După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere, părăsim platforma Blogger şi:

Suntem în construcţia unui site profesional, adaptat cerinţelor tehnologiei moderne

Angajăm redactori şi corespondenţi regionali şi din diaspora română

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Pentru orice sugestie privind site-ul NewsNet Creştin, precum şi pentru angajare sau parteneriat, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa de e-mail newsnetcrestin@gmail.com . Doamne-ajută!


Aici este locul unde îţi poţi promova eficient evenimentul. Scrie-ne pe adresa de e-mail newsnetcrestin@gmail.com!

vineri, 2 octombrie 2020

✡ Ce este Sărbătoarea Corturilor sau Sukkot?

Sărbătoarea Corturilor (sau Sukkot în ebraică) face parte din sărbătorile toamnei alături de Sărbătoarea Trâmbițelor și Ziua Ispășirii, care împreună sunt una din cele trei SĂRBĂTORI BIBLICE poruncite de Domnul. Referința cu privire la această sărbătoare o găsim în Leviticul 23:34-43unde este scris:
””Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «În a cincisprezecea zi a acestei a șaptea luni să țineți Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de șapte zile. În prima zi să aveți o adunare sfântă; să nu faceți nicio muncă obișnuită. Timp de șapte zile să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a opta să aveți o adunare sfântă și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. Este o adunare solemnă; să nu faceți nicio muncă obișnuită. Acestea sunt sărbătorile Domnului, cu ocazia cărora veți vesti adunări sfinte, pentru a aduce Domnului o jertfă mistuită de foc—o ardere-de-tot și un dar de mâncare, o jertfă și jertfe de băutură, fiecare la vremea hotărâtă —în afară de Sabatele Domnului, în afară de darurile voastre, de toate jurămintele și de toate darurile voastre de bunăvoie pe care le oferiți Domnului. În a cincisprezecea zi a lunii a șaptea, după ce ați adunat roadele țării, să țineți sărbătoarea Domnului, timp de șapte zile. Atât prima, cât și a opta zi să fie o zi de odihnă. În prima zi să luați fructe din pomii cei grandioși, ramuri de palmier, crengi de pomi stufoși și crengi de sălcii de râu. Să vă bucurați înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, timp de șapte zile. În fiecare an să țineți această sărbătoare în cinstea Domnului, timp de șapte zile. Este o hotărâre veșnică de-a lungul generațiilor voastre. S-o țineți în luna a șaptea. Să locuiți în corturi șapte zile. Toți băștinașii din Israel să locuiască în corturi, pentru ca generațiile voastre să știe că Eu i-am făcut pe fiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.””
     Când poporul Israel a ieșit din Egipt, a locuit în corturi (Sukkot), iar Domnul le-a spus să ridice un cort și pentru El ca slava Sa să se coboare și să locuiască în mijlocul lor (Exodul 25:8). În Scriptură, sunt cinci corturi în care s-a manifestat slava lui Dumnezeu:
  1. Cortul lui Moise – Exodul 40:33-35 – Moise ridică Cortul Întâlnirii. După ce a făcut asta, slava Domnului a umplut cortul și a locuit în mijlocul poporului Său. Cât timp Domnul a locuit în mijlocul poporului Său, slava Sa a adus binecuvântarea.
  2. Cortul lui David – el a ridicat un cort pentru chivotul legământului, l-a înconjurat cu laudă non-stop și slava lui Dumnezeu s-a revărsat.
  3. ISUS – Ioan 1:14 spune: ”Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit în cort (traducerea literală) printre noi, plin de har și de adevăr.” – În Isus, Dumnezeu a locuit printre oamenii Săi și Și-a manifestat slava, eliberând viață, vindecare, mântuire și eliberare!
  4. Cortul Veșnic – Apocalipsa 21:3-4 ne arată acest lucru spunând ”Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei…” și mai departe spune ”El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere…” Isaia 4:5 spune că peste toate, slava Domnului va fi un cort.
  5. Biserica – vedem în Faptele Apostolilor 15:16-17 cum biserica este restaurarea cortului lui David și asta pentru că Dumnezeu a intenționat ca biserica să fie locul în care slava lui Dumnezeu să fie întronată pe laudele poporului Său. Când biserica își împlinește chemarea, slava lui Dumnezeu locuiește în mijlocului nostru și o mare binecuvântare este eliberată pe pământ!
     Putem observa deja că cele cinci corturi au în comun prezența lui Dumnezeu, adică slava Sa, care a locuit printre oameni și binecuvântarea – asta pentru că slava lui Dumnezeu este viață și binecuvântare care sunt eliberate peste poporul Său. Asta celebrează Sărbătoarea Corturilor!
     Sukkot este un timp al bucuriei și coincide și cu timpul recoltei – în Israelul antic, evreii sărbătoreau faptul că Domnul a dat poporului mai mult decât suficientă hrană pentru a supraviețui. Astăzi, mulți evrei sărbătoresc acest eveniment construindu-și corturi sau adăposturi temporare (pentru că în limba ebraică cuvântul pentru cort este ”mișkan”, pe când ”sukkot” înseamnă un cort sau adăpost temporar) urmând intrucțiunile din Leviticul 23. Este un timp al bucuriei și al celebrării.
     În calendarul evreiesc există o tranziție rapidă de la timpul sumbru al Sărbătorilor Mari evreiești (Roș Hașana (anul nou) și  Yom Kippur (Ziua Ispășirii)) până la Sărbătoarea Sukkot. Dacă primele două se concentrează pe Domnul ca și Creator al nostru, ca și judecător al nostru și ca și Cel ce ne ispășește păcatele, atunci Sukkot e timpul când celebrăm plini de bucurie tot ceea ce El a făcut pentru noi. Înțelese în mod profetic, cele 7 zile ale Sukkot portretizează „olam haba”, adică lumea viitoare, și domnia Împărăției de 1000 de ani a lui Mesia, fiul lui David.
     După cum am citit mai devreme în textul de mai sus, simbolul Sukkot este Arba’at Ha-minim (אַרְבַּעַת הַמִּינִים) – ”cele patru specii” sau patru tipuri de plante menționate în mod explicit în Tora: fructe din pomii cei grandioși (etrog), ramuri de palmier (lulav), crengi de pomi stufoși (hadas) și crengi de sălcii de râu (aravot). Ele se țin împreună ca un buchet împreună cu fructul (vezi imaginea de la începutul articolului).
     Sukkot marchează apogeul sărbătorilor evreiești de toamnă și este ultima din cele trei Șeloș Regalim (שלוש רגלים – cele trei sărbători care implică pelerinaj – Pesah (Paștele), Șavuot (Cincizecimea) și Sukkot (Sărbătoarea Corturilor)) – Deuteronom 16:16. Sukkot este apogeul tuturor sărbătorilor din Scriptură pentru că toate duc la ea ca o culminare în planul profetic al lui Dumnezeu. Este interesant să comparăm folosirea cuvintelor referitoare la bucurie (”simha”) în descrierea acestor trei sărbători. În ceea ce privește Paștele (Pesah), cuvântul ”simha” nu apare deloc (Deuteronom 17:1-8); în ceea ce privește Cincizecimea (Șavuot), apare doar o dată (Deuteronom 17:11); dar, în ceea ce privește Sukkot, ”simha” apare de mai multe ori. De exemplu: ”Să ții Sărbătoarea Corturilor timp de șapte zile, după ce vei recolta din aria ta și din teascul tău. Să te bucuri în timpul sărbătorii tale ((וְשָׂמַחְתָּ בְּחַגֶּךָ אַתָּה)… Căci Domnul, Dumnezeul tău, va binecuvânta toate veniturile tale și toate lucrările mâinilor tale și astfel vei fi, cu siguranță, bucuros.” (Deuteronom 16:13-15)
     Tora descrie Sukkot ca o sărbătoare a bucuriei și veseliei – Deuteronom 16:14-15. Cu toate acestea, poate ne întrebăm cum să sărbătorim într-o lume plină de suferință, moarte și mizerie. Odată ce Dumnezeu ne PORUNCEȘTE să fim bucuroși, atunci trebuie să înțelegem bucuria ca ceva mai mult decât euforie temporară sau plăcere efemeră. Bucuria Sukkot este bucuria speranței, convingerea că totul va fi bine. Întunericul va fi biruit de lumină; răul va fi distrus; fiecare lacrimă va fi ștearsă. Sukka (adică adăpostul temporar, cortul) simbolizează ”norii de glorie” care ne înconjoară drumul în deșert – prezența divină privită în credință. Această bucurie o găsim în Cristos Isus.
    Ioan 7 ne spune că și Isus a celebrat această sărbătoare. În versetele 1-4 din acest capitol este scris:
După aceea, Isus a călătorit prin Galileea. Nu voia să călătorească prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare. Sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor, era aproape. Prin urmare, frații Lui I-au zis:
—Pleacă de aici și du-Te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii Tăi lucrările pe care le faci! Căci nimeni nu face ceva pe ascuns când caută să devină cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii!
     În versetele 5-10 vedem cum, în necredința lor, frații lui Isus îl îndemnau să meargă la Ierusalim și să-și facă publicitate, dar voiau doar să scape de El. Nedorind atenție, a mers să sărbătorească ferindu-se de văzul lumii. Apoi, Scriptura ne spune în versetul 14 că atunci când sărbătoarea era la jumătate, Isus s-a suit la Templu și a început să dea învățătură. Oamenii erau impresionați de învățătura Lui – asta până când le-a spus că nu practicau Tora pe care o predicau (cum fac, de altfel, și astăzi).
     Acum, înainte de a merge la ultima zi a sărbătorii din versetul 37, trebuie să știm un lucru pentru a avea o înțelegere mai clară de ce Isus a spus ceea ce a spus fix în acel moment. În fiecare an, la Sărbătoarea Corturilor, Marele Preot săvârșea un act profetic. Aducea apă din fântâna Siloam, o ducea în Templu și o turna lângă altar. Acest lucru simboliza o cerere la adresa lui Dumnezeu ca ploaia târzie să cadă pe pământ. Simboliza, de asemenea, o cerere la adresa lui Dumnezeu pentru revărsarea Duhului Său, ”ploaia spirituală” despre care se vorbește în Ioel 2: ”După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor proroci, bătrânii vor visa vise, și tinerii voștri vor avea vedenii.” Această acțiune de a turna apă se repeta în fiecare zi a sărbătorii. Apoi, ajungeau la ultima zi a sărbătorii, ”ziua cea mare a praznicului.” Acesta era punctul culminant al Sărbătorii Corturilor și al întregului ciclu de sărbători. Când preotul aducea apă de la fântâna Siloam și o ducea în Templu, mari mulțimi de oameni îl însoțeau. Curtea Templului era plină de oameni nerăbdători să privească această ceremonie importantă. În timp ce preotul stătea lângă altar și se pregătea să toarne apa, o liniște cădea peste toată adunarea. Când preotul a început să toarne apa, Isus s-a ridicat în picioare și a început să strige cu voce tare: ”Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea! Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, așa cum zice Scriptura!”
     Isus a strigat acest lucru în ultima zi a sărbătorii Sukkot, adică Hașana Raba, acea a opta zi menționată în Leviticul 23.Ce a vrut El să le spună era faptul că nu apa de pe un altar pentru sacrificiu îți spală păcatele, ci sacrificiul Său, și tu, dacă te încrezi în El, nu vei înseta niciodată pentru că El e apa vie! Acesta este punctul culminant, acesta este scopul tuturor sărbătorilor – acela că Dumnezeu, pe măsură ce umblăm cu El în acest ciclu anual, vrea să ne aducă într-un loc în care experimentăm VIAȚA CE SE REVARSĂ! Când ne apropiem de Isus, viața Sa este revărsată peste noi.
     Sukkot a început cu accentul pe rătăcirea israeliților care locuiau în adăposturi temporare și cu simbolismul locuirii lui Dumnezeu cu ei și ei cu El. Împlinirea acestei mari sărbători este menționată în Apocalipsa 21:3 când Dumnezeu va locui din nou în mijlocul poporului Său. Acest verset spune: ”Am auzit un glas puternic ieșind de la tron și zicând: „Iată Cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El Își va întinde Cortul în mijlocul lor, iar ei vor fi poporul Lui. Și Dumnezeu Însuși va fi cu ei și va fi Dumnezeul lor.”
SURSE:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.