miercuri, 1 martie 2017

Introducerea parteneriatelor civile face parte dintr-o strategie bine pusă la punct a celor care urmăresc redefinirea căsătoriei. Introducerea parteneriatelor civile a precedat redefinirea căsătoriei în aproape toate țările care au acceptat ulterior "căsătoria" homosexualilor...

Au contribuit parteneriatele civile la redefinirea căsătoriei?

În contextul dezbaterilor legate de protejarea căsătoriei în Constituția României, s-a formulat, de nenumărate ori, întrebarea: chiar dacă nu sunteți de acord cu legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex, priviți favorabil parteneriatele civile?

Introducerea parteneriatelor civile face însă parte dintr-o strategie bine pusă la punct a celor care urmăresc redefinirea căsătoriei. Introducerea parteneriatelor civile a precedat redefinirea căsătoriei în aproape toate țările care au redefinit căsătoria. Chiar și a insista asupra unei posibilități de introducere a parteneriatelor civile face parte din strategia de a influența opinia publică prin legitimarea unor asemenea uniuni într-un moment când opinia publică nu ar fi favorabilă.

Strategia

Crearea parteneriatelor sau a uniunilor civile precede în mod inevitabil redefinirea căsătoriei. Nu este o întâmplare că statele au urmat acest traseu. Kees Waaldijk, William N. Eskridge și Yuval Merin au evidențiat această teorie a pașilor mărunți. Aceștia sugerează că fiecare țară care legalizează căsătoria între persoanele de același sex trece prin următoarele trei etape:
  1. Dezincriminarea practicilor homosexuale
  2. Introducerea legislației anti-discriminare care să protejeze persoanele homosexuale
  3. Introducerea parteneriatelor sau a uniunilor civile accelerează legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex
În contextul european, primele două etape sunt aproape irelevante, deoarece țările care fac parte din Consiliul Europei au dezincriminat practicile homosexuale ca efect al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, orice țară care urmărește să devină membru al Uniunii Europene trebuie să introducă legislație anti-discriminatorie, care să protejeze persoanele homosexuale.
Comentatorii argumentează că a treia etapă este importantă, deoarece poate arăta publicului că nu are de ce să se îngrijoreze cu privire la parteneriatele între persoanele de același sex și la posibilele efecte negative. Teoria din spatele acesteia este că „odată ce toate celelalte etape au fost parcurse, acceptarea căsătoriei dintre persoanele de același sex va fi percepută ca un pas mic.”[1]
Referitor la această teorie, Waaldijk arată că:
„Olanda urmează aceleași trenduri precum majoritatea statelor europene. În acest sens, redefinirea căsătoriei si extinderea ei la persoanelor de același sex este un pas firesc.”[2]
Eskridge are o poziție mai nuanțată, prin care admite că aceste schimbări se vor produce doar dacă opinia publică se va schimba. Oricât de banal ar părea, este necesar să repetăm comentariul acestuia că „atitudinile publice pot fi influențate prin schimbări legislative.” [3] Sau, așa cum alt cercetător a notat:
„Pe măsură ce legislația oferă mai multă vizibilitate comunității LGB, societatea începe să o accepte din ce în ce mai mult. Pe măsură ce societatea acceptă mai mult persoanele LGB, cu atât este mai ușor să se treacă la schimbări legislative în favoarea persoanelor homosexuale și la legalizarea căsătoriei persoanelor de același sex.”[4]
 Continuarea pe www.culturavietii.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.