Eugen Porcilescu 🔴 "Harul Meu îți este de ajuns..."

 Să nu ai sănătate, si totuși să ai ceea ce-ți este suficient. Să nu fii "mare" si totuși sa ai de ajuns. Sa câștigi puțin si totuși sa ai de ajuns. Sa fii urât de lume, prieteni sau familie si totuși in lipsa iubirii lor, să ai suficient. Sa te rogi, iar rugăciunea sa-ți fie respinsă si totuși sa fie suficient. Pare absurd, dar nu e...e de ajuns!

Ceea ce conteaza cel mai mult in tot acest șah al vieții noastre, este caracterul nostru. In funcție de el, de felul cum se modifica in rău sau in bine, depinde rugăciunea si răspunsul la ea.

Descoperirile ezoterice, chiar răpiri pana in al treilea cer, daca ne depășesc puterea de asimilare a caracterului nostru ne fac mai mult rău decât bine. Odată coborâți cu picioarele pe pământ, avem tendința naturală sa ne mândrim cu experiențele spirituale. Chiar si Pavel avea probleme cu mândria...nu ai cum sa nu "te umfli" cand stii ca ai fost răpit acolo unde efectiv nu se poate descrie in cuvinte.

Experiențele spirituale nu au rolul sa modeleze caracterul. Ele relevă, descoperă lumi nevăzute, îngeri apărători, te arunca in ziua de mâine profețind totul...insa caracterul rămâne neschimbat, si nu uitați ca el, caracterul, e cel mai important. Nu vi se pare șocant adevarul ca poți fi foarte spiritual si totuși sa fii imatur? Nu vă cutremură gândul că in multe cazuri experiențele spirituale au facut mai mult rău decât bine, pentru ca oamenii nu au avut tărie de caracter să asimileze forța acestor revelații? "Cunoștința ingâmfă" chiar si aceste cazuri...

Pavel își dorea sa fie sănătos! Cine nu-si dorește? Insa nu asta e suficiența.. Noi credem ca daca avem un corp sănătos, avem tot ce ne trebuie. "Sănătate sa fie, ca e mai importantă ca toate" zicem noi! Oare sa fie mai importantă decât caracterul tau?

Suferința in general, iar in cazul lui Pavel cea fizică, își joacă rolul dur de cioplitor, dăltuind in caracterul nostru tot ce este urât...în noi, ca buruiana si bălădăile de pe câmp, asa se înfiripă mândria! Oricât am lupta cu ea, ori cat am trata pământul inimii noastre, ea tot va da colți si va încerca sa sufoce frumusețea unei inimi noi, sincere, curate! O experiența spirituală nu are forța sa smulgă buruiana mândriei, in schimb suferința ne "pălmuiește" si ne "împiedica" sa ne mândrim. Un ochi care plânge de durere, de orice natura ar fi durerea, este un ochi care își spală propria retină, devenind mai curat!

Eugen Porcilescu 🔴 Spuneți pocăiților...

 

Spuneți pocăiților, că mai presus de votul democratic, de regimul dictatorial sau monarhie, Dumnezeu rămâne Suveran și că "El schimbă vremurile și împrejurările; El răstoarnă și pune pe împărați.." Daniel 2:21

Spuneți pocăiților că datoria lor față de orice autoritate politică este aceea de-a se ruga și de-a avea respect. Nu sa fie arțăgoși pe rețelele de socializare, transmițând mai departe dezinformare:

"Dați cinste împăratului." 1Petru2:17 ( nu uitați că apostolul face referire la Nero, un om malefic, nu Biden sau Trump...si totuși, ne spune să îl cinstim)

Spuneți pocăiților că istoria rămâne în controlul lui Dumnezeu și că evenimentele apocaliptice se vor împlini oricum. Nu vă comportați de parcă controlul ar fi în mâna unor democrați, republicani sau anarhiști. Suveran peste istorie si direcția ei, a rămas și va rămâne Veșnic Dumnezeu!

Spuneți pocăiților că până ieri eram "nimeni în drum" și că mai nimeni nu ne băga în seamă dar aveam biserici pline și de oameni și de Duhul Sfânt. Cât timp ne-a interesat doar Împărăția lui Dumnezeu pentru care ne rugam mereu să vină, ne interesa prea puțin dacă în fruntea națiunilor erau dictatori sau liberali! Acum că vrem să fim tot mai prezenți politic, că ne dăm cu părerea în tot ce se întâmplă...am ajuns să fim tot mai goi! Și în adunări și în suflete.

Spuneți pocăiților că noi vom moșteni Cerul, acolo unde avem cetățenia reală. Domnul ne-a spus că ne pregătește Împărăția asa cum Tatăl i-a pregătit-o Lui, iar această Împărăție nu e din lumea aceasta. Dacă ar fi fost, în fața lui Pilat, ar fi spus altceva. Însă El este Împărat peste o Împărăție ce va să vie!

Spuneți pocăiților că problemele adevărate în societate nu sunt culorile politice, partidele sau candidații din fruntea lor. Problema societății umane este faptul că în adâncul sufletului, omul e mort, si are nevoie de viață spirituală. Singura rezolvare a problemei este resuscitarea omului la viața în Hristos, ori aceasta devine posibil numai prin Predicarea Evangheliei, prin puterea lui Hristos!

Biserica Penticostală Betel din Tortona își suspendă toate activitățile...

 Iubiți frați și surori, va anunțăm că începând de astazi, Biserica Penticostală Betel din Tortona își suspendă toate activitățile. Durata suspendării va fi de 15 zile.

Având în vedere faptul că mai multe familii au avut simptome, febră și dureri în corp, și cam toti le-au avut în aceeași perioadă, am considerat ca este mai bine să suspendăm temporar slujbele.

Avem o imensă responsabilitate față de membrii Bisericii Domnului. Deaceea, în primul rând cu gândul la toți aceia care se pot îmbolnăvi pe viitor iar starea sănătății lor se poate agrava, am hotărât să izolăm Biserica, să urmărim atenți modul cum se va desfășura situația actuală și să îi îndemnăm să urmeze cu strictețe regulile medicale.

Avem, dealtfel, si o responsabilitate față de autorități. Suntem conștienți de revoluțiile care au loc în stradă în toată lumea, chiar și aici în Italia. Sunt mulți oameni care se revoltă și protestează in stradă împotriva noilor reglementări ale guvernului.

Biserica Betel e conștientă de aceste mișcări de stradă, însă departe de gândirea de acolo, noi vrem să respectăm reglementările impuse de Guvern, dând dovadă de supunere, asa cum Biblia ne cere s-o facem.

Eugen Porcilescu 🔴 Bisericile din Italia au motiv în plus de bucurie!

 

Astăzi a intrat în vigoare noul decret al guvernului Conte, decret ce aduce noi restricții. Pe fondul înmulțirii numărului de contagiați, până la 5300 pe zi, Guvernul s-a întâlnit în regim de urgență la sfârșitul săptămânii trecute pentru a lua noi măsuri.

Duminică am avut emoții. Eram îngrijorat de noile decizii. Ce ar fi pentru noi alte luni de carantină? De întâlniri pe zoom? De stat departe de Casa Domnului? Eram putin îngrijorat...Dar, ne-am rugat!

Cu încredere, am strigat la Domnul întreaga Biserică. "Ilie a fost un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi, dar s-a rugat"..s-a rugat nu doar pentru copiii lui, soția sau rudele apropiate. S-a rugat pentru o țară întreagă si având credință, Dumnezeu a schimbat cursul unei națiuni! O biserică ce arde în rugăciune, poate schimba cursul națiunii!

Astfel, in noul decret, intrat în vigoare de azi, 13 octombrie, nu se impune nici o regulă Bisericii. Ne putem aduna în liniște, respectând acele reguli impuse în luna Mai. Însă vestea bună este ne putem întâlni.

Biserica își poate continua misiunea în liniște, proclamând mai departe mesajul Împărăției lui Dumnezeu. Poate clădi mai departe zidul Cetății lui Hristos. Poate hrăni mai departe pruncii noi născuți în Hristos!

Eugen Porcilescu 🔴 Pe Dumnezeu nu L-a pus nimeni în carantină!

La Tortona a fost sărbătoare, pentru că Domnul a transformat vieți. Cel mai în vârstă are aproape 86 de ani, și a bătut recordul Bisericii noastre. E și italian, așa că a trebuit să formulăm totul în italiană, fiind primul în istoria bisericii locale. Dumnezeu iubește și italienii, și le primește mărturia la fel ca și nouă! Cea mai tânără are 16 anișori, exact vârsta la care m-am botezat și eu...acum 20 de ani! Dumnezeu cheamă lucrători în vie dimineața ( 16 anișori ) și tot El cheamă și în ceasul al 11-lea ( 86 de ani ). El se "tocmește" cu fiecare promițând răsplata egală la toti!

Am avut si un candidat ungur! Domnul l-a chemat si pe el. Raiul e si pentru unguri, chiar dacă pentru mulți din noi e mai greu de acceptat, harul ne bagă pe toti la grămadă în aceeași arcă a salvării!

În plină pandemie, cu acest "al doilea val" de îmbolnăviri, Domnul ne-a dat o mare bucurie! Dovadă că lucrarea Lui merge înainte și "Cuvântul Lui nu este legat"! Familii întregi au fost mișcate de Cuvânt tocmai în perioada de lockdown, iar imediat după deschiderea Bisericilor, au venit la adunare si s-au pocăit!

Am auzit ca în România au început să se închidă iarăși locașurile de cult!

Nu vă temeți, Dumnezeu rămâne la lucru în lume. Întâlniți-vă pe zoom, pe youtube, organizați ore precise de rugăciune și fiecare la el acasă să se roage în unitate cu ceilalți si încet, vom ieșit la liman.

Vă asigur, că pe Dumnezeu nimeni nu-L închide. El nu are lockdown, deaceea Biserica va propăși chiar și în vreme de epidemie!

Eugen Porcilescu 🔴 Prețuiește Biserica așa cum o prețuiește Cel ce a creat-o!

 Viața unui om costă cât l-a costat pe Dumnezeu ca să-l salveze. Prețul salvării este proporțional cu valoarea vieții salvate. Biserica lui Hristos e un patrimoniu real, pentru că acolo sunt viețile transformate prin prețul răscumpărării plătit de El.

Cât l-a costat pe Dumnezeu să se întrupeze, să crească ca om, să moară crucificat, să învie și apoi să urce în glorie, atât valorează viața fratelui sau sorei tale. Pentru că acesta a fost prețul salvării lor!

Când tu îi disprețuiești pe frații tăi defapt, consideri că tot prețul plătit pentru ei este exagerat și că în fond, Dumnezeu a dat prea mult pentru ei!

Cât de mult prețuiești ceea ce Domnul prețuiește, Biserica?

El se uita la ea ca la o mireasă, tu de ce vezi în ea o babă cloanță? El ne îngrijește ca un măslin, de ce vezi în el un pom sălbatic? El ne vede ca pe familia Lui, de ce vezi în ei niște străini? Pentru că asta face disprețul, coboară prețul prin devalorizare, schimbă valoarea prin desconsiderare!

Cand eram mai tânăr și cântam în corul bisericii, era o cântare superbă numită Paradisul. Era lungă, dar era superba! La un moment dat, autorul cântări face o paralelă între Cântarea Cântărilor si Relația lui Hristos cu Biserica Lui. Tot ce declară Solomon iubitei sale, alegorizând textul, spune Hristos iubitei Lui, Biserica. Cântecul creștin spune:

"Multe fete sunt frumoase, și crăiese și regine

Dar e o singură aleasă, Porumbița din grădină

Ce frumoasă-i, ce senină

Cu al ei zâmbet ceresc

Parcă ar fi o grădină, unde crinii înfloresc"

Iar corul întreg începea cu toată forța să aclame "Asa va fi Mireasa, asa va fi Mireasa lui Hristos"

Hristos intră în slujba de Duminică ca într-o grădină de crini, mirosind parfumul plăcut al Bisericii Lui! De ce atunci, creștinii intră la slujbă ca într-o grădină plină de urzici și spini? Biserica este pentru El scopul pentru care a muncit atât de mult, motivul pentru care a plătit atât de scump! El se pune la slujbă, prezent printre noi, ca un tată în capul mesei bucurându-se de noi toți, în egală măsură! De ce noi ne punem la masa Lui si ne uitam cu gând străin la copiii Lui, frații noștri?!

Eugen Porcilescu 🔴 Nu numi bogat pe cel ce are mult...

 

Nu numi bogat pe cel ce are mult, ci bogat e cel recunoscător de tot ce are, mult sau puțin. Mulțumirea te face bogat, că în fond, și dacă ai mult dar nu ești mulțumit, degeaba ai.

Am văzut bogați care se uită cu jind în casa celor săraci, dorindu-și liniștea și simplitatea vieții lor, astfel având o nefericire în suflet. Am văzut săraci care se uită cu jind la tot ce au bogații, dorindu-și luxul si confortul, având astfel și ei o nefericire în suflet.

Și uite așa, nici cel bogat nici cel sărac, nu sunt fericiți în virtutea faptului că au mult sau puțin!

Fericirea nu pleacă de la cât ai, mult sau puțin, ci de la cât de mult știi să fii recunoscător și mulțumit pentru cât ai. Ai venit în lume gol, tot ce ai primit ți-a fost dat în dar, fie mult fie puțin.

Omul care este mulțumit cu o bucată de pâine și un adăpost, care are soția alaturi de el si copiii sănătoși, si este fericit, e cel mai bogat om. Ce rost își are tot, mult să fie, dacă soția ți-e un ghimpe în coste, copiii nu te ascultă, iar în casă domnește nefericirea și dezordinea?

Una din cele mai echilibrate rugăciuni a fost a lui Agur, cerând de la Domnul nici sărăcie și nici bogăție. Pentru că amândouă pot crea probleme. Sărăcia aduce necazurile ei, bogăția aduce necazurile ei. Astfel, înțeleptul se roagă pentru un echilibru între cele două, de "nici nici", doar cât îi trebuie!

A fi conștient de cât îți trebuie, e mare lucru!

Iacov îi îndeamnă pe bogați să se laude cu smerirea lor. Care? Că, privită prin ochii bogaților, smerire e viața unui pricopsit care umil, își duce traiul. Nu! Smerirea fiecărui om, va fi atunci când tot ce avem, se va ofili ca iarba iar în fața veșniciei, vom cerși umili, un pumn de viață.

Bogat e să moștenești veșnicia spre care ne îndreptăm în fiecare zi. Bogat e cel care are afaceri cu Cerul. Bogat e cel care și-a cumparat pământ Acolo!

Eugen Porcilescu 🔴 Creștinilor din România: respectați regulile carantinei și nu faceți pe grozavii!

 Zilele acestea am pierdut o prietenă dragă. O cunoșteam de mic copil. Era o femeie a muzicii, o dirijoare, un stâlp pentru lucrarea Împărăției Domnului. A murit după două săptămâni de chin. Avea covid-19.

O altă prietenă de familie, este în comă indusă, în America. După analizele luate, a fost diagnosticată, are covid-19. Este intubată, iar familia și noi, prietenii lor, avem speranță doar în Dumnezeu.

Virusul continuă să facă tot mai multe victime, iar acolo unde găsește posibilitatea să lovească, acolo unde găsește patologii, vulnerabilitate, predispoziție somatică, acolo lovește cu toată forța.

Atât în Italia, iar acum în România, virusul a facut victime printre prietenii si frații noștri de credință. Virusul nu are preferințe! Nu evită penticostalii sau baptiștii. Deaceea, noi care sunt acum ok, care suntem pe picioarele noastre, ar trebui să respectăm mai mult regulile de carantină, în speranța că vom reuși cumva să depășim această situație critică.

Unul din motivele pentru care virusul atacă în mediile evanghelice, este pentru ca multe Biserici nu au respectat si nu respectă regulile carantinei. Pe motiv că suntem persecutați, că totul e minciună, că masonii vor să ne controleze prin microcipuri ascunse în măscuțe sau în vaccinul obligatoriu ce va fi impus, mulți frați creștini nu au respectat regulile de carantină.

Stiu Biserici unde frații au mers la slujbă fără măscuță, fără dezinfectant, fără distanțare de minim un metru. Au stat ore întregi în spații închise și au oficiat acte de cult, fără nici o restricție. În astfel de situații, multe Biserici locale au devenit mediul propice ca virusul să se dezvolte și să facă victime.

În loc să se respecte anumite decizii, lideri sau simpli creștini, au făcut pe grozavii în fața unei situații critice. Au aplicat în viața reală toate idioțeniile auzite pe Facebook, toate teoriile conspirațieii de 5G si micro-cip, făcând ca biserica, familia sau viața individuală a fiecăruia, să fie ținta unui inamic ce nu se lasă impresionat de grozăviile noastre, covid-19.

Iubiți creștini, va rog în Numele Domnului, respectați regulile carantinei. Aici în Italia, Biserici întregi am luat angajamentul să respectăm cu strictețe regulile impuse în Protocolul de funcționare pe perioada de pandemie, semnat de guvernul Conte în luna Mai, anul acesta.

Toți slujitorii ordinați împreună cu comitetele, am stat ore întregi online, în conferințe special făcute pentru clarificarea Protocolului, pentru stabilirea unor reguli clare și impunerea lor. După conferințe, am comunicat Bisericii deciziile luate în Adunarea comitetelor, și le-am explicat detaliat, cum se va desfășura o slujba divină pe perioada carantinei.

Dacă preocuparea fiecăruia era Cina Domnului, noi am decis ca acest act să fie încă amânat. Majoritatea Bisericilor au început să dea Cina Domnului abea după o lună de la deschiderea lor. Din câte știu, majoritatea liderilor creștini au comandat pentru biserica lor un nou serviciu pentru Cină. În luna Iunie, la Tortona s-a dat Cina cu păhărele ( și vă asigur ca nici un membru prezent nu s-a împotrivit acestei decizii ).

Bisericile din Italia au comandat măscuțe, dezinfectanți, au modificat poziționarea fiecăruia în locașul de cult ( la noi la Tortona am introdus scaune de plastic mici, pentru a crea posibilitatea la un număr mai mare de participanți, cu distanță de minim 1 metru. ) Cu câteva zile înainte s-a măsurat distanța dintre scaune, am pus bandă adezivă care să evidențieze mai bine locul. S-a făcut sanificarea localului, dezinfectarea lui cu aparatură specială. Numărul stabilit de participanți este în funcție de câte scaune încap în locașul de cult, este scris pe un afiș la intrare, iar omul de ordine trebuie să fie atent ca numărul să nu fie depășit.

Au fost puși oameni de ordine care să se asigure că foarte participant care intră în locașul de cult, se încadrează în regulile impuse. Am luat termometru scanerizant, mănuși, anunțuri adezive lipite la intrare pentru a aduce aminte fiecărui participant care sunt regulile de bază pentru o slujba divină. Oamenii de ordine, cu ecuson de identificare, merg prin sală și analizează atent dacă se respectă regulile. Ei pot atrage atenția unui participant, dacă acesta din urmă nu respectă regulile carantinei.

Vă pot garanta, că respectând regulile, noi creștinii din Italia, am dat dovadă de înțelepciune și totodată, cum Biblia ne cere, de supunere față de dregătorii. Am trasat o viziune clară Bisericii, asigurând pe fiecare prezent, ca aceste reguli au un caracter strict medical, și nu unul de persecuție sau anticristic.

Ne adunăm de 3 luni de zile, și mulțumim lui Dumnezeu, nu am întâmpinat nici o problemă. Si dacă totul ar fi o exagerare, și dacă totul ar fi o minciună ( deși nu e ), noi tot avem datoria să respectăm legile impuse de autorități.

Îndemnul meu pentru frații mei din România, este acela de-a respecta aceste reguli. Nu va adunați la un loc fără să nu respectați cu strictețe ceea ce Protocolul impune. Dați dovadă de înțelepciune prin supunerea voastră. Dați dovadă de curaj prin respectarea acestor reguli.

Cunosc Biserici care au fost închise de autorități pentru ca nu au respectat regulile și evident, au devenit un focar de contaminare. Prin ce au fost ele lumină? Din contră, au adus un prejudiciu și mai mare Bisericii Domnului. Prin ce au făcut pe grozavii? Virusul există și face victime. Fă pe grozavul, respectând regulile și nu invers.

Eugen Porcilescu 🔴 Nedrepți din dragoste pentru Dumnezeu!

„Vreți să vorbiți lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu?" Iov13:7

Uitându-mă la prietenii lui Iov, la dragostea pentru Dumnezeu si a modului cum ei îl apară pe Acesta, cum îl critică pe Iov, îl acuză, ca prin această atitudine să-l apere pe Dumnezeu și actele Sale drepte, am văzut în ea ( în această dragoste rece ) explicația la tot fanatismul si legalismul cu care noi vrem sa-L apărăm! O explicație la răceala cu care explicăm dramele din viața celor năpăstuiți de viață din dragoste pentru a apăra dreptatea divină.

Prietenii lui Iov, reprezintă in lirica ebraică, solidaritatea. Oamenii solidari cu tine atunci când treci prin necazuri în viață. Prietenii care îți sunt alături atunci când ai nevoie de ei. Prietenii pe umerii cărora poți plânge. Îți verși amarul!

Această solidaritate s-a evaporat în momentul în care Iov le spune acestora, dilema cu care se frământă în durerea lui: de ce sufăr eu? Nu am pacatuit cu nimic, de ce sufăr ca unul care a comis păcate grave?

O dilemă mare! Oamenii răi își merită soarta cum dealtfel si oamenii buni ar merita măcar să nu sufere. Însă atunci când un neprihănit suferă mai mult ca un păcătos, care este logica? Care este sensul să fii neprihănit? Iov strigă cu toată vlaga ce i-a mai rămas „sunt nevinovat, sufăr pe nedrept„!

Prietenii lui, Elifaz, Bildad și Țofar, l-au acuzat pe el. Au început să țină discursuri moralisite criticând ipocrizia cu care își scoate nevinovăția pe tavă. Bildad a avut chiar curajul să-i acuze copiii de păcat si că motivul pentru care ei sunt morți e pentru că Domnul „i-a dat pe mâna păcatului” 8:4. Țofar îl jignește cu abjecții „să creadă limbutul ca are dreptate?” 11:2

După lungi acuzații și jigniri, Iov se simte nedreptățit. Dragostea prietenilor pentru a apăra dreptatea lui Dumnezeu și acuzațiile aduse lui, l-au făcut să se simtă nedreptățit. 13:7

În opinia prietenilor lui, Iov ofensează majestatea lui Dumnezeu. Tot ce ni se întâmplă, ni se întâmplă pentru că este îngăduit de Dumnezeu. Iar dacă Iov a păcatuit si Dumnezeu îngăduie nenorocirea în viața lui, prin aceasta Dumnezeu e drept! Dacă cineva are îndrăzneala să pledeze ca nevinovat în fața dreptății Divine, prin aceasta el îl ofensează pe Dumnezeu. Singurul mod prin care cinevs nuofensează, este ca omul să se pocăiască în sac și cenușă, să accepte pedeapsa divină, venită pe drept, și poate, cine stie, Domnul își va trage mânia din viața lui!

E simplu! Păcătuiești? Vine pedeapsa divină asupra ta. A venit pedeapsa divină? Te pocăiești! Te pocăiești? Domnul își va revărsa din plin binecuvântarile în viața ta.

Eugen Porcilescu 🔴 Răspunsul lui Dumnezeu la suferința Lui Iov: Nu sunt dator nimănui!

Afacerile furate și prădate de hoți , copiii îngropați sub dărâmături si sănătatea pierdută! Iată drama lirică prezentată în carta lui Iov! ( textul original al cărții este sub formă de poezie )

Dărâmat de durere, scobindu-se de viermii din carne cu cioburi de sticlă, neprihănitul Iov avea o dilemă: de ce Dumnezeu a îngăduit o asemenea nenorocire in viata lui? Vrea o audiență directă cu Atotputernicul pentru a i se da câteva explicații! De ce? De ce suferă un sfânt mai mult ca un păcătos? De ce pierde mai mult un neprihănit decât un om rău? Și-a făcut toate procesele de conștiință posibile, și nu înțelegea ce a făcut așa de grav încât să merite o soartă așa cumplită! 

Suferea Iov, fizic dar și sufletește, durerea din suflet era mai mare decât cea fizică, pentru că în suflet încă nu găsise un ciob potrivit pentru a scoate viermele întrebării ce-l mănâncă de viu: de ce lui?

”Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți; întoarceți-vă și mărturisiți că sunt nevinovat!” 6:29

Hop-țop si prietenii în vizită la el! Suferința are nevoie de solidaritate, de oameni pe umărul cărora să plângi și să te înțeleagă! 
Cei trei prieteni a lui Iov, nu au înțeles durerea lui…Iov le spune cumva, fără să păcătuiască, că suferă pe nedrept, că Atotputernicul a îngăduit ceva in viața lui ce n-ar fi meritat, iar dacă ar fi meritat, ar vrea sa știe direct din gura Domnului ce a facut grav?? 
Prietenii l-au acuzat dur, văzând în el o mândrie ascunsă, o fățărnicie, un ipocrit a cărui ipocrizie e scoasă la iveală de suferință, tocmai pentru că ești păcătos, Domnul a îngăduit nenorocirea în viața ta, Iov! Domnul nu are încredere nici macar in îngeri, darămite în tine! Împăca-te cu Domnul si vei vedea cum îți va umple viața de binecuvântări! Din experienta noastra iti spunem Iov, nu am văzut nici un neprihănit să sufere ca tine, ci doar oamenii fără Dumnezeu au sfârșit asa dramatic! Noi te intelegem cel mai bine, iti suntem doară prieteni, dar aici greșești Iov, analizează-te bine si vei vedea că un motiv vei găsi, un motiv pentru care ai atras mania lui Dumnezeu! „Adu-ți aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniți au fost nimiciți? După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!” 4:7,8 …deci, Iov, tu ai pacatuit iar acum culegi roadele!
Iată esența a câteva zeci de capitole, în care un neprihănit plânge și vrea să înțeleagă un singur lucru, de ce lui!?! 

Însă, din capitolul 38, după lungi așteptări apare si mult așteptatul răspuns din partea Domnului! Si, cum ne-am aștepta după zeci de capitole de lamentații si acuzații dure, să auzi din gura Domnului răspunsul la întrebarea lui Iov, de ce tocmai el?

Însă raspunsul nu este nici pe departe ceea ce ne-am așteptat! Ci din contra. Atotputernicul începe să-l pună în dilemă, cu întrebări misterioase legate de circuitul apei în natură, a particulelor de lumina, a fulgerului…in puține cuvinte, a întregii naturi ce se menține pe sine prin misterul vieții! 

Eugen Porcilescu 🔴 Covid19 si fenomenul proorociilor în masă

Eram la Rădăuți, în casă la o soră proorociță. Sunt aproape 20 de ani de atunci, dar nu uit experiența trăită pe genunchi în acea zi. Fiindcă această soră proorociță era cunoscută în zona Rădăuțiului, evident erau mulți frați în vizită la ea. Întâmplarea făcu ca în acea zi să fiu și eu, martor la o experiență profundă cu acest dar, numit darul proroociei! 

Eram pe canapea eu și mai un frate, împreună cu sora proorociță. Deodată intră pe ușă un domn și o doamnă, soț și soție. Aveau vreo 45-50 de ani amândoi. Au intrat triști, cu capul în jos, au salutat-o pe sora gazdă și pe noi și s-au pus pe canapea, în fața mea. Am cântat o cântare, și înainte să ne punem pe genunchi, femeia care abea intrase îi spune stins sorei proorocițe ”avem o cauză înaintea Domnului, pentru care ne rugăm.” Atât! 

Nu a spus nimic în plus ,nimic în minus. 

Ne plecăm pe genunchi și ne rugăm normal! 

A urmat o rugăciune de câteva minute în care nu se întâmplase nimic și sincer, nimic nu părea să se întâmple. Când dintr-o dată sora proorociță a simțit o putere peste ea și a profețit pentru această familie scurt, așa: ”fetița pentru care vă rugați și care este internată în spital în perfuzie, iată că Domnul se atinge și în clipa aceasta o vindecă.” 

Eu am deschis ochii mari! M-am uitat la ea și la femeia care venise. Am zis în sinea mea, sigur o cunoaște și știe amanunte din viața lor. Însă nu, femeia cu pricina, era acum cu fața la pământ, proșternută în rugăciune, în hohote de plâns, mulțumindu-i Domnului pentru rugăciunile ascultate. Reacția ei, în genunchi și mai apoi căzută cu fața la pământ, mi-a adus aminte de ce le spunea apostolul corintenilor despre darul profeției și cum oamenii ar cădea cu fața la pământ dacă tainele inimii lor vor fi descoperite. 

Ne-am ridicat de pe genunchi. Încă eram sceptic cu privire la ce se întâmpla acolo. Eram sigur ca proorocița știa detalii despre ei. Era imposibil. Și totuși nu, nu era așa cum mă gândeam eu. Ne-am ridicat de pe genunchi, ne-am așezat pe canapea, și în tăcere urmăream tot. Sora, plângând în continuare, s-a uitat spre proorociță și i-a confirmat că așa era, fata lor era internată în spital iar motivul pentru care erau acolo, era ca Domnul să le dea un răspuns. Proorocița îi întreabă de unde sunt, iar ei îi spun că sunt dintr-un sat mai îndepărtat. 

Nu se cunoșteau deloc! Nu se mai văzuseră niciodată! Era prima dată când se întâlneau! 

În acea zi, am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele, și am pipăit cu mâinile mele, o lucrare făcută de Duhul Domnului! Astfel de experiențe, mai ales la început de drum, te marchează, te cresc, te hrănesc, te ajută, mult pe calea Domnului!

De ce vă povestesc această experiență? 

Pentru că în ceea ce urmează să vă spun, sunt sigur că mulți ar zice că nu cred în lucrarea Duhului Sfânt, că am o perspectivă cesaționistă, că hulesc pe Duhul Sfânt etc etc. 

Nu dragilor, nu sunt cesaționist în gândire. Am gustat lucrarea Domnului și nu mă îndoiesc de ea. Oricât de mult suntem atacați noi, penticostalii, oricât de mult suntem ironizați, oricât de mult ar încerca predicatrorii ce se pretind reformați în gândire să ne convingă că 1Cor.13: 8-10 se referă la încetarea darurilor după Era apostolică, rămân ferm convins că lucrarea Domnului este la fel de valabilă și azi ca în prima epocă. În ceea ce urmează să vă spun, nu este vorba despre a nu crede în lucrarea Duhului Sfânt sau darul de profeție, ci altceva.

 

Mai exact, ce?

Odată cu starea de panică adusă de această pandemie, am observat un fenomen ciudat ce se petrece în Biserica penticostală. O invazie de prooroci care proorocesc despre această situație. 

O invazie de mesaje pe Whatsapp, Masenger etc cu prooroci din Spania, Anglia, România, în care suntem informați cu privire la ce se va întâmpla în viitorul apropiat. Unii au dat rețete descoperite de Domnul. Alții au dat date precise când se va sfârși. Alții au spus că va veni anticristul, microcipul și o sumedenie de lucruri care mai de care să le crezi sau nu!

Darul de profeție a ajuns să fie răspândit pe mediul social, să fie la dispoziția fiecăruia care vrea să între pe telefon, fie credincios sau nu! Whatapp-ul a ajuns sa fie mijlocul ideal ca mesajele profetice să fie transmise tuturor. 

Așa că, fără să știm de unde vin, cine sunt proorocii, dacă sunt sau nu, au o Biserică unde activează ca proroci, sunt recunoscuți de ea. Fără nimic, zero informații, ne ajung pe telefoane, felurite mesaje. 

Evident, majoritatea celor ce primesc nu se exprimă concret pentru că s-a instalat o frică absurdă, nebiblică, de-a nu păcătui împotriva Duhului, și astfel acceptă orice prorocie fără discernământ. De frică să nu hulească pe Duhul Sfânt, mulți nu respectă ceea ce Biblia ne învață să facem cu darul de proorocie. 

Din Martie, am primit o mulțime de profeții, fără să am nici cea mai mică informație cu privire la cine sunt cei care profețesc! Și pentru că situația e scăpată de sub control, un fenomen în toata regula, cred că fiecare dintre noi, în special cei chemați să păstorim turma lui Hristos, trebuie să avertizăm creștinii să fie atenți!

Pentru că apostolul Pavel vorbește mult despre acest dar, al profeției, cred că putem să filtrăm situația prezentă în lumina acestor argumente. 

Ce spune Biblia despre modul cum ar trebui să „chivernisim” acest dar?

1. "Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi." 1Cor.14:22 

Astfel, apostolul îndeamnă  Biserica să caute să manifeste mai mult acest dar decât cel al vorbirii în alte limbi. El este spre zidirea Bisericii. Mai mult, este un semn, pentru credincioși. Această manifestare este înțeleasă doar de credincioși. Un om din lume nu poate percepe că în acel moment, profetul nu mai vorbește el ci Domnul printr-o inspirație spirituală. 

Astfel "cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica."14:4 Prin inspirație divină, călăuzit de Duhul, profetul vorbește Bisericii lucruri înțelese doar de ea, Biserica Domnului. 

Deci, uitându-ne în fața acestor pasaje clare, vă întreb, cum este posibil ca noi penticostalii să acceptăm ca mediul online să fie umplut de manifestări spirituale ce sunt destinate doar Bisericii? Cum este posibil să punem stăruințe după Duhul Sfânt? Vorbire în alte limbi pe Facebook? Chiar nu vrem să înțelegem că astfel de manifestări sunt spirituale? Ca ele nu pot fi înțelese profund de oamenii care se uită la o profeție cu aceeași răceală cu care se uita si la un video oarecare? Mulțimea de prorocii de pe WhatsApp sau Facebook expuse unui public larg, sceptic, nu face decât să atragă un val imens de reacții ostile împotriva lucrării Domnului! 

Am primit zeci de profeții din Martie până azi, însă nu cred ca am ascultat una sau două. Glasul acelor profeți trebuie să răsune în Biserica, nu în mediul online! 

2. "Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi* ceilalţi să judece." 14:29 

Un al principiu al apostolului legat de modul cum acest dar trebuie să se manifeste în Biserică este acela al analizării obiective. Sensul cuvântului de "judece" este de analiză, de critică obiectivă. 

Lucrarea Duhului trebuie controlată. Profețiile trebuiesc "judecate". Apostolii au insistat mult pe acest aspect. Având în vedere că în lume vor fi mulți profeți, noi trebuie să "cercetăm duhurile". 1Ioan 4:1 

Mântuitorul ne spune că îi vom cunoaște după "roadele lor". Un profet adevarat se vede în primul rând prin viata trăită în sfințenie si ascultare de Dumnezeu. Matei 7

Astfel, bisericile penticostale prin tradiție, au fost reticente în ce privește manifestarea profeției. Am cunoscrut biserici unde profeții aveau întâlnire în privat, doar ei, si analizau profețiile venite prin profeții din Biserica lor. Toate pentru că vroiau să fie siguri că Domnul vorbește prin gura acelor oameni. 

Cum se poate controla această manifestare pe whatsapp? Ce stii despre viața acelui prooroc? Ce stii daca s-au împlinit sau nu profețiile venite prin el? Activează într-o biserică sau nu? 

Nu știm nimic! 99% din profeții, în perioada pandemiei, au venit prin profeți total anonimi. 

Pe lângă pericolul iminent ce-l aduce această situație, mai mult decât orice, s-a creat o situație nebiblică. Or, asta ar trebui să ne mobilizeze la a lua atitudine în bisericile ce noi le păstorim. Atât biblic cât și tradițional, darul profeției trebuie chivernisit în Biserică. Este un dar dat pentru edificarea ei, nu pentru satisfacerea curiozității publicului online! 

Eugen Porcilescu 🔴 Ci tu, când faci milostenie să nu știe...doar Facebook

În ultimul timp, pagina mea de Facebook a început să fie plină de acte de caritate! 

Diferiți creștini care și-au propus să ajute sărmani din diferite zone geografice defavorizate, au luat inițiativa și au trimis bani sau mâncare, ajutând familii întregi. Nimic rău, din contră, de apreciat!

Însă, lucrul inexplicabil mie, este de ce aceste persoane nu aplică în totalitate principiul milosteniei? 

Primul este acela de-a te dărui, prin tot ce ai, ca să poți ajuta un om pricăjit! Îți este suficient să citești 1Cor.13 ca să vezi că orice facem, trebuie făcut dintr-o dragoste profundă, fără de care, totul ar fi ”nimic”!

Al doilea, foarte important pentru Isus, este acela al dicreției. 

”Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” Matei 6:3,4

Adică, dacă faci o milostenie, fă-o fără să știe nici măcar cel mai apropiat om din viața ta! Fă-o printr-o relație profundă, intimă, cu Dumnezeu, în care nimeni să nu interfereze cu această relație. Fă-o din cea mai curată și adâncă motivație de dăruire, ca rod al harului ce s-a dăruit ție, prin Isus! Isus s-a dăruit pentru tine, și a făcut-o ca un act de dăruire plin de iubire reală, curată, fără nici cea mai mică intenție de mândrie, sau de ochii lumii! Tu trebuie să te dăruiești celui în nevoie cu aceeași motivație curată, sinceră, ce se ține pe sine departe de aprecierile oamenilor!

Există riscul enorm ca o faptă bună să fie făcută degeaba! 

"Vă spun cu toată seriozitatea, că ei şi-au primit absolut toată răsplata de care vor beneficia vreodată." Matei 6:2 trad. NTIT 

Isus ne spune că, dacă ești apreciat pentru milostenia ta, prin acele aprecieri, tu îți primești răplata. O motivație greșită, orientată în impresia și aprecierea omului, se oprește doar la atât...și-a atins scopul, rămâne doar la aprecierile unuia sau altuia, si atât! 

Nu ar fi mai groaznic decât să aștepți salariul la sfârșitul lunii, nu primești nimic, te duci la patron și-ți răspunde ”ai primit salariul, in cursul lunii trecute când tot ce ai facut ai făcut ca oamenii să te aprecieze și nu eu” ce ai zice?

Atât de mulți își pierd răplata în complimentele si like-urile primite pe contul Instagram sau Facebook! Atât de mulți își risipesc banii sau hainele, nu în milostenia făcută, ci în ceea ce urmează după, când se uită în jur și vor să vadă dacă oamenii au observat bunatatea lor...acolo se pierde sensul milosteniei!

Dacă Isus ne cere să nu știe stânga ce face dreapta, adică încearcă să eviți să spui și la cea mai apropiată persoană din viața ta, cum este posibil să faci o milostenie și să știe tot Facebook-ul??? 

Ce inimă ai în tine, să te pui lângă o un copil îmbrăcat murdar, sărăcăcios, să-i pui pe brâncile lui slăbite milostenia ta și să-ți faci un selfie??? Ca mai apoi, să arați lumii ce? 

Pentru Domnul Isus intenția milosteniei este mai importantă decât milostenia în sine!  ”pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns” 

Noi dezvoltăm un raport personal cu Domnul, iar El în omnisciența Lui știe fiecare intenție a inimii noastre. Știe dacă lucrul este făcut din inimă, cu sinceritate sau dacă acel lucru este făcut din aceeași foame a mândriei personale, care ne-a tras din Gradina Edenului în dezastrul în care suntem!

El știe că ”gena egoistă” de care vorbea Richard Dowking, este foarte prezentă în ADN-ul caracterului si comportamentului nostru și că oamenii sunt capabili de mari sacrificii și acte de caritate tocmai ca să-și satisfacă acest egoism și mandrie personală! Noi oamenii, chiar creștini fiind, suntem capabili de o duplicitate extremă. Putem să ne sacrificăm chiar și viața, fără să fim deplini convinși dacă sacrificiul este făcut cu sinceritate sau din mandria aprecierilor primite pentru acel sacrificiu!

Testul sincerității stă în discreția cu care faci o faptă bună. Cine dăruiește din bunurile lui și o face fără să știe nimeni, cu sinceritatea de-a ajuta cu adevărat, o face fără să-și trâmbițeze bunătatea. Iar dacă cineva se dăruiește mereu fără ca nimeni să nu știe, atunci singurul motiv pentru care face ce face, este pentru că a înțeles profunzimea dăruririi prin milostenie! Atunci când te mulțumești cu gândul că te vede Dumnezeu, și vrei ca doar El să te vadă, inseamnă ca tot ce faci o faci pentru El. Or, asta e adevărata milostenie! 

Când vrei ca oamenii să vadă ceea ce faci, înseamnă că sacrificiu tău nu este suficient ochilor lui Dumnezeu. De la sine se înțelege, că ajungi să cauți în ochii lor aprecierea ce îi aparține doar Domnului! Aprecierile lor, hrănesc mândria umană...aprecierile sunt rasplata pentru tot ce faci!

Milostenia are sens doar în măsura în care o vede doar Dumnezeu! Dumnezeul cu care noi ne dezvoltăm o intimitate în rugăciune și despre care Domnul spunea că ”este în ascuns” 6:6, în sensul de relație personală, ascunsă de locurile publice, răsplătește în ascuns milostenia noastră. 

Cum putem înțelege milostenia cerută de Domnul în raport cu ce se întâmplă azi pe Facebook? 

”și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti" Matei 6:4