
Liniștea de care umanitatea nu a mai avut parte de foarte mulți ani, poate prea mulți să fie spre binele nostru.

Este afară o liniște teribilă, în toată lumea asta.
Oamenii s-au oprit în loc în nebunia care s-a numit impropriu: Viață!
Abia acum ar trebui să înțelegem că ceea ce am trăit, până a început pandemia, nu era viața noastră.
Fiecare dintre noi alerga după ceva, după cineva și mai ales după putere și bani !!!
Că banii conferă putere sau puterea conferă bani, nici nu mai are importanta sa disctutam.

Important e că omenirea asta continuă, omenirea călca peste orice și peste oricine.
Omenirea și-a vândut sufletul, a uitat să iubească, să zâmbească, să dea dovadă de empatie, toleranță, înțelegere și mai ales iertare.

Doar că a venit o secundă în viața noastră în care suntem nevoiți să ne izolăm. Izolarea nu e un lucru rău.

Vom avea o vreme să ne împrietenim din nou cu noi, cu oamenii la care ținem, cu familiile noastre, dar mai ales cu sufletele noastre.
Dumnezeu, Divinitatea, Universul sau cum vreți voi să-i spunem nu face nimic la întâmplare.
Din toată nebunia asta, vor apărea și lucruri bune, poate mărețe!
Moare o lume pentru ca alta să se nască!

Dacă ne uităm afară, ghioceii, iarba, copacii, păsările, animăluțele își văd de viața lor, neatinse.

Pentru întregul pământ viața merge mai departe, după rânduiala Domnului, doar că pentru oameni, totul s-a năruit.
La întrebari: De ce? De ce noua? De ce acum? vom avea răspunsul când totul se va termina.
Putem doar să sperăm că totul se va termina cu bine.

Când noi, oamenii, ne credem dumnezei, Dumnezeu atotputernic alege un virus, ceva care nu se vede să ne arate tuturor, adica si nouă, măsura.
Să înțelegem că vine o vreme pentru toate".

sâmbătă, 21 martie 2020

Fedor Covaci 🔴 Mirele trezește Mireasa ațipită!

Fapte 2:44 & 9:31

Iubiti frati si surori, tineri si copii,
Istoria crestinismului ne certifica  ca biserica primara a functionat la început în case sute de ani (circa 300 de ani). Vezi istoria crestinismului pana la împaratul Constantin, pana la el crestinismul era considerat „religia ilicita“. Dupa el crestinismul a ajuns sa fie în legalitate, perioada în care a început constructia de cladiri impunatoare.

Unii crestini sunt bulversati acum si se gandesc la tot felul de scenarii posibile, ei sunt dintre aceia care nu înteleg ce este biserica. Dependenti fiind de o cladire, sala de cult si de o institutie religioasa bine structurata, ei se simt parca dezradacinati.
Aduceti-va aminte de Isus ca atunci cand a trait pe pamant în timpul activitatii Sale mesianice cele mai mari probleme si adversitate a avut din partea oamenilor religiosi care au conceput si dezvoltat o institutie lipsita de viata. Pana la urma a fost rastignit tot de ei!

Altii se îngrijoreaza peste masura din cauza serviciilor divine, si se face apel la transmisiunile live cu sala de cult goala, (nu sunt împotriva unui mesaj live transmis în aceasta perioada) si nici a întalnirilor pe alfabet în lacasurile de cult pana la un numar limitat.
Toate astea nu îi ajuta pe pe oameni sa se dezvolte si sa creasca in maturitate ci îi face sa fie mereu copii si dependenti de lapte.

Partasia de casa în odaita nu este interzisa si controlata de nimeni numai de Duhul. Faceti prin Duhul tot felul de rugaciuni si cereri ne îndeamna Pavel în Efeseni 6:18.
Ne putem aduna cat vrem fara sa ne organizeze conducerea sau cei  mai mari peste noi în Domnul.

miercuri, 18 martie 2020

Fedor Covaci 🔴 Puțin credincioșilor!


„Fice ale Ierusalimului, nu Ma plageti pe Mine ; ci plangeti-va pe voi si pe copiii vostrii“ (Luca 23:28).


Nu va fie teama!

Doresc Eu moartea pacatosului? zice Domnul , Dumnezeu. Nu doresc Eu mai de graba ca el sa se întoarca de pe caile lui si sa traiasca?

Piere cel neprihanit, si nimanui nu-i pasa; se duc oamenii de bine, si nu ia nimeni aminte ca din pricina rautatii este luat cel neprihanit..

Dumnezeu Se uita din înaltimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca sa vada daca este cineva care sa fie priceput si sa caute pe Dumnezeu. Aceste versete sunt arhicunoscute de catre noi toti.

În economia mantuirii tainice si nepatrunse, stim ca Dumnezeu înmulteste harul acolo unde pacatul s-a înmultit si mai mult. (Rom.5:20b)

Dar în acelasi timp Dumnezeu face ce vrea fara sa întrebe de cineva. El este Suveran. Sa stiti ca Eu sunt Domnul! Oprire.
Noi nu ne oprim!... si paradoxal ne opreste un virus care daca ajunge în sucul gastric în stomac moare din cauza aciditatii.
Ne spalam si ne dezinfectam pe maini de ni s-a uscat epiderma, dar sufletele si inima ezitam sa le curatim dupa îndemnurile profetului Isaia (cp. 55 si 58). Oprire.

Daca tot ne oprim sa învatam ceva. Ce anume?

Majoritatea zdrobitoare crestina de pe întreg pamantul trebuie sa abandonam teologia lui Cain (de a face) si sa îmbratisam teologia lui Abel (de a fi).
Voi sunteti sarea pamantului... sunt spusele Mantuitorului iubit.
Oare cine are timp si ureche sa auda. Ei bine acum este si timp si liniste sa auzim.
Tanara, frumoasa America si batrana, obosita Europa trebuie sa se întoarca la ceea ce Dumnezeu doreste.
El doreste sa fie si sa ramana în ecuatia vietii noastre.
Noi europenii cu drepturile omului am scos pe Dumnezeu din ecuatie, desi el doreste partasia noastra.

„Durerea este megafonul lui Dumnezeu“ spunea britanicul C.S.Lewis. Tot el zicea ca“ Dumnezeu ne sopteste prin placerile noastre, ne vorbeste prin constiinta, dar ne striga prin durerile noastre, durerea fiind megafonul Lui prin care El trezeste o lume surda.“

Iar Philip Yancy spune ca „nu afirm ca Dumnezeu permite suferinta pentru ca are rolul de megafon, totusi, megafonul durerii transmite un mesaj general despre situatia tragica în care se afla omenirea“

Prea multi fi a lui Ismael zac pe bancile din bisericile de azi si în registrele de la secretariat si prea putini fii a lui Avram care sa se avante prin credinta în lumea idolatra a secolului 21 si sa-L proclame pe Isus ca Mantuitor si Domn.

Pe final sa ne învioram sufletele noastre.
Sa calatorim în trecutul tumultos al omenirii undeva cu circa 400 de ani acum în Anglia, atunci cand populatia Londrei era cat pe aici sa fie nimicita de cunoscuta si nemiloasa ciuma (ciuma a intrat întrat în topul celor mai mari 10 catastrofe cu care a fost lovita omenirea).

În acele vremuri groaznice traia un om deosebit, numele lui era John Donne care în mijlocul crizei a zis urmatoarele:
„Nici un om nu este o insula statatoare. Moartea orcarui om ma vlaguieste, pentru ca eu sunt parte a omenirii...De aceea nu cauta niciodata sa afli pentru cine bat clopotele...Caci bat pentru tine!
Îmbolnavit pe patul de suferinta plin de febra statea pe pervazul dintre viata si moarte zicand;
„Desi unui slujitor atat de nesupus ca mine i-ar putea fi teama sa moara, la un Stapan atat de milostiv ca Tine nu mi-e teama sa vin“

În cele din urma dupa o viata zbuciumata, marcata de pierderi mari si multiple în timpul ciumei ucigatoare(si-a pierdut fratele închis pentru credinta, si cinci copii, între care o fata de 18 ani),doi ani mai tarziu îi murea si sotia, lasand in urma 7 copii, iar John Donne avea sa oficieze slujba de înmormantare, alegand ca motto afirmatia profetului Ieremia: „Eu sunt omul care a vazut suferinta sub nuiaua urgiei Lui“
Cand vine o urgie mereu noi oamenii punem întrebari ponosite si mereu noi care nu dispar niciodata.
De ce? De ce acum? De ce mie?

În încheiere am si eu o întrebare.
De ce oare omenirea nu a învatat nimic din evenimentele catastrofale de exemplu: