marți, 21 ianuarie 2020

Nicolae Geantă 🔴 Pe Carmen n-o chema Tabita. Dar trăia ca ea...


Aș fi vrut să NU spun cuvintele acestea despre Carmen aici. Și sub nicio formă astăzi. Uneori însă, la scurtă vreme după ce răsar, chiar și stelele se sting. Cu lumina încă în ele, neconsumată. După aceea, pentru astre, limba ceasului rămâne bătută în cuie. În piroane uriașe. Ca ale Domnului Hristos pe Golgota.

Rapid, foarte rapid, și mult, muuuuult prea devreme, Carmen a agățat în rastel instrumentele cu care făcea atât de mult bine. Apoi, doamna doctor s-a grăbit să plece pe drumul cu-un singur sens: pe drumul spre Vesnicie. Un drum de care fugim toți, dar de care nu scăpăm niciunul!

Am vorbit de nenumărate ori cu Carmen la telefon. La biserică. La ea acasă. Avea un snop de întrebări. De existențialitate. Viața înseamnă întrebări. Și răspunsuri. Și responsabilități! O sumedenie... Uneori e drept, ne cam dăm singuri cu tifla. Apoi suferim. Dar slavă lui Dumnezeu că există vindecare! Și Carmen, da, Carmen s-a vindecat. La timp! Apoi, a început să vindece pe alții. Doamne, și sunt atât de mulți!

Am văzut-o pe doamna doctor tot timpul muncind. Făcãnd bine nu doar în cabinet. Nu doar acasă. Ci pe ulițe, printre semeni. Pentru că dragostea e îmbrăcată nu doar în haine albe, ci mai mereu aleargă în șalopete. Am auzit-o cum se interesa să mai aducă undeva un zâmbet, să mai șteargă o lacrimă, să mai ofere o îmbrățișare. O haină. Și un bol cu mâncare. Da, Carmen era o biserică în stradă!

Îmi pare rău Carmen că nu-ți mai pot răspunde la întrebări. Și mai ales că multe întrebări nu erau în legătură cu tine. Nu erau pentru tine! Dar te asigur: o să le răspund mai departe tuturor celor dragi ai tăi!

Uneori, sunt întrebat de oameni de ce suferim? Ori pentru cine… Să ști, că Dumnezeu mi-a spus că pentru nimeni. Așa toarnă El lumină în candelele noastre… Uneori dă peste ele! Ca oamenii să nu ne uite prea ușor. Și m-a mai învățat ceva Domnul meu: când ai flori în grădină nu le rupi întâi pe cele mai frumoase?

Alteori sunt întrebat: unde se duc oamenii când se duc? Acolo unde și-au pregătit. Cine nu s-a pregătit pentru Rai, nu poate ajunge acolo! Nu are viză... Carmen s-a pregătit pentru Cer! Noi am fi vrut să se pregătească mai bine! Dar Dumnezeu a hotărât altceva. A hotărât s-o cheme Acasă! Da, pentru creștini Cer înseamnă Acasă!

M-am bucurat să fim prieteni Carmen. Surori ca tine sunt rare! Nu te chema Tabita, dar trăiai ca ea! Poate tocmai de aceea ai țâșnit surprinzător spre cer! Noi am fi vrut să mai stai printre telurici, dar îngerii au vrut să fi devreme cu ei! Ne-au luat-o înainte... Ei se bucură acum de tine, noi rămânem cu... lacrimi. Dar învelișul lacrimilor e cuprinsul lui Dumnezeu! Așa se vede El mai clar…

E ultima predică pe care ți-o țin, Carmen. E scurtă: “Abia când murim începe viața!” Astăzi, vei pleca pe ultimul drum. Ema, Maria, Tibi... Să știți: Carmen se duce să pună șaua pe îngeri! Apoi, într-o zi, să vină împreună cu Hristos după voi!

Să n-o uitați niciunul dintre cei de-aici pe Carmen! Când uiți pe cineva de fapt moare a doua oară!

Să fi puternică Ema! Să fii puternică Maria! Să fii puternic Tibi! Tăria unui om nu constă in faptul că nu a primit niciodată vreo lovitură, că niciodată nu a fost îngenuncheat! Ci că de fiecare dată s-a ridicat, s-a scuturat de praf, și-a uns rănile și a mers mai departe!

Nicolae.Geantă

* notă - Carmen Peștean a fost un medic din Orăștie. Soră și prietenă de familie. Azi, la ora 13,00 a plecat pe ultimul drum!



▲ ▲ ▲ TOPUL ZILEI al celor mai citite articole din ultima săptămână (selecție automată):

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.