Trăim vremuri delicate, peste care vom trece, cu
ajutorul Domnului. Crizele ne întăresc și ne purifică. Biblia și istoria
demonstrează acest lucru. Dar, tot crizele pot duce la disensiuni (uneori
ireconciliabile) între frați și între biserici.
Pe
măsură ce trece timpul, „lupta cu Cezarul” în timpul pandemiei devine prilej de
„ceartă între frați”. Care este mecanismul? Cultura show-ului! Într-o lume în
care orice banalitate se face live, în fața camerei, s-a dezvoltat o cultură a
declarațiilor publice, a luptei la vedere, a unui cinematograf eclezial global.
Iar, când te uiți la film nu ai cum să nu reacționezi - este în natura umană!
Când
Biserica abordează crizele învățând și practicând tehnicile lumești de
persuasiune și activism politic, va pierde. Problemele (cu Cezarul sau cu
altcineva) trebuie tratate la nivel local, cu rugăciune și în lumina
Scripturilor. Sigur, pot fi folosite și pârghiile legate, la fel cum a făcut
Pavel. Problema este legată de „nevoia de show” urmată de „strângerea unei
armate de susținători”. Această acțiune duce la formarea unei „armate de
nesusținători”. Și uite așa, lupta cu Cezarul ajunge să ducă la lupte între
frați.
Tot
istoria ne arată că linia între religia sfântă și curată și fanatismul religios
este, uneori, foarte subțire. Nu toți oamenii vor pricepe nuanțele de prigoană
supralicitate de unii lideri, de dragul show-ului și poate chiar al afirmării
personale.
În
fine, să fim prudenți cu această criză prin care trecem. Cea mai mare problemă
s-ar putea să nu fie nici Covid-ul, nici lupta cu Cezarul, ci luptele între
frați!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.