George Floyd. Un necunoscut
pentru marele public cât a trăit. A devenit cunoscut prin moarte. O moarte
crudă, absurdă, de neînțeles. Nu a fost luat în seamă când striga: ,,nu pot să
respir‘‘. Cum nu sunt luate în seamă strigătele a nenumărați oameni care
strigă: nu pot să respir.
Nu doar George a murit
sufocându-se sub genunchiul nemilos al unui om care a folosit uniforma de
polițist ca pretext să reducă la tăcere vocea unui amărât. Mor generații
strivite sub genunchiul unei ideologii care sufocă moralitatea, istoria,
viitorul.
Generația care merge la
Biserică, care postește și se roagă lui Dumnezeu se sufocă sub valul de mizerie
europeană care paradoxal, vorbește în numele progresului făcând un mare pas
înapoi în planul curăției de cuget și inimă.
Bunica mi-a spus să nu înjur,
să nu mă port urât cu oamenii, m-a dus la biserică, m-a învățat să postesc.
Părinții mei m-au învățat evlavia, respectul față de semeni și să muncesc
cinstit.
Acum generația aceasta se
sufocă sub genunchiul unei Europe care are uniforma globalismului, a
uniformizării, a unui libertinism care ne-a luat aerul din plămâni. Dacă cineva
ne aude, să știe că nu mai putem respira.
Generația care se ridică este
alimentată constant cu știri senzaționaliste, cu propagandă umanistă, iar
corporatismul a născut competiții în care omul se diluează, se subțiază până la
dispariție.
Ideologia de gen a devenit
agenda numărul 1 a majorității țărilor europene si copiilor, tinerilor li se
inoculează sămânța unui război fals, al unor lupte greșite care nasc ură,
dezrădăcinare și au ca efect destrămarea sufletească.
Mass-media devine pe zi ce
trece un mijloc de corupere morală, de aservire politică care naște campanii la
comandă, care fabrică vedete de carton, care ridică la rang de modele
,,vulpițe‘‘, frumuseți botoxate, și care oferă un divertisment vulgar care
îndobitocește si transformă consumatori în condamnați la eșec.
Sămânța de oameni care strigă,
demască și nu dezertează de la credință, omenie, curăție sufletească, cei care
se trudesc să ofere alternative de viață viabile, bazate pe Biblie, testate în
focul marilor lupte, sunt apăsați de genunchi denigrării, persiflării și
ridiculizării de către cei care dețin puterea de a decide, de către
autoritățile care au uniformă, dar și-au pierdut de mult respectul față de om
sau viață.
E nedrept ce i s-a întâmplat
lui George Floyd. Când privești agresiunea neomenească asupra lui, te revolți,
ți se strânge inima în piept de durere. Toate aceste sunt sentimente umane,
legitime, dar a folosi moartea lui ca pretext de a lua viața altcuiva, de a
jefui, distruge, devine una dintre cele mai triste dovezi ale faptul că ne-am
pierdut busola.
Politizarea dramelor de zi cu
zi, teatrul demagogic al politicienilor a sufocat bunul simț, a blocat
creșterea sănătoasă a unei națiuni, iar intoxicarea permanentă făcută de
mass-media aduce cu sine roadele pe care le vedem cu tristețe si spaimă.
Trăim vremuri în care omul, cu
dramele lui, devine o știre pe care fiecare o folosește după bunul plac, după
interesele personale pe care le urmărește.
Trăim vremuri în care sub
pretextul durerii altuia, ne revoltăm si în loc să construim, dărâmăm pentru că
sufletul stă de mult pe un butoi de pulbere, aceasta fiind consecința unei
lupte permanente a progresiștilor de a înstrăina omul de Creatorul Său.
Viața altuia nu e un pretext
ca să justifici viața ta, să îți susții agenda și interesele sau să maschezi
derapajele comportamentale.
Acolo unde este credință,
viața altuia, tragediile ei, impun respect, considerație, discreție și, mai
ales, o autodeterminare, o motivare de sine în a deveni un om mai bun, un semen
cu dragoste față de aproapele nostru.
Dumnezeu
să ne vină în ajutor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.