Considerând că intrăm într-o
nouă etapă de desfășurare a demersurilor – legal, diplomatic, mediatic, protest
public – pentru eliberarea copiilor și reîntregirea familiei Bodnariu, dorim să
clarificăm câteva aspecte importante.
De ce,
cu prioritate, cazul BODNARIU?
Suntem alături de toate familiile, de
ordinul miilor, care trec prin situații similare. În special familia Nan,
căreia astăzi i s-a comunicat că în urma pierderii cazului lor, vor fi
programați să-și vadă copiii de… 4 ori pe an! STRIGĂTOR LA CER! Pe de altă
parte, trebuie înțeles că de câștigarea sau pierderea cazului Bodnariu se leagă
șansele tuturor celorlalte familii. Acest caz care până la ora actuală a adunat
cei mai mulți protestatari din cele mai numeroase locuri este cazul fanion
împotriva Barnevernet! Nu diluați acest lucru pentru
că nu ajută la nimic! Pe
mine nu mă interesează că familia Nan nu este de creștini evanghelici, durerea
lor nu este cu nimic mai mică sau mai mare decât a lui Marius și
Ruth! Dar trebuie să acceptăm realitatea așa cum este: comunitatea evanghelică
s-a mobilizat exemplar, unilateral, în mod susținut și într-o amploare fără
precedent în spectrul protestelor religioase. Nu spun să nu menționăm celelalte
familii cărora li s-au confiscat copiii de către Barnevernet. Nu spun să nu li
se ofere suport. Ceea ce spun este să accentuăm în continuare cauza Bodnariu ca
fiind punctul nevralgic în care Barnevernet – știm sigur acest lucru – este vulnerabil! Toate celelalte familii
vor avea de câștigat din biruința familiei Bodnariu! Bisericile tradiționale nu
trebuie să fie ofensate de rolul nostru proeminent în această cauză, ci să ne
susțină cum și vedem că se întâmplă și suntem recunoscători.
De ce persecuție religioasă,
înaintea abuzurilor clare ale drepturilor omului de către SPC-ului norvegian?
Deoarece
în această direcție a apărut prima reclamație, interogatoriile au cuprins
suspect de multe întrebări despre viața religioasă a familiei Bodnariu,
principiile de credință ale familiei Bodnariu, practicile și frecvența
activităților religioase ale familiei Bodnariu! De ce? Pentru că în demența sa,
sistemul ideologic al acestor servicii, dacă nu al întregii societăți
norvegiene are la bază premiza că prea mult creștinism este… suspect. Că până
și legile lor absurde și metodele lor procedurale inumane au fost încălcate la
extremă, aceasta ne vorbește de o entitate sadistică, irecuperabilă.
De ce pauza din luna Martie?
În primul rând, nu este nicio… pauză! Nu
prea avem chef de amuzamente, dar nu ne-am putut stăpâni zâmbetul când unii ne-au
suspectat că am oprit protestele fiind intimidați de amenințările nu știu cui.
Dragii noștri, suntem trecuți demult de punctul în care ne mai poate intimida
cineva! Strategia noastră de acțiune include câteva paliere de lucru care
uneori funcționează concomitent, alteori alternativ. Există o echipă care se ocupă
de această strategie și totul este foarte bine gândit și inițiat.
Până la 1 Martie a fost protest oriunde, oricând, în voie! ”Pauza” lunii Martie
este doar un răgaz în care ne reorientăm energiile către antrenarea zonei
politice și abordarea mediatică a tuturor țărilor în care avem comunități
semnificative, în special în Statele Unite care contează foarte mult, dacă nu
cel mai mult în rezolvarea cazului Bodnariu. Aceasta înseamnă mii de scrisori
trimise prin poștă (nu Email) și mii de apeluri telefonice. De asemenea, pentru
a avea o participareMAXIMĂ
(adică, nu lipsește nimeni!) la protestul internațional
din 16 Aprilie, avem nevoie de un cumul de factori care solicită timp,
pregătire și împrejurări favorabile: aproximativ 150-200 de orașe, protestând
între ore exacte, centralizare de informații, fotografii, imagini video și
mediatizare: realizarea unei emisiuni continue de 12 ore pe fusul orar cu
reportaje din fiecare loc, pregătirea unor programe bine coordonate cu mesaj
comun, vremea să fie cât mai acceptabilă etc., etc., etc. Presiunea care se va
crea în cursul acelor câteva săptămâni de ”tăcere” va fi convertită într-o
explozie de participare la protest, dar va crea și mediul în care zgomotul să
se audă foarte tare. Vă aduc aminte că în ziua a șaptea, înconjurarea
Ierihonului s-a făcut într-o liniște totală, după care a urmat
zgomotul suprem.
În
fine, ce urmează după aceea?
Toate
la vremea lor! Un
lucru este clar: cunoaștem strategia celui rău, ”nu suntem în necunoștință de
planurile lui”. Pe de altă parte, Cel ce este în noi și care este mai tare
decât celălalt, ”a venit ca să-i nimicească planurile”! Barnevernet crede că
are la dispoziție o mare armată de psihologi, sociologi, poliție, politicieni
etc. În realitate nu sunt decât niște păpuși amărâte, trase pe sfori de
demonii din locurile cerești. Iar acolo, spiritul anticristic încearcă să
distrugă orice structură și sursă de autoritate care nu îi este
subordonată: Biserica Adevărată și Familia Tradițională! Deci, după aceea, depinde
de ceea ce înseamnă… aceea: reîntregirea
familiei Bodnariu, desființarea Barnevernet, izolarea Norvegiei ș.a.m.d.
Și mai
depinde și de cât de repede se întâmplă… aceea.
Pastor Cristian Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.