luni, 30 ianuarie 2017

✉ Scrisoare misionară: Familia Taciuc, Papua Noua Guinee

Domnul Isus să fie glorificat pentru modul în care a lucrat în vieţile noastre până în prezent în această lucrare misionară!
Dorim să vă mulţumim, fraţi şi surori, pentru că sunteţi alături de noi şi împreună putem ajuta la procesele de traducere şi răspândire a Scripturii până la marginile pământului.
Am ajuns acum mai puţin de 48 de ore1 în Ukarumpa, destinaţia noastră2, unde ne-am şi instalat. Cei de la centrul de misiune ne-au pus la dispoziţie o casă pe care am închiriat-o şi ne-au ajutat să ne mutăm. Începem treptat să-i cunoaştem pe viitorii noştri colegi de muncă. O parte din ei sunt localnici de aici, iar o parte sunt misionari americani. Am avut ocazia să comunicăm în limba locală Tok Pisin şi ne bucurăm că localnicii nu râd prea tare de noi la greşelile de exprimare pe care le facem. Am avut astăzi dimineaţă ocazia să merg în piaţa locală şi am făcut ceva cumpărături.
Mă bucur şi glorific pe Dumnezeu că am putut să mă înţeleg cu localnicii cu puţinele cunoştinţe de limbă locală pe care le am. Piaţa se face în fiecare luni, miercuri şi vineri intre orele 6-8 dimineaţa. Am ajuns pe la 7 jumătate în piaţă şi cred că colegii americani fuseseră deja înaintea mea. A fost o senzaţie destul de ciudată să fiu singurul „waitskin “3 din piaţă şi să simt cum se îndreaptă în permanentă câteva sute de priviri asupra mea, mai ales că ni s-a spus că localnicii au luat probabil „la cunoştinţă” de faptul că s-a mutat recent o familie nouă de misionari în sat.

Ne simţim ca nişte copii încercând să descoperim Papua Noua Guinee şi sunt aşa de multe lucruri care nu se potrivesc cu societatea din care venim. Sunt multe lucruri care nu se potrivesc nici cu mediul înconjurător din România. De multe ori trebuie să fim atenţi pe unde călcăm când mergem prin iarbă, pentru că e plin de şopârle gheco şi de tot felul de insecte pe care nu le cunoaştem şi care ne intră şi în casă de multe ori. Începem să ne adaptăm la diferenţa de fus orar. Primele două zile au fost aproape insuportabile. Nu ne-am putut concentra la aproape nimic. La confuzia creată de fusul orar s-au adăugat şi diferenţele de temperatură. Când am plecat din România, erau -10 grade şi când am ajuns în Port Moresby ne-a lovit un val de căldură de peste 30 de grade şi umiditate 95%. Mulţumim însă Domnului pentru că acum ne simţim mai bine şi că am început să ne adaptăm.
Cei de la Centrul de Comunicaţii, au obiceiul să se întâlnească în fiecare dimineaţă pentru un timp de citire a Bibliei (în limba Tok Pisin) şi rugăciune. Ne bucurăm să vedem că putem avea aceleaşi seturi de valori creştine cu fraţii noştri de la marginile pământului în limba cărora (Tok Pisin) Scriptura a fost deja tradusă. Acest lucru ne încurajează enorm să sporim lucrul în aceste procese de traducere, pentru că astfel, mai multe triburi pot avea acees la Vestea Bună că Domnul Isus a venit în trup pe acest pământ ca să ne răscumpere.
Dacă Domnul v-a pus pe inimă să vă rugați pentru noi:
  • rugați-vă pentru adaptarea noastră aici;
  • mulțumiți Domnului pentru că am ajuns cu bine și că suntem sănătoși;
  • rugați-vă ca să putem deveni în curând eficienți în lucrare, pe măsură ce ne adaptăm aici.
Fie ca Domnul Isus să vă binecuvânteze în tot ceea ce faceţi!
Marius şi Mihaela Taciuc

1 – LA MOMENTUL ÎN CARE SCRIEM ACEASTĂ SCRISOARE
2 – VOM LUCRA AJUTÂND PROCESELE DE TRADUCERE A SCRIPTURII, ÎN MARE PARTE A TIMPULUI LUCRÂND LA CENTRU DE COMUNICAŢII ŞI SERVICII TEHNICE DIN UKARUMPA
3 – WAITSKIN ESTE TERMENUL FOLOSIT DE LOCALNICI PENTRU OAMENII CU PIELE ALBĂ.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.