Peter Costea 🔴 Comunismul feminist: ideile bizare și periculoase ale lui Sophie Lewis

Marți am comentat, pe scurt, despre cartea tocmai publicată a lui Sophie Lewis, Full Surrogacy Now: Feminism against Family, („Surogatul cuprinzător: Feminismul împotriva familiei”) care ne amintește că visul comunist încă e viu și la lucru. În mod special, visul și obiectivul lui Karl Marx, menționat în Manifestul Comunist, de abolire e familiei și căsătoriei. Continuu azi cu al doilea comentariu despre carte.

În Full Surrogacy Now: Feminism against Family, Lewis propune abolirea familiei, a căsătoriei, a relațiilor biologice dintre părinți și copii și înlocuirea lor cu relații de „dragoste, afecțiune și atașament" între copii și oricare adulți care au posibilitatea financiară să-i crească, fie ei părinți biologici, sociali ori de altă natură.

Lewis e o feministă de tipul celor mai radicale. Propune abolirea familiei biologice și înlocuirea ei cu ceea ce ea numește „gestational communism" (adică un „comunism gestațional"). Conform ideilor ei, procrearea e un tip de munca la fel ca oricare altă ocupație, o profesie care „face copii" pe bandă rulantă așa după cum Renault face mașini si Boeing avioane. Această ocupație aparține femeilor care doresc să-și „împrumute" uterul pentru o vreme, contra cost, să aducă pe lume copii. Această ocupație e surogatul.

Nu oricare femeie, zice Lewis, e pregătită pentru această profesie. Fetusul e, zice ea, un parazit care se atașează de peretele uterului și femeile care nu-l doresc pot să-l elimine. Asta înseamnă avort. De aceea, sarcina poate fi o vocație doar pentru femeile care doresc să fie plătite pentru asta. Această vocație e surogatul. Iar odată aduși pe lume, copiii sunt crescuți „într-o comună bazată pe tovărășie și înfrățire", o noțiune care pe noi, românii, ne duce înapoi în timp, la anii 50, când comuniștii au fondat comunele și colectivele agricole.

Aspectele genetice ale procreării sunt irelevante pentru Lewis deoarece, în final, materialul genetic al bărbaților și al femeilor devin „o amestecătură" asemenea unei omlete.

Lewis propune diferențierea între „familia privată” și „familia publică”. În familia privată, copiii aparțin părinților biologici, iar în cea publică aparțin comunei și societății. Familia publică, ori comună, a existat înainte de familia privată, zice ea, familia privată fiind o invenție a capitalismului modern. Familia comună era „polimaternala”, adică un grup de copii erau crescuți, în comun, de un grup de mame.

Nașterea e o chestiune murdară, în opinia lui Lewis. În cuvintele ei, nașterea e „mirositoare, murdară, sângeroasă și bestială”. Legătura între mamă și copilul biologic e o „invenție a bărbaților de rasă albă, niște demoni capitaliști care impun patriarhatul femeilor pentru a se menține la putere”. Familia privată pe care bărbații de rasă albă o impun, generează „abuz”, pe când cea publică „liberates women" (emancipează femeile).

Nu doar familia se impune a fi abolită, dar și noțiunea de sex ori gen. În cartea ei, Lewis nu folosește cuvintele „femei” ori „fete”, ci „persoane impregnate / însărcinate” (adică femeile) și „persoanele care impregnează”, adică lasă femeile însărcinate (adică bărbații). Este deci, vorba de un vocabular nou, nu doar de idei noi.

Pentru ce și la ce folosește trupul uman, întreabă Lewis? Pentru un scop determinat la nivel biologic? Nu. Atunci pentru ce? Pentru a fi folosit de fiecare dintre noi după cum dorim.

Recomand Full Surrogacy Now tuturor care citesc acest comentariu. Conține mult mai multe idei otrăvitoare. Dacă ni se par bizare, în timp ele vor deveni mainstream, adică de tipul „de ce nu?”

Influența feminismului în spațiul public e mare și se intensifică. Chiar și în România, unde unele dintre politicienele cele mai vizibile promovează radicalismul feminist.

Peter Costea