Peter Costea 🔴 Un blestem care aspiră la realitate: comunismul feminist

Pe orizont se reliefează încă o utopie amăgitoare: comunismul feminist, ori versiunea comunistă a mișcării feministe contemporane. După cum puteți anticipa, ea propune abolirea familiei și a căsătoriei. Motivele, însă, diferă de cele propuse de Marx ori mișcarea pentru drepturile „minorităților sexuale" pentru abolirea familiei.

Despre feminism ca doctrină toxică pentru minte și valori am scris relativ des de-a lungul anilor prin canalele mediatice AFR. Feminismul, însă, nu trebuie confundat cu mișcarea femeilor pentru drepturi egale cu bărbații și egalitatea de șanse. Mișcarea pentru egalitate a femeilor a început pe la mijlocul Secolului XIX și s-a încheiat pe la sfârșitul anilor 60 ori începutul anilor 70. De jumătate de secol ne confruntăm cu versiunea feministă a relațiilor de familie, valori, religie, politică, societate, avort, căsătorie, egalitate de șanse și alte lucruri asemănătoare.

Mișcarea pentru egalitate a femeilor a fost, fără îndoială, o mișcare legitimă. E suficient să privim în urmă pentru a ne da seama de statutul inegal pe care femeile îl dețineau în societate, înaintea anilor 60 și să apreciem eforturile și rezultatele pozitive care au fost scontate. Femeile au obținut dreptul la vot. Apoi dreptul de a candida și de a fi alese în structurile politice. Dreptul de a deține proprietăți pe numele lor. În țările anglo-saxone, în mod tradițional, femeile nu puteau deține proprietăți în nume propriu, ci doar prin intermediul soților lor. La locul de muncă femeile erau excluse din anumite profesii ori nu puteau să dețină anumite funcții în management. Puțini dintre noi știm, de exemplu, că până în anii 60, în Statele Unite, femeile în general nu puteau deține cărți de credit pe numele lor. Ca atare, progresul făcut trebuie cunoscut și aplaudat.

Privind valorile, mișcarea femeilor pentru egalitate era și a rămas conservatoare. Era împotriva avortului, femeile văzând în copii o viață umană care merită și necesită să fie adusă pe lume. Era împotriva divorțului. Era pentru fidelitate și monogamie, pentru integritatea căsătoriei și a familiei, împotriva pornografiei și a prostituției.

Lucrurile, însă, au început să se schimbe radical în anii 60, când, spre sfârșitul deceniului și începutul anilor 70, mișcarea pentru egalitate a femeilor din America s-a scindat, iar mișcarea feministă a început să domine discursul public privind egalitatea femeilor în societate, ce înseamnă ea și ce politici trebuie adoptate pentru a dobândi noul concept de egalitate între sexe.

Avortul, mai mult ca orice, a cauzat sciziunea din interiorul mișcării pentru egalitate a femeilor, ducând, în 1972, la ruptura ireversibilă între femeile conservatoare și cele feministe, cele dintâi fiind împotriva avortului, iar cele din urmă pentru.

În America, mișcarea pentru egalitate s-a scindat pe la începutul anilor 70, la convenția anuală a femeilor care se ținea atunci la Houston. Femeile conservatoare s-a retras din convenție și au ținut un congres separat într-o locație diferită a metropolei. Încercările de reconciliere au eșuat, iar în toamna lui 1972 cele două grupuri din mișcarea pentru egalitate a femeilor s-a scindat ireversibil. Atunci s-a ținut și ultimul congres al mișcării pentru egalitate la Washington DC, când a fost propusă o rezoluție pro avort. Se spune că dezbaterile între cele două grupuri au fost furtunoase, au ținut până pe la 2 ori 3 dimineața, când multe dintre femei au plecat de la dezbateri.

Votul s-a ținut fără ca ele să fie prezente, iar unii afirmă că el a fost dat fără ca cvorumul necesar să fi fost atins. Rezoluția pro-avort a trecut, moment în care între femeile conservatoare și cele feministe ale Americii a izbucnit un război ideologic care încă e în derulare.

În 1973, feministele au dobândit dreptul la avort ca urmare a unei decizii emise de Tribunalul Suprem al Statelor Unite. În același an, femeile conservatoare au lansat mișcarea pro-viață din America, o mișcare fondată în mare majoritate pe implicarea femeilor creștine, iar apoi prin asocierea soților lor. De atunci, conflictul ideologic între aceste două grupuri de femei continuă, se intensifică și nu dă semne de încetineală. Femeile conservatoare s-au înrolat în politică pentru a aboli avortul. Ce e mai puțin cunoscut, însă, este că și între feministe există o mișcare anti-avort, care însă e puțin influentă.

Între timp, feministele au devenit și mai radicale, anti-familie, anti-căsătorie, anti-bărbați, anti-băieți, anti-valori, anti-creștine și pro-avort și pro-păgânism. În ultimii 50 de ani, ele au radicalizat un număr tot mai mare de femei tinere, multe dintre ele devenind politicieni. Universitățile americane au lansat „feminist studies", adică programe de specializare în feminism, care de la an la an devin tot mai radicale, toxice pentru minte și anti-familie.

Acest scurt istoric mi-a venit în minte citind, zilele acestea, una din cele mai radicale, anti-familie și anti-creștine cărți care mi s-a dat să citesc vreodată. Autorul e Sophie Lewis, iar titlul cărții e Full Surrogacy Now: Feminism against Family. Publicată anul acesta, cartea are 224 de pagini.

Sper să revin curând cu un alt comentariu în care să vă prezint câteva dintre ideile stranii pe care le propune autoarea, pe care trebuie să le combatem și de care trebuie să ne ferim.

Peter Costea