Recent am dat peste povestea trista a ultimului crestin cunoscut, se pare, in Afganistan, un tinar de 32 de ani, numit Iosif, convertit acum citiva ani la crestinism. Povestea lui a fost publicata pe 21 iunie in New York Times. Ea ne aminteste ca trebuie sa pledam pentru libertatea religioasa a crestinilor persecutati in toata lumea si sa pretuim libertatea religioasa pe care noi inca o avem in Romania. Titlul articolului este “A Christian Convert, on the Run in Afghanistan” (“Un convertit crestin, fugar in Afganistan”) L-am abreviat si tradus pentru dvs. Lectura placuta.
Intr-un subsol intunecos la marginea capitalei Afganistanului, Kabul, Iosif isi citeste Biblia albastra si jerpelita la lumina unei lampi de petrol, asa cum a fact-o vreme de mai multe saptamini de cind a fugit de familia lui din Pakistan. Putinele lui lucruri personale stau linga el in subsolul de 3 pe 3 metri, sapat in piatra si in pamintul brun care se prabuseste. El tine o cruce de lemn pe care e inscris un text din Predica de pe Munte, un pachet de tigari Esse, si o mica punga de plastic in care isi tine documentele care ii atesta convertirea la crestinism. Documentele acestea sunt motivul pentru care se ascunde sa isi scape viata. In teorie, legile Afganistanului protejaza libertatea religioasa, dar in realitate, atit in Afganistan cit si in alte tari musulmane, este ca renuntarea la Islam inseamna o crima pedepsita cu moartea.
Cumnatul lui Iosif, Ibrahim, a sosit recent in Kabul, lasindu-si in urma in Pakistan familia si afacerile, pentru a-l afla pe Iosif, apostatul familiei, ca sa-l omoare. Gasit la telefon, Ibrahim, care foloseste doar prenumele, a oferit unui reporter de la New York Times $20.000 sa-i spuna unde se ascunde Iosif. “Daca il aflu, dupa ce ma ocup de el, o sa-i omor si fiul, pentru ca fiul lui e bastard”, spune Ibrahim, facind referinta la baiatul de 3 ani a lui Iosif. “El nu e din tata musulman”.
Pentru Iosif, in varsta de 32 de ani, care cere sa fie identificat doar dupa numele lui crestin pentru a-si proteja sotia si fiul, calea la crestinism a fost doar un segment al unei calatorii de viata mult mai lungi, inclusiv un an care l-a dus prin Turcia, Grecia, Italia si Germania, cautind refugiu de violenta din Afganistan. Dar in fiecare loc in care s-a oprit, Iosif a dat de bucluc. A fost detinut in Grecia si deportat din Germania, si a locuit in strazile Italiei inainte de a intelege ca nu va dobindi fericirea in Europa, unde cererea lui de azil politic nu ajungea nici unde. A plecat de buna voie din Italia in Pakistan pentru a fi cu sotia si fiul lui, dar nici asta nu mai este o optiune viabila. Cum nu e viabila nici reconvertirea lui la Islam. “Mi-am mostenit credinta, dar am vazut atit de multe lucruri care m-au facut sa-mi lapad convingerile religioase”, zice Iosif. “Chiar daca voi fi ucis, nu ma reconvertesc la Islam”.
Crestini persecutati in Afganistan
La nivel oficial, in Afganistan nu exista crestini afgani. Putinii afgani care practica crestinismul o fac in ascuns de teama persecutiei, mergind la doar o mina de biserici ascunse care se banuieste ca exista in Afganistan. Cetatenii straini folosesc capelele din ambasade, dar ele sunt practic inaccesibile cetatenilor afgani. Doar o mina de afgani convertiti la crestinism au aparut in ultima decada, si guvernul afgan de obicei ii trateaza fara mila: li se cere sa se lapede de crestinism, si daca refuza sunt expulzati in India, unde exista o biserica afgana in crestere in New Delhi. Intr-o tara ca Afganistan macinata de saracie si razboi si impartita etnic, pietatea islamica ofera afganilor un rar fir de solidaritate nationala. A respinge Islamul e vazut ca un act de tradare. Asta il lasa pe Iosif fara optiuni de protectie. Nici chiar politia nu i-ar veni in ajutor. Convertitii la crestinism declara ca sunt batuti si chiar abuzati sexual in detentie. Familia lui Iosif din Afganistan nu-i este nici ea de mare ajutor: unchii lui si ei il cauta si vor sa-l prinda.
Iosif spune ca si-a pierdut credinta cu mult timp inainte de a sti ce o va inlocui. Cei mai multi dintre fratii si surorile lui au emigrat in Germania cind el inca era adolescent, dar el a ramas acasa sa ingrijeasca de parintii lui mai inaintati in varsta. In timpul zile conducea un taxi si studia medicina, si a obtinut o diploma de la Universitatea de Medicina din Kabul. A supravietuit razboiul civil, dictatura Talibanului, invazia militara occidentala, dar un assasinat pe care l-a vazut in 2009 de aproape care l-a lasat pe un baiat de 8 ani mort l-a convins sa plece din Afganistan. A imprumutat bani de la familia lui si a lucrat in doua locuri simultan pentru a putea plati un traficant de persoane care sa-l duca ilegal in Europa. A lasat in urma pe mama lui, care a murit curind dupa aceea, si sotia lui insarcinata care s-a mutat in Pakistan sa stea acolo cu familia ei.
Peregrin in Europa
Amintirile lui Iosif despre calatoria lui sunt memorii de bucurie si disperare: locurile frumoase din Istanbul; gardul ghimpat intre Turcia si Grecia si miinile lui inclestate pe gard; trei zile grele si furtunoase pe o mica nava spre Italia; inotul pina la tarmul Italiei; o calatorie pina in Germania folosind pasaportul unui cetatean pakistanez care nu i se asemana de loc; si strazile dezolate ale orasului Hamburg de unde l-au luat fratii lui.
In Hanovra, aproape de locul in care locuiau fratii lui, Iosif a aflat o biserica protestanta unde se vorbea farsi [Nota AFR: limba populatiei Iranului], si unde a inceput sa mearga, dar la inceput doar sa urmareasca slujba.
“Dupa ce am dat la o parte convingerile mele islamice, am trait intr-un gol spiritual”, zice el. “Pe vremea aceea am studiat diverse religii: budismul, hinduismul si crestinismul. Dar studiam si Islamul”. Dupa 15 zile in Germania s-a predat autoritatilor si a cerut azil. A fost detinut intr-un lagar pentru refugiati unde monotonia era intrerupta doar de vizitele misionarilor. “Cred ca am fost impresionat de personalitatea lui Isus”, zice el. “Faptul ca a venit intre oameni sa ne ia pacatele, asta m-a miscat. I-am admirat caracterul si personalitatea chiar inainte de a fi fost botezat in crestinism”. Cind a fost eliberat sa poata locui cu sora lui in Kassel, s-a intors la biserica din Hanovra si s-a convertit, o decizie pe care fratii si surorile lui au acceptat-o cu mintile dechise.
Linistea insa a fost de scurta durata. Autoritatile germane l-au arestat din nou si l-au deportat in Italia pentru ca nu a cerut azil in prima tara din Uniunea Europeana in care a ajung, asa cum cere legea. Fara familie ori prieteni in Italia, a cautat ajutor pe la biserici si servicii de caritate care i-au dat hrana dar nu adapost. Fara casa, fara bani, depresat si cu sanatatea subreda, Iosif s-a dat batut si s-a dus sa locuiasca cu sotia lui si familia ei in nordul Pakistanului. Fiind constient de miza secretelor vietii lui, a pus documentele privind azilul si convertirea lui la crestinism pe un flash drive pe care-l purta mereu in buzunar. Dar intr-o zi a lasat flash drive-ul acasa. In timp ce era plecat cu treburi, unul din fratii sotiei lui a imprumutat flash drive-ul sa salveze un document de al lui, si a dat peste documentele lui Iosif. Cind Iosif s-a intors acasa, rudeniile lui l-au apucat de gat si l-au batut. “I-am legat miinile si picioarele si am vrut sa-l omorim”, a zis Ibrahim. “Dar a intervenit tatal meu, zicind ca vrea mai intii sa vorbeasca cu familia lui”. Tatal zicea ca va contacta pe unchii lui Iosif pentru un sfat. Intre timp Iosif a fost inchis intr-o camera, legat la miini si la picioare.
Liniste in suflet
In toiul noptii Iosif a reusit sa scape, si a evadat din casa fara sa poata sa-si ia ramas bun de la sotie si baiat. A prins un autobuz de noapte catre granita cu Afganistanul. Pe drum a sunat un prieten din copilarie cerindu-i ajutorul, apoi a sunat pe sora lui din Germania, lacrimind la telefon. Prietenul din copilarie l-a ajutat, ascunzindu-l in subsolul unei case parasite si aducindu-i mincare o data pe saptamina. Ajutorarea unui convertit la crestinism este la fel de periculoasa in Afganistan ca si a fi convertit. Pentru Iosif, care recent si-a schimbat locul unde se ascunde, timpul trece foarte incet, fara a fi in compania nimanui decit a Bibliei lui. Aude afara rugaciunile musulmane, ceea ce ii aminteste ca e aproape de pericolul care-l paste in permanenta. “Cind mi-am abandonat convingerile, a fost foarte dificil pentru mine sa discut cu oamenii”, zice el tragind din tigara. “Era ca intr-o inchisoare imaginara”. Apoi facu o pauza, in timp ce lumina lampii de petrol ii proiecta umbra lunga pe perete. “Acuma, insa, e chiar invers”, zice el in final. “Trupul meu e in inchisoare, dar sufletul meu e liber”.
Versiunea integrala a articolului in engleza poate fi citita aici: http://www.nytimes.com/2014/06/22/world/asia/afghanistan-a-christian-convert-on-the-run.html?_r=1
Materiale de genul celui publicat astazi redam frecvent in editia de marti a buletinului saptaminal AFR. Le puteti citi abonindu-va conform instructiunilor de mai jos.
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronicwww.alianta-familiilor.ro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.