Capitolul 13: Cel mai mare dezastru în creștinism
Citind tot ce am scris până aici și
constatând că scopul pe care-l urmărește Dumnezeu este să-și facă oameni buni
așa cum El este bun, ne punem întrebarea:
De ce nu este scos în evidentă scopul acesta
în bisericile creștine? Sau, de ce nu este urmărit scopul acesta în bisericile
creștine?
În loc să se facă lucrurile acestea, în marea
majoritate a bisericilor se scoate în evidentă și este oferită doar iertarea de
păcate.
Ca să înțelegem importanta crucială a acestor
întrebări, trebuie să cunoaștem niște evenimente care s-au petrecut în istoria
creştinismului.
Primul eveniment
În primele două secole ale existenței sale,
„creştinism” (cuvânt format de la latinescul Cristus > cristianism >
creştinism, iar după pronunția greacă Christos > cristosianism, aşa cum ar
trebui să-l numim noi), îi denumea pe acei care se țin de Cristos şi de
învăţătura Lui, aşa cum un „platonist” era şi este cineva care se ține de
învăţătura lui Platon. Un cristosianist este unul care crede în ce a spus
Cristos că este şi care aderă total la învăţătura Lui.
Isus Cristos era puternic ancorat în Vechiul
Testament şi continua multe din învăţăturile acestuia. Mai mult, El a împlinit
Vechiul Testament în sensul profetic al acestui cuvânt, adică a împlinit, în
Sine şi în ce a făcut El, un număr mare de profeții ale Vechiului Testament. În
același timp, Isus a făcut o ruptură mare față de Vechiul Testament, în special
prin declarația Lui că „Legea şi proorocii au ținut până la Ioan (Botezătorul)”
şi că „de atunci încoace se proclamă Împărăția lui Dumnezeu” (Luca 16:16 şi
Matei 11:12-13).
Iată câteva lucruri pe care Isus le-a
declarat ca fiind „terminate”: (1) Templul, ca centru al închinării, trebuia să
fie înlăturat, deoarece de la El înainte oamenii se vor închina „în duh şi în
adevăr”; (2) jertfele trebuia să înceteze, deoarece El însuși era Jertfa
oferită de Dumnezeu pentru păcatele omenirii; (3) preoții urmau să-şi înceteze
funcția, deoarece Hristos Însuși venea ca Marele Preot, adică singurul
mijlocitor între om şi Dumnezeu.