Partea I
de Valeriu Lupu – doctor în ştiinţe medicale
”Femeile raţionează, comunică şi acţionează ca femeile, iar bărbaţii – ca bărbaţii şi o femeie bărbată este tot atât de dezagreabilă ca şi un bărbat efeminizat” - Golda Meir
Familia rămâne una din marile realităţi existenţiale ale societăţii omeneşti înscrise în firescul vieţii, fără de care cu greu s-ar putea imagina o altă alcătuire socială care să-i împlinească atât de potrivit rostul. Indiferent cum am defini familia: fie utilizând definiţia restrânsă; forma socială de bază întemeiată prin căsătorie, care constă în soţ, soţie şi descendenţii lor direcţi, copiii, fie utilizând definiţia mai largă; formă de comunitate umană întemeiată prin căsătorie care uneşte pe soţi şi copiii acestora prin relaţii strânse de natură biologică, economică şi spirituală, familia rămâne o necesitate biologică cerută de însăşi natura umană.
Însăşi tradiţia şi cultura populară are ca punct central familia. Drumul omului către împlinirea acestui rost în comunitatea din care face parte este consacrat prin obiceiuri şi datini care fixează locul individului în comunitatea respectivă doar prin prisma familiei. Astfel, societăţile patriarhale sancţionau aspru bărbatul care nu era căsătorit până la 25 de ani etichetându-l, deloc onorabil, ca flăcău tomnatec, iar fetele necăsătorite până la 20 de ani erau considerate, de asemenea, fete bătrâne. Urmarea era marginalizarea lor ca incapabili să asigure progresul şi dezvoltarea comunităţii din care făceau parte.
Mişcările de emancipare a femeii şi familia
Continuarea pe www.monitorulsv.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.