Să nu ai sănătate, si totuși să ai ceea ce-ți este suficient. Să nu fii "mare" si totuși sa ai de ajuns. Sa câștigi puțin si totuși sa ai de ajuns. Sa fii urât de lume, prieteni sau familie si totuși in lipsa iubirii lor, să ai suficient. Sa te rogi, iar rugăciunea sa-ți fie respinsă si totuși sa fie suficient. Pare absurd, dar nu e...e de ajuns!
Ceea ce conteaza cel mai mult in tot acest șah al vieții noastre, este caracterul nostru. In funcție de el, de felul cum se modifica in rău sau in bine, depinde rugăciunea si răspunsul la ea.
Descoperirile ezoterice, chiar răpiri pana in al treilea cer, daca ne depășesc puterea de asimilare a caracterului nostru ne fac mai mult rău decât bine. Odată coborâți cu picioarele pe pământ, avem tendința naturală sa ne mândrim cu experiențele spirituale. Chiar si Pavel avea probleme cu mândria...nu ai cum sa nu "te umfli" cand stii ca ai fost răpit acolo unde efectiv nu se poate descrie in cuvinte.
Experiențele spirituale nu au rolul sa modeleze caracterul. Ele relevă, descoperă lumi nevăzute, îngeri apărători, te arunca in ziua de mâine profețind totul...insa caracterul rămâne neschimbat, si nu uitați ca el, caracterul, e cel mai important. Nu vi se pare șocant adevarul ca poți fi foarte spiritual si totuși sa fii imatur? Nu vă cutremură gândul că in multe cazuri experiențele spirituale au facut mai mult rău decât bine, pentru ca oamenii nu au avut tărie de caracter să asimileze forța acestor revelații? "Cunoștința ingâmfă" chiar si aceste cazuri...
Pavel își dorea sa fie sănătos! Cine nu-si dorește? Insa nu asta e suficiența.. Noi credem ca daca avem un corp sănătos, avem tot ce ne trebuie. "Sănătate sa fie, ca e mai importantă ca toate" zicem noi! Oare sa fie mai importantă decât caracterul tau?
Suferința in general, iar in cazul lui Pavel cea fizică, își joacă rolul dur de cioplitor, dăltuind in caracterul nostru tot ce este urât...în noi, ca buruiana si bălădăile de pe câmp, asa se înfiripă mândria! Oricât am lupta cu ea, ori cat am trata pământul inimii noastre, ea tot va da colți si va încerca sa sufoce frumusețea unei inimi noi, sincere, curate! O experiența spirituală nu are forța sa smulgă buruiana mândriei, in schimb suferința ne "pălmuiește" si ne "împiedica" sa ne mândrim. Un ochi care plânge de durere, de orice natura ar fi durerea, este un ochi care își spală propria retină, devenind mai curat!
Ce este mai important, sa fii sănătos fizic si bolnav caracterial, sau sa stii ca-ți iei palme sănătoase, de multe ori scatoalce in toata regula, de te doare tot in tine, dar sa fii sănătos in interiorul tau?
Primele cuvinte folosite de Domnul pentru Pavel, cand acesta din urmă omora cu sânge rece orice creștin ieșit in cale, au inclus "țepusul". Interesant este ca Pavel a avut nevoie de țepus pentru convertirea pe drumul Damascului si avea încă nevoie de țepus pe calea Domnului. Se pare ca în noi oamenii rămâne ceva ce nu poate fi domesticit decât cu "țepușul" ( in lumea antică animalele de tracțiune erau ghidate nu cu biciul, ci cu o bucată de băț in vârful cărei erai o bucată metalică ascuțită, o aluzie destul de jignitoare pentru Saul din Tars!
Sa stii ca toate acestea te modelează, atunci iti sunt suficiente! "Harul" ne este de ajuns. Este singura necesitate a vieții noastre! Poți sa fii putred de bolnav, daca ai harul, atunci in fata ta se deschide tot mai mult poarta spre ceea ce Isus Domnul numea "viața"! Iar daca problemele prin care treci te pregătesc tot mai mult pentru acel moment, atunci harul este singura necesitate!
Puterea lui Dumnezeu se întrezărește in viețile puternic încercate! Acolo unde vezi un trup slăbit, vei vedea puterea incredibila de-a sluji, de-a cânta, de-a predica, de-a spera, de-a crede...de-a iubi! De ce? "Harul Meu iti este de ajuns, căci puterea Mea in slăbiciune este făcută desăvârșita"
Suferințele noastre au puterea de-a reflecta ceva din Dumnezeu! E normal, nu? Cum mai poți crede in Cineva de Sus, cand vezi ca efectiv te stingi pe picioare de durere si nici un răspuns? Mai crezi pentru ca ai puterea sa crezi...e puterea Lui slăbiciunea ta!
Iubiți creștini, Dumnezeu este cu noi in slăbiciunile noastre. Răspunsul la multele rugăciuni "neascultate" a fost insăși nerezolvarea problemei pentru care ne-am rugat...harul ne-a fost si ne va fi de ajuns. Singurul lucru de care am nevoie este darul neprețuit de mare al Domnului, salvarea! Restul sunt dispensabile traiului nostru nomad...chiar si sănătatea! Cand guști din harul neprețuit de mare al Domnului înțelegi ca el este indispensabil...singurul indinspensabil vieții noastre!
Continuați sa va rugați cu credinta pentru problemele voastre...si eu ma rog in speranta că Domnul va interveni cu putere in viața mea! Insa, atat eu cât și voi, in rugăciunea noastra fierbinte, sa auzim șoapta dulce a harului lui Isus care ne spune "si daca nu va fi cum vreți voi, aveți in fond tot ce va trebuie...pe Domnul si dragostea Lui"
"Harul si adevarul au venit prin Isus Hristos."
Eugen Porcilescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.