Fedor Covaci 🔴 Puțin credincioșilor!

„Fice ale Ierusalimului, nu Ma plageti pe Mine ; ci plangeti-va pe voi si pe copiii vostrii“ (Luca 23:28).

Nu va fie teama!

Doresc Eu moartea pacatosului? zice Domnul , Dumnezeu. Nu doresc Eu mai de graba ca el sa se întoarca de pe caile lui si sa traiasca?

Piere cel neprihanit, si nimanui nu-i pasa; se duc oamenii de bine, si nu ia nimeni aminte ca din pricina rautatii este luat cel neprihanit..

Dumnezeu Se uita din înaltimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca sa vada daca este cineva care sa fie priceput si sa caute pe Dumnezeu. Aceste versete sunt arhicunoscute de catre noi toti.

În economia mantuirii tainice si nepatrunse, stim ca Dumnezeu înmulteste harul acolo unde pacatul s-a înmultit si mai mult. (Rom.5:20b)

Dar în acelasi timp Dumnezeu face ce vrea fara sa întrebe de cineva. El este Suveran. Sa stiti ca Eu sunt Domnul! Oprire.

Noi nu ne oprim!... si paradoxal ne opreste un virus care daca ajunge în sucul gastric în stomac moare din cauza aciditatii.

Ne spalam si ne dezinfectam pe maini de ni s-a uscat epiderma, dar sufletele si inima ezitam sa le curatim dupa îndemnurile profetului Isaia (cp. 55 si 58). Oprire.

Daca tot ne oprim sa învatam ceva. Ce anume?

Majoritatea zdrobitoare crestina de pe întreg pamantul trebuie sa abandonam teologia lui Cain (de a face) si sa îmbratisam teologia lui Abel (de a fi).

Voi sunteti sarea pamantului... sunt spusele Mantuitorului iubit.

Oare cine are timp si ureche sa auda. Ei bine acum este si timp si liniste sa auzim.

Tanara, frumoasa America si batrana, obosita Europa trebuie sa se întoarca la ceea ce Dumnezeu doreste.

El doreste sa fie si sa ramana în ecuatia vietii noastre.

Noi europenii cu drepturile omului am scos pe Dumnezeu din ecuatie, desi el doreste partasia noastra.

„Durerea este megafonul lui Dumnezeu“ spunea britanicul C.S.Lewis. Tot el zicea ca“ Dumnezeu ne sopteste prin placerile noastre, ne vorbeste prin constiinta, dar ne striga prin durerile noastre, durerea fiind megafonul Lui prin care El trezeste o lume surda.“

Iar Philip Yancy spune ca „nu afirm ca Dumnezeu permite suferinta pentru ca are rolul de megafon, totusi, megafonul durerii transmite un mesaj general despre situatia tragica în care se afla omenirea“

Prea multi fi a lui Ismael zac pe bancile din bisericile de azi si în registrele de la secretariat si prea putini fii a lui Avram care sa se avante prin credinta în lumea idolatra a secolului 21 si sa-L proclame pe Isus ca Mantuitor si Domn.

Pe final sa ne învioram sufletele noastre.

Sa calatorim în trecutul tumultos al omenirii undeva cu circa 400 de ani acum în Anglia, atunci cand populatia Londrei era cat pe aici sa fie nimicita de cunoscuta si nemiloasa ciuma (ciuma a intrat întrat în topul celor mai mari 10 catastrofe cu care a fost lovita omenirea).

În acele vremuri groaznice traia un om deosebit, numele lui era John Donne care în mijlocul crizei a zis urmatoarele:

„Nici un om nu este o insula statatoare. Moartea orcarui om ma vlaguieste, pentru ca eu sunt parte a omenirii...De aceea nu cauta niciodata sa afli pentru cine bat clopotele...Caci bat pentru tine!

Îmbolnavit pe patul de suferinta plin de febra statea pe pervazul dintre viata si moarte zicand;

„Desi unui slujitor atat de nesupus ca mine i-ar putea fi teama sa moara, la un Stapan atat de milostiv ca Tine nu mi-e teama sa vin“

În cele din urma dupa o viata zbuciumata, marcata de pierderi mari si multiple în timpul ciumei ucigatoare(si-a pierdut fratele închis pentru credinta, si cinci copii, între care o fata de 18 ani),doi ani mai tarziu îi murea si sotia, lasand in urma 7 copii, iar John Donne avea sa oficieze slujba de înmormantare, alegand ca motto afirmatia profetului Ieremia: „Eu sunt omul care a vazut suferinta sub nuiaua urgiei Lui“

Cand vine o urgie mereu noi oamenii punem întrebari ponosite si mereu noi care nu dispar niciodata.

De ce? De ce acum? De ce mie?

În încheiere am si eu o întrebare.

De ce oare omenirea nu a învatat nimic din evenimentele catastrofale de exemplu:

Hiroschima & Nagasaki 1945 Japonia,

Cernobîl 1986 Rusia,

Tunami 2004 Indonezia ( 230. 000 morti)?

Oare vom învata ceva candva...?

El este Punctul Cardinal noi suntem corabiile care deviem de la traiectorie, si mereu avem nevoie de redresarea directiei.

Convingerea mea puternica este ca niciodata Dragostea nu dezerteaza, indiferent de prognoza.

Cu pretuire.

Fedor Covaci

Bethlehem Graz