Florin Ianovici 🔴 Credinciosul și politica

Credinciosul e nimic fără Biserică. 

În rândurile credincioșilor unii sunt mai cunoscuți decât alții. De regulă datorită slujirii lor. Și prin slujire capătă o oarecare notorietate, dar nu în rândul publicului larg, ci al celor din biserici. 

Și atunci apar unele voci care cer o implicare politică a acestora deoarece sunt considerați, prin slujire, formatori de opinie. 

Toți cei care s-au implicat în politică, fiind credincioși, nu au reușit să schimbe nimic semnificativ la nivelul societății, oricât de bine și-au făcut datoria acolo unde au muncit. De ce? Deoarece credinciosul e nimic fără Biserică. Când Biserica, poporul lui Dumnezeu, își va face datoria biblică de a se ruga, smeri , se va abate de la căile rele, va căuta fața Domnului, atunci țara va fi binecuvântată. Dacă Biserica nu este în prima linie, degeaba trimitem acolo unul sau mai mulți credincioși. Nu vor face față, ci vor fi reduși la tăcere de partid sau partidele politice, care au înțeles un simplul adevăr: contează partidul, nu omul. 

Să înțelegem și noi că un credincios este nimic fără Biserică. E bine că oamenii credincioși citesc legile țării. Dar statutul Bisericii îl citiți? 

Câtă vreme un slujitor al bisericii este scos din slujire dacă este implicat politic în Parlament sau în structura autorităților locale cum poate birui dacă Biserica se dezice de el? O să ni se spună, poate, pe bună dreptate: vocația unui slujitor este să slujească Bisericii și lui Dumnezeu. Dacă e așa, atunci dați-ne pace, oameni buni și lăsați-ne să slujim.

Biserica e nimic fără credință.

Credința nu este o suită de păreri omenești, ci împlinirea poruncilor din Biblie. Când o Biserică începe să funcționeze ca o platformă care promovează scopuri străine voii lui Dumnezeu, ea se transformă. 

Biserica promovează învățătura biblică, practică părtășia frățească, este preocupată de mântuirea semenilor, face bine celor aflați în nevoi. 

Ceea ce definește Biserica este Capul, Isus Hristos. Credința o învățăm din Biblie, urmând pilda Domnului Isus, care atunci când au vrut să îl facă împărat omenesc, s-a retras, s-a ascuns. În repetate rânduri Mântuitorul a spus clar: Ioan 18:36 "„Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”"

Am urmărit de aproape implicarea Bisericii în viața politică. O serie de politicieni au venit la amvoanele Bisericii și au lăudat biserica locală, pastorul și ne-au spus că trebuie să ne implicăm în politică. Pastori sau fii de pastori cu renume au mers în Parlament. Care a fost mărturia Bisericii? Prin aceste alegeri a semănat mai mult cu Hristos?

Formele de exprimare ale Bisercii în societate sunt de mult statuate și abdicarea de la ele va dilua și chiar compromite mărturia. 

Societatea s-a diversificat și sunt nenumărate moduri prin care Biserica își poate îndeplini mandatul încredințat. Totuși, niciodată nu trebuie să uităm că suntem trimiși ca niște oi în mijlocul lupilor, nu ca niște lupi în mijlocul oilor. Protestăm, ne facem auzită vocea, organizăm manifestații, postăm editoriale, dar în toate suntem însuflețiți de dragostea față de Dumnezeu și semeni.

Biserica nu batjocrește, nu incită la ură, nu face partizanate omenești, ci e lumina lumii și sarea pământului.

Urmărind gândurile așternute de credincioși sub diferite postări, articole sau comentarii urmăresc mereu un singur aspect: vorbește credința sau firea pământească?

Liberatea e nimic fără responsabilitate.

Toate ne sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt de folos. Cei ce au libertatea să protesteze trebuie să dea libertate celor ce nu o fac de a se manifesta cum cred ei că este mai bine. Libertatea nu înseamnă să obligi pe altul să fie ca tine, ci să faci ceea ce consideri că e drept și bine, în limitele a ceea ce este permis. Dacă nu strigi în stradă, ci în cămăruță către Dumnezeu, pentru pacea țării, nu ai dreptul să îi cerți pe alții că nu procedează ca tine, după cum nu înseamnă că tu ești sfânt și alții păcătoși. 

Mă bucur și îi apreciez pe toți cei care au curajul de a lupta. Unii o fac într-un fel, alții în alt fel căci despre acesta vorbim când ne referim la libertate. Biblia vorbește despre încredințare, despre aceea convingere lăuntrică care dă libertate cugetului să acționeze. În absența unei încredințări acționăm greșit, iar dovada e că fugim de asumarea unor consecințe. 

Și astăzi inima lui Hristos e sfășiată când vede alegerile pe care le face omul. Cu toate acestea El, Hristos, ne lasă libertatea să decidem, pentru că libertatea înseamnă să permiți celui de lângă tine să aleagă cum consideră el. 

Îmi sângerează inima când văd că libertatea e pretextul nebuniei, a unor acțiuni nesăbuite, generatoare de durere. 

Ai libertatea să ții un baston în mână, ai libertatea să îl folosești, dar când culci la pământ un pensionar, învineținându-l, atunci nu poți să nu strigi: libertatea fără responsabilitate e nimic.

Ai libertatea să scrii, să te exprimi, dar când cuvintele sunt niște lături mizerabile, atunci nu poți să nu spui: libertatea e nimic fără responsabilitate.

Ai libertatea să ajungi la guvernare, să pui ce miniștri dorești, dar atunci când schimbi legi doar ca să scapi de pușcărie, te cutremuri gândindu-te că libertatea fără responsabilitate e nimic. 

Ai libertatea ca om credincios să ieși în stradă, să protestezi, dar atunci când îi batjocrești pe alții că nu o fac ,atunci libertatea nu mai înseamnă nimic căci nu este responsabilă.

De ce am scris acest articol?

Deoarece mi s-a repoșat că mă ascund în spatele amvonului.

Deoarece mi s-a spus că sunt mândru când anunț evenimentele evanghelice la care particip.

Deoarece mi s-a spus că trebuie să pornesc un fel de protest, de revoltă și că trebuie să mobilizez în acest sens credincioșii.

Deoarece citesc comentarii care s-ar potrivi mai degrabă pe pagina unui pugilist, nu unui slujitor al lui Dumnezeu.

Deoarece sunt îngrijorat de modul cum credincioșii înțeleg Biblia, Biserica și libertatea pe care o au.

Deoarece sunt român și mă doare de ceea ce văd, dar mai presus de toate vreau să fiu credincios lui Dumnezeu.

Să ne dea Dumnezeu sănătate!

Florin Ianovici