După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

miercuri, 19 februarie 2020

Peter Costea 🔴 Mulțumesc sutelor dintre voi care ați participat la slujbele de comemorare a vieții frumoase a tatălui meu și a înmormântării lui...


Tatăl meu

Tatăl meu se odihnește la umbra Celui Prea Înalt, împreună cu mama și cei dragi lor care aici pe pământ au fost credincioși lui Dumnezeu. Au fost oameni care au avut credința că pentru ei moartea nu este punctul final, ci trecerea de la viața în trup la viața eternă cu Dumnezeu. Împărtășesc și eu convingerile lor și am încredințarea că îmi voi vedea din nou părinții și pe cei dragi în momentul rânduit de Dumnezeu.

Tatăl meu a fost un om extraordinar. La fel și mama. Lor le datorez viața și tot ceea ce am dobândit în viață, adică ce am primit de la Dumnezeu ca urmare a rugăciunilor lor, strădaniilor lor, educației care mi-au dat-o, și, în primul rând pentru că mi-au pus în mână, încă din fragedă copilărie, Cuvântul Adevărului. Ei au fost săraci material, dar bogați spiritual. Bogăția lor spirituală m-a pregătit pentru viață. Părinții lor au fost și mai săraci în lucrurile pământești, dar bogați în valorile spirituale și credința în Dumnezeu.

Au fost oameni simpli, născuți și crescuți în munții și câmpiile Crișanei, la fel ca strămoșii lor vreme de sute de ani înaintea lor. Au fost oameni statornici, înrădăcinați în valori și dragostea de Dumnezeu, în țara și locurile în care s-au născut și crescut.
Pe tata l-am cunoscut mai bine, mama trecând la cele veșnice încă înainte de a începe eu școala generală. Dar mama mi-a lăsat în urmă tezaurul valorilor creștine, pe care și ea l-a dobândit de la părinții ei. La fel și tatăl meu. Mi-au lăsat ceva în urmă, un „ceva” diferit de golul cauzat în suflet de plecarea lor. Un „ceva” care dăinuie veșnic: credința creștină și dragostea față de Dumnezeu.

Dragi cititori: am încredințarea că și părinții voștri au fost la fel de extraordinari. Fiecare suntem părtinitori când e vorba de părinții noștri ori familiile noastre, ceea ce a natural și de dorit. Fiți și voi mândri de părinții voștri cărora le datorați ce sunteți, punctul de succes în care ați ajuns în viață și valorile spirituale pe care le dețineți. Ei v-au îndrumat pașii către Dumnezeu și Cuvântul Adevărului. La fel ca și părinții mei, foarte probabil că părinții voștri nu v-au lăsat în urmă, și nici nu vă vor lăsa, aur și argint, dar vă vor lăsa cel mai prețios, dar posibil: un tezaur și o moștenire spirituală fără egal.

O moștenire spirituală la care au muncit zi și noapte, cu sârguință, prin rugăciune, citirea Cuvântului Adevărului, mersul cu credincioșie la slujbele religioase și dragostea față de aproapele. O moștenire spirituală pe care fiecare dintre noi avem obligația să o îmbogățim, prin aceleași mijloace ca și părinții noștri și să o transmitem mai departe.

Aceste gânduri m-au năpădit, ca o avalanșă, în zilele ultimei săptămâni. Cred că sunt gânduri frumoase și valabile pentru fiecare dintre noi, celor care ne pasă de moștenirea spirituală care am primit-o de la părinții noștri și pe care dorim să o îmbogățim și să o dăm mai departe.
Am mai scris cu privire la acest subiect și vă încurajez din nou pe toți: cinstiți-vă părinții! Iubiți-vă părinții! Nu îi neglijați. Onorați pe cei care v-au dat viață și îndreptat spre Adevăr.

Folosesc acest prilej să vă mulțumesc, dar și să îmi cer scuze. Mulțumesc sutelor dintre voi care ați participat la slujbele de comemorare a vieții frumoase a tatălui meu și a înmormântării lui. Nu am cuvinte suficiente să vă mulțumesc. Fratele meu a rostit mulțumirile de rigoare duminică în numele familiei. Mă alătur cuvintelor frumoase pe care le-a rostit el, iar noi toți, cei rămași în urmă, vă îmbrățișăm cu drag.


Îmi cer și scuze pentru că pe parcursul celor două zile legate de trecerea în veșnicii a tatălui meu nu am putut aloca mai mult din timpul meu pentru a dialoga cu cei care ați participat. Timpul a fost scurt, permisiunea de a lipsi de la tribunal a fost scurtă, iar familia a avut nevoie de un timp special de reculegere personală și comemorare a memoriei părinților noștri.

Peter Costea


Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)