După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

marți, 7 ianuarie 2020

Surparea familiei, pierderea libertății

Pe scara durităţii materialelor există două minerale care se află la maximă distanţă unul faţă de celălalt – diamantul și grafitul – deși, în compoziția chimică a ambelor, există un singur și același element: carbonul. În timp ce cu diamantul poți tăia sticla, grafitul este aşa de moale, încât lasă urme pe hârtie şi clivează, adică se desface în plăci sau lame cu suprafeţe plane.
Ce face diferenţa? Structura cristalină, adică modul de aranjare a moleculelor și atomilor. În cazul diamantului, legătura dintre atomii săi este incredibil de puternică, datorită modului în care sunt amplasați unul față de celălalt.  Dimpotrivă, în cazul grafitului, atomii din diferite straturi sunt independenți unul față de altul.
În cazul societății, molecula de bază care asigură coeziunea – durabilitatea – e familia. Destructurarea acesteia prin redefiniri și “relaxări” legale în numele libertății atomilor individuali, diluarea prestigiului și trivializarea sacralității ei prin inovații juridice de tipul mariajului între persoane de același sex nu vor face altceva decât să-i slăbească rezistența și forța socială a familiei și, astfel, să fragilizeze comunitatea: să o coboare la friabilitatea grafitului, în loc de a o face să aspire la rezistența diamantului.
Aparent, toată această vulnerabilizare a familiei se face pentru mai multă libertate și mai multe drepturi. Dar, oare, nu cumva vom obține doar iluzii, în schimbul pierderii a ceva solid și important? Vom vedea mai jos.
În urmă cu un an și jumătate a făcut obiectul dezbaterii naționale chestiunea redefinirii căsătoriei: dacă era de preferat securizarea definiției sale dintotdeauna (unește un bărbat și o femeie), sau dacă ar fi mai bine ca, în viitor, această instituție venerabilă și fundamentală a societății să fie mai “relaxată”, mai emancipată de constrângerile tradiției, și să fie accesibilă și unor soți de același sex: doi bărbați sau două femei, pentru că nu ar face decât să fie mai incluzivă, mai deschisă tuturor.
Ceea ce foarte puțină lume înțelege în privința legalizării căsătoriei homosexuale este că problema nu se reduce la simpla acceptare a coexistenței în societate a unor persoane de același sex care se consideră și sunt recunoscute a fi căsătorite dacă doresc asta (ceva cu care putem la urma urmei trăi, câtă vreme nu trebuie să-i cununăm noi sau să-i luăm în casă).
Nu, nu e ca și cum “gay marriage” nu ar însemna altceva decât că doar îi lăsăm pe câțiva inși să-și facă o dambla și asta e tot, că nu e niciun alt bai câtă vreme nu ne implică și pe noi. Problema o constituie implicațiile și complicațiile colaterale ce se ivesc automat imediat după legalizarea sa.
Realitatea este că în societate normele, principiile și instituțiile sunt așezate într-o rețea care presupune interdependență, într-un sistem care implică legătura unora cu altele pe diferite niveluri, interdependență căreia, odată modificată una din regulile unei instituții, nu i se pot sustrage celelalte norme conexe; instituția căsătoriei nu e izolată într-un vid normativ, ci este legată în tot acest angrenaj, e parte a ansamblului și schimbarea conținutului ei atrage schimbări și în alte părți.
Cu alte cuvinte, imediat ce redefinim căsătoria pentru a accepta mariajul homosexual, tot ansamblul general al drepturilor și obligațiilor capătă instantaneu noi valențe; e ca și cum am acționa un resort care face să se miște diferitele pârghii normative legate una de alta în mechanism, iar mutarea uneia din piese antrenează schimbarea poziției celorlalte.
E ca și cum într-o cameră mobilată am vrea să mutăm un dulap de pe un perete pe altul; da, este posibil să o facem, chiar dacă nu le place unor locatari, dar asta nu se va putea face fără rearanjarea cel puțin a unei părți din restul mobilierului: patul mai la stânga, noptiera la fel, comoda în locul dulapului iar tabloul pe alt perete; iar locatarii trebuie să suporte nu doar dulapul pe un alt perete, ci și schimbarea locului celorlalte piese de mobilă.
Câteva exemple:
  • nu ar putea exista, în cazul legalizării, o căsătorie homosexuală a cărei existență să fie doar “tolerată”; manualele de Educație Tehnologică ori de Dezvoltare Personală care explică elevilor de școală tipurile de familie vor trebui completate cu noua formă de familie – cea homosexuală – și nu va exista niciun temei obiectiv în lege care să permită o diferență de tratament între cele două tipuri de căsătorii pentru a o putea exclude pe cea din urmă din manualul pentru copii. “Familia homosexuală” nu ar fi decât o altă formă de familie, școlarii trebuind să devină deschiși la așa ceva fără restricții. Vai de profesorii care ar proceda altfel, activiștii “diversității” abia vor aștepta să ceară amenzi pentru aceștia… Poate, deci, că nu ne privește că doi gay s-au căsătorit la Făurei, dar schimbările ce ar apărea în manuale și educația școlară îi implică și pe copiii noștri, care vor fi învățați despre posibilitatea de a întemeia “familii alternative”.
  • orice diferență între căsătorie și căsătoria homosexuală fiind abolită prin ipoteză, nu ar exista nicio justificare pentru acordarea preferinței la adopție unui cuplu heterosexual în dauna unor parteneri “gay”; în state unde “mariajul gay” e legal, se dau copii spre adopție după un algoritm de tipul “o adopție din zece acordată unui cuplu gay”.
  • a te referi – de ex. în predicile preoților – la căsătoria homosexuală ca fiind una păcătoasă, în timp ce Cununia este considerată o Taină binecuvântată, sau a face un banc despre mariajul “gay” la locul de muncă s-ar categorisi ca o diferență de tratament ce nu se justifică prin nimic de vreme ce ambele forme de căsătorie sunt tratate în drept/lege ca fiind fix același lucru, ceea ce va duce foarte probabil la intervenția “educativă” a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru a pedepsi “discursul urii” (dacă nu mai rău – vezi, de exemplu, aiciaici sau aici)
Prin urmare, “gay marriage” nu se reduce doar la a satisface moftul a câțiva inși, ci antrenează automat consecințe care se pot intersecta cu drepturile fiecăruia dintre noi – de a nu fi de acord, de a ne exprima critic, de a ne manifesta conform unei credințe religioase care nu privește homosexualitatea ca nevinovată ori de a ne crește copiii într-un spirit mai tradițional; fără a mai vorbi despre urmările în timp asupra prestigiului căsătoriei ca instituție, a implicațiilor asupra vieții de familie și a urmărilor asupra țesutului social (la care mă voi referi într-un text viitor).
De fapt, mai ales consecințele subsecvente sunt adevăratele probleme și tocmai ele sunt trecute sub tăcere de avocații căsătoriei homosexuale, pe principiul “întâi să facem și apoi vedem”.

Ceilalți preferăm mai întâi să vedem. Căci, o dată căzută prima piesă din domino, se vor dărâma și altele, după cum cei atenți văd deja că se întâmplă în unele zone occidentale (unde s-a ajuns la tranziția de sex de la vârsta copilăriei sau represalii pentru cei ce se opun). Odată cu înlăturarea primei piedici din calea bulgărului ce vrea să răstoarne tot (structura familiei), celelalte ziduri vor cădea mult mai lesne, căci bulgărul va căpăta greutate și viteză pe măsură ce e lăsat să se rostogolească…
Sursă foto: aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.