Nu e
greu să porți povara istoriei pe umerii tăi. În Philosophy of History /
Fiolosofia Istoriei, germanul Hegel privea cu admirație spre Statele Unite cu
sute de ani în urmă și prezicea că în viitor SUA „va purta povara istoriei pe
spatele ei”.
Au
trecut decenii de când l-am citit pe Hegel, dar cuvintele astea mi-au venit din
nou în minte acum câteva săptămâni. Mi se părea că încă din 1917, când au
intrat în Primul Război Mondial (ironic, în același an în care Comunismul a
apărut în istorie), SUA a purtat povara istoriei și a omenirii pe umerii ei.
A înfrânt Germania
imperialistă în Primul Război, Germania Nazistă în al Doilea, Japonia
imperialistă în August 1945, și Rusia Sovietică acum 30 de ani, când s-a
prăbușit comunismul sovietic.
Ne putem doar imagina, cu
groază, unde ar fi lumea astăzi dacă Germania imperialistă ar fi biruit în
Primul Război, Germania Nazistă în al Doilea Război, Japonia imperialistă în
August 1945, și Rusia Sovietică acum 30 de ani. Cu alte cuvinte: cum ar arăta
lumea azi dacă SUA ar fi pierdut aceste patru conflagrații ori conflicte mondiale.
Putem,
într-un sens, agrea cu Hegel, că de 100 de ani și mai bine SUA poartă pe umerii
ei povara istoriei.
Provocările,
însă, se țin lanț. Și se dezlănțuie asupra Americii asemenea unei ploi
torențiale. Doar în primele cinci luni ale acestui an a fost asaltată de o
pandemie de proporții globale fără precedent; de o Chină agresivă, totalitară
și expansionistă (care tocmai e pe cale să înghită Hong Kong); iar, de două
săptămâni, de o rebeliune anarhistă care s-a extins în tot Occidentul,
prilejuit de omorul tragic și inutil al lui George Floyd.
America a erupt în flăcări.
Chiar acum, în aceste momente când scriu aceste rânduri, America arde. E încă
în flăcări. Clădirile sunt incendiate, polițiștii și anarhiștii se privesc unii
pe alții cu nervii încordați, firmele și magazinele sunt sparte (cu cărămizi
aduse intenționat pentru acest scop) etc.
Ce se întâmplă, de fapt, în
spatele acestui eveniment în flăcări? Se desfășoară, zic eu, sub ochii noștri,
o rebeliune anarhistă. Nu e vorba de combaterea rasismului ori de a protesta
împotriva abuzurilor poliției din Minneapolis (un oraș „progresist”, mândria
„progresiștilor” americani). Dimpotrivă, ne confruntăm cu o încercare
intenționată de a crea haos, de a slăbi Administrația Casei Albe, de a produce
colapsul SUA.
Acesta e obiectivul ultim:
colapsul SUA. „Progresiștii”, marxiștii, activiștii de stânga, feministele,
revoluționarii care încă stau pe baricadele revoluției sexuale, ateii,
avortiștii, pornografii, și toate forțele iadului au același obiectiv: prăbușirea
Americii creștine. Replica lui Machivelli, „scopul scuză mijloacele”, se aplică
foarte bine acestei situații.
Ce vedem este cel mai recent
capitol din lunga bătălie pentru distrugerea Creștinismului. A început cu
britanicul Thomas Hobbes acum jumătate de mileniu și continuă și azi. Toata
presă „progresistă” e împotriva Americii creștine și canalizează mintea și
acțiunile oamenilor pentru a o distruge.
Nu e doar o coincidență că,
acum două zile, anarhiștii au incendiat St John's Church / Biserica St. John's
din Washington, DC, un lăcaș de închinăciune unde s-au închinat președinții
americani de mai bine de o sută de ani. [Link: www.thefederalist.com]
Imaginați-vă Biserica din
Dealul Mitropoliei fiind azi în flăcări! Când românii s-au ridicat împotriva
comunismului în 1989, nu s-au ridicat împotriva bisericilor. Nu s-au ridicat
împotriva lui Dumnezeu. Dimpotrivă, în biserici și-au găsit refugiul.
Puțini dintre noi știu că pe
vremea Războiului Civil din Spania anarhiștii comuniști spanioli (și tovarășii
lor comuniști din alte țări), au comis atrocități de nedescris împotriva
Bisericii Catolice. Nici presa, nici cărțile de istorie nu le menționează.
Cunoaștem
însă motivul: distrugerea Creștinismului și a puterii mondiale care (încă)
simbolizează valorile creștine, rămâne obiectivul ultim. Pandemia și tragicul deces a lui George Floyd sunt
oportunități optime pentru a intensifica bătălia împotriva Creștinismului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.