Secularismul
e rasist. În primul rând pentru că e marxist. Împarte oamenii în categorii, în loc să-i unească. Pe unii îi declară
buni și pe alții răi, dând de înțeles că cei din urmă sunt și indezirabili și
că nu au loc în cetate. În profunzimea lui, secularismul practică un rasism
iremediabil.
Sâmbătă
am promis în transmisiunea mea live pe facebook că săptămâna asta voi discuta
subiectul antisemitismului ca o formă de rasism.
Antisemitismul
este o formă de rasism. E o „valoare” a secularismului european încurajat și
justificat de stânga politică a Europei seculare și de fanaticii seculariști.
România și, în general, țările est-europene, au fost acuzate aspru de către
occidentali, vreme de secole, de antisemitism. Dar, ca de obicei, elita
politică și intelectuală a Occidentului vede paiul din ochiul aproapelui, dar
nu bârna din propriul ochi.
Evidența
privind antisemitismul în Occident, însă, s-a acumulat și a devenit atât de masiva
în ultimii ani, încât subiectul nu mai poate fi ignorat. Mai lamentabil, însă,
este că elita intelectuală și politica de stânga justifică antisemitismul
contemporan.
Antisemitismul
a devenit politica oficială în Scandinavia, mai ales în Suedia, iar în Marea
Britanie și-a găsit un loc confortabil în Partidul Laburist, iar dincolo de
Atlantic, în Partidul Democrat din Statele Unite.
E
jenant de adus la cunoștință în aceste zile, dar, din nefericire, majoritatea
politicienilor democrați de culoare din Statele Unite sunt antisemiți, fac
frecvent declarații antisemite, chiar virulente, se asociază public cu
antisemitul Farrakhan din Chicago, fără, însă, ca mass-media americană să-i
critice ori să-i tragă la răspundere.
Dimpotrivă,
comentatorii de stânga atribuie antisemitismul liderilor de culoare din Statele
Unite populației albe, care zic ei, „a abandonat” și „marginalizat” populația
de culoare a Americii. Nu o data ori sporadic, ci frecvent intelectualii și
politicienii radicalizați ai comunității de culoare din America se referă la
evreii Americii în mod derogatoriu ca „White Jews”, adică „evreii albi”.
Înainte
ca Obama să devină Președinte, s-a pozat cu virulentul antisemit musulman de
culoare Farrakhan din Chicago. Mass-media americană nu a discutat subiectul,
nici nu a publicat pozele până după expirarea mandatului lui prezidențial.
E
suficient doar să citești titlurile unor articole din marile publicații
occidentale, fără a lectura articolele în sine, să-ți dai seama de panica
justificată a evreilor privind ascensiunea antisemitismului în Occident.
În
ianuarie 2018, Alexandre Aciman a publicat un comentariu în New York Times Can
a Jew Love France? („Poate un evreu să iubească Franța?”), iar un alt articol
cu un titlu la fel de îngrijorător a fost publicat în 2015 de Jeffrey Goldberg,
ai cărui bunici au trăit la Leova (Basarabia), în The Atlantic, cu titlul Is it
Time for the Jews to Leave Europe"? („E vremea ca evreii să plece din
Europa?”)
Chiar
dacă nu e timpul ca evreii să părăsească Europa, unde au locuit de peste 2000
de ani, îngrijorarea lor e justificată. Antisemitismul occidental e virulent.
Libertatea evreilor de a-și practica tradițiile, ritualurile și credința este îngrădită
tot mai mult. Nu în Europa de Est, cea „iliberală”, cum ne califică
intelectualii occidentali, ci în Europa Occidentală, cea care se crede fără
reproș.
Tribunale
din Germania, de exemplu, au emis decizii care interzic circumcizia băieților
evrei după regula talmudică, iar în Olanda și Franța evreilor li se interzice
să sacrifice animale în conformitate cu legea iudaică. Asta,
se spune, pentru a proteja „drepturile animalelor”.
Ceea
ce nu ar trebui chiar să ne surprindă. Seculariștii cred că descind din animale
și drepturile presupușilor lor strămoși biologici par a fi mai importante
pentru ei decât drepturile religioase ale celor care cred că sunt creați după
chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.