Astazi am mers la Campobasso si, rand pe rand, atat in Biserica cat si in casa familiei David, suferinta sfasietoare a mortii fulgeratoare o simteai pretutindeni.
Am gasit o Biserica trista, indurerata; o mama sfasiata de durere dar plina de credinta, copii care poate inca nu reusesc sa perceapa ceea ce se intampla, dar aproape de mama care plangea neincetat, o neintelegere umana in dreptul tuturor dar o credinta ferma ca Dumnezeu stie mai bine de ce-i asa. Cu toti am crezut ca este doar un vis urat si inca mai speram ca o sa ne trezim maine si totul v-a fi normal, dar totusi suntem aici - Romica a plecat , parca prea repede.... vei ramane in inimile noastre.
Rugati-va ca Dumnezeu sa-i intareasca, El sa le fie tata, sot si Mantuitor intregii familii ramase fara Romica. Dumnezeu sa-i binecuvinteze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.