luni, 17 iulie 2017

Nicolae Geantă — Când greșelile sunt de la Dumnezeu...

”Errare humanum est”, a scris Cicerro în Philippica. ”Dacă nu greșești nu ești om”, strigă uneori românii. Și nu doar ei. Ci toți păcătoșii telurici. Greșim ades. Adică prea des. Și suportăm consecințe. Greșelile se plătesc. Ori se iartă. Greșelile au un preț. Uneori învățăm din ele. Dar de cele mai multe ori nu. Nici din greșelile noastre, nici dintr-ale altora. Dar dacă greșeala e de la Dumnezeu? Se poate?

Coboram munții Apuseni cu soția mea după o misiune în zona Beiuș. Iulie 2016. Luni dimineața. Undeva, într-un sat Lazuri, un băiat înalt, drăguț, așteaptă o mașină de ocazie. Trec multe. Cârduri, vorba bunicii. Dar nu oprește nimeni. Când l-am văzut am simțit că trebuie să urce. (Nu simt pentru orice autostopist). Tot drumul el a rămas tăcut. Eu ascultam o predică. Nu știu dacă i-a rămas ceva în urechi. Ori în inimă. A coborât la Vârfurile iar eu mi-am continuat drumul. Ascultând muzică și predici. Abia la Tălmaciu am coborât să cumpăr ceva. Când am ridicat servieta din spate am găsit pe banchetă un dosar. ”De unde ai scos ăsta?”, am întrebat-o pe soție. ”Nu eu! Tu nu ști ce ții prin mașină?”. L-am deschis. Era plin de acte. Acte pentru o persoană cu dizabilități. Trebuiau depuse undeva prin județul Arad. Mi-am adus aminte de tânărul din Lazuri. ”Săracul, ce probleme va avea acasă!”.

Am răsfoit dosarul cap coadă. Niciun act al tânărului. Niciun număr de telefon. Doar o simplă adresă. Un simplu număr de casă. ”Dar dacă el nu stă acolo? Cum îi restitui dosarul. Unde? Sunt acte pe care nu le poți procura decât foarte greu, în timp. O Doamne, am vrut doar să-i fac doar un bine” (niciodată nu am luat banii oamenilor pe care îi iau la ocazie!). Și Duhul lui Dumnezeu mi-a vorbit: Darius Filimon. Atât. Este un fost coleg de la Cireșarii care a deschis o bisericuță mică în acel sătuc zvârlit la poalele Apusenilor. L-am sunat și i-am spus povestea. Darius locuiește însă în alt sat, la distanță. ”Caută să vezi cine este?”. Abia peste multe ore m-a sunat înapoi. ”Nicule, i-am găsit. Mama pruncului a zis: ”omul ăla care te-o luat de gratis îi om bun; dacă actele sunt la el ți le-o trimite cumva!”. Am vorbit cu mama lui Dorin. Apoi le-am trimis actele.

Mama băiatului l-a invitat pe Darius pe la ei. Darius le-a spus că e lideul bisericuții abia apărute în satul lor. I-a invitat la adunare. Dorin a venit abia peste mai multe luni. Apoi peste alte luni am trecut și eu pentru o predică de vreo 20 minute. Dorin era pe bancă în spate. M-a cunoscut și mi-a mulțumit. A început să citească Biblia singur. Și să îl bombardeze pe Darius cu sute de întrebări. Apoi, într-o zi a venit la biserică și a spus: ”Gata. M-am hotărât să mă botez”. Și pe 16 iulie 2017 făcut legămât cu Domnul în apa botezului. La un an distanță de la pierderea acelor acte!

”Nu e nimic întâmplător”, a spus păstorul Darius în fața bisericii când l-a botezat. ”Nici măcar greșelile”, i-am zis azi dimineață la telefon...

Deși abia a trecut clasa XII-a, Dorin va fi un bun predicator în curând. Este primul bărbat convertit și botezat în biserica nouă de la el din sat (Ceilalți s-au convertit înainte de plantarea bisericii). Studiază Biblia, meditează, pune întrebări, se roagă cu putere. S-a schimbat profund... Și totul a pornit de la o greșeală. A uitat în mașina unui pocăit ce stă la sute km distanță de el o plasă cu acte...
Greșelile noastre ne dărâmă. Aduc înfrângeri. Dar greșelile care vin de la Dumnezeu aduc victorii. Pentru că Dumnezeu și când greșește construiește. Apropo, poate Dumnezeu să greșească?

PS: Drum bun Dorin! Să nu te uiți înapoi nicio clipă! Fii binecuvântat Darius! Nici tu nu ești o greșeală!

Nicolae.Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.