Trăim într-o perioadă a relațiilor instituționalizate
și a individualismului. Se înmulțesc creștinii fără trup, cei care nu au nevoie
nici de biserică și nici de slujirea celor echipați cu daruri tocmai pentru
maturizarea lor spirituală. Biserica s-a mutat în case, dar nu ca la început,
ci în fața ecranelor. Prea repede parcă uităm că fără trup, fără biserică, ne
este atât de greu să creștem! Este imposibil să ne testăm calitatea de a iubi
și de a ne îngădui în izolare, avem nevoie de comunitate. Trupul ne oferă
zilnic oameni de iubit și ustensile de șlefuire. Fără trup suntem creștini
perfecți, în trup suntem creștini care au nevoie de har. În solitudine orice
idee pare creație de geniu, în trup, suntem coborâți cu picioarele pe pământ și
începem să vedem din gloria și puterea lui Cristos de a ține “geniile”
împreună.
Creștinul
este despre trup și trupul este despre părtășie. Nu cunosc alt mediu pentru
creștere decât părtășia. Părtășia nu trebuie să fie mereu dulce pentru a fi de
folos, dulcele trebuie administrat cu măsură, dar nici nu trebuie să fie acră.
Ea trebuie să fie spirituală, lucrată prin Duhul lui Dumnezeu și acceptată atât
ca un privilegiu, cât și ca o responsabilitate. Nu este mic lucru să fii înconjurat de frați și surori; Cristos a fost
înconjurat de dușmani. Părtășia în esență este testul maturității, dar și una
din căile înspre ea.
David Lavric
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.