Eram la Rădăuți, în casă la o soră proorociță. Sunt aproape 20 de ani de atunci, dar nu uit experiența trăită pe genunchi în acea zi. Fiindcă această soră proorociță era cunoscută în zona Rădăuțiului, evident erau mulți frați în vizită la ea. Întâmplarea făcu ca în acea zi să fiu și eu, martor la o experiență profundă cu acest dar, numit darul proroociei!
Eram pe canapea eu și mai un frate, împreună cu sora proorociță. Deodată intră pe ușă un domn și o doamnă, soț și soție. Aveau vreo 45-50 de ani amândoi. Au intrat triști, cu capul în jos, au salutat-o pe sora gazdă și pe noi și s-au pus pe canapea, în fața mea. Am cântat o cântare, și înainte să ne punem pe genunchi, femeia care abea intrase îi spune stins sorei proorocițe ”avem o cauză înaintea Domnului, pentru care ne rugăm.” Atât!
Nu a spus nimic în plus ,nimic în minus.
Ne plecăm pe genunchi și ne rugăm normal!
A urmat o rugăciune de câteva minute în care nu se întâmplase nimic și sincer, nimic nu părea să se întâmple. Când dintr-o dată sora proorociță a simțit o putere peste ea și a profețit pentru această familie scurt, așa: ”fetița pentru care vă rugați și care este internată în spital în perfuzie, iată că Domnul se atinge și în clipa aceasta o vindecă.”
Eu am deschis ochii mari! M-am uitat la ea și la femeia care venise. Am zis în sinea mea, sigur o cunoaște și știe amanunte din viața lor. Însă nu, femeia cu pricina, era acum cu fața la pământ, proșternută în rugăciune, în hohote de plâns, mulțumindu-i Domnului pentru rugăciunile ascultate. Reacția ei, în genunchi și mai apoi căzută cu fața la pământ, mi-a adus aminte de ce le spunea apostolul corintenilor despre darul profeției și cum oamenii ar cădea cu fața la pământ dacă tainele inimii lor vor fi descoperite.
Ne-am ridicat de pe genunchi. Încă eram sceptic cu privire la ce se întâmpla acolo. Eram sigur ca proorocița știa detalii despre ei. Era imposibil. Și totuși nu, nu era așa cum mă gândeam eu. Ne-am ridicat de pe genunchi, ne-am așezat pe canapea, și în tăcere urmăream tot. Sora, plângând în continuare, s-a uitat spre proorociță și i-a confirmat că așa era, fata lor era internată în spital iar motivul pentru care erau acolo, era ca Domnul să le dea un răspuns. Proorocița îi întreabă de unde sunt, iar ei îi spun că sunt dintr-un sat mai îndepărtat.
Nu se cunoșteau deloc! Nu se mai văzuseră niciodată! Era prima dată când se întâlneau!
În acea zi, am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele, și am pipăit cu mâinile mele, o lucrare făcută de Duhul Domnului! Astfel de experiențe, mai ales la început de drum, te marchează, te cresc, te hrănesc, te ajută, mult pe calea Domnului!
De ce vă povestesc această experiență?
Pentru că în ceea ce urmează să vă spun, sunt sigur că mulți ar zice că nu cred în lucrarea Duhului Sfânt, că am o perspectivă cesaționistă, că hulesc pe Duhul Sfânt etc etc.
Nu dragilor, nu sunt cesaționist în gândire. Am gustat lucrarea Domnului și nu mă îndoiesc de ea. Oricât de mult suntem atacați noi, penticostalii, oricât de mult suntem ironizați, oricât de mult ar încerca predicatrorii ce se pretind reformați în gândire să ne convingă că 1Cor.13: 8-10 se referă la încetarea darurilor după Era apostolică, rămân ferm convins că lucrarea Domnului este la fel de valabilă și azi ca în prima epocă. În ceea ce urmează să vă spun, nu este vorba despre a nu crede în lucrarea Duhului Sfânt sau darul de profeție, ci altceva.
Mai exact, ce?
Odată cu starea de panică adusă de această pandemie, am observat un fenomen ciudat ce se petrece în Biserica penticostală. O invazie de prooroci care proorocesc despre această situație.
O invazie de mesaje pe Whatsapp, Masenger etc cu prooroci din Spania, Anglia, România, în care suntem informați cu privire la ce se va întâmpla în viitorul apropiat. Unii au dat rețete descoperite de Domnul. Alții au dat date precise când se va sfârși. Alții au spus că va veni anticristul, microcipul și o sumedenie de lucruri care mai de care să le crezi sau nu!
Darul de profeție a ajuns să fie răspândit pe mediul social, să fie la dispoziția fiecăruia care vrea să între pe telefon, fie credincios sau nu! Whatapp-ul a ajuns sa fie mijlocul ideal ca mesajele profetice să fie transmise tuturor.
Așa că, fără să știm de unde vin, cine sunt proorocii, dacă sunt sau nu, au o Biserică unde activează ca proroci, sunt recunoscuți de ea. Fără nimic, zero informații, ne ajung pe telefoane, felurite mesaje.
Evident, majoritatea celor ce primesc nu se exprimă concret pentru că s-a instalat o frică absurdă, nebiblică, de-a nu păcătui împotriva Duhului, și astfel acceptă orice prorocie fără discernământ. De frică să nu hulească pe Duhul Sfânt, mulți nu respectă ceea ce Biblia ne învață să facem cu darul de proorocie.
Din Martie, am primit o mulțime de profeții, fără să am nici cea mai mică informație cu privire la cine sunt cei care profețesc! Și pentru că situația e scăpată de sub control, un fenomen în toata regula, cred că fiecare dintre noi, în special cei chemați să păstorim turma lui Hristos, trebuie să avertizăm creștinii să fie atenți!
Pentru că apostolul Pavel vorbește mult despre acest dar, al profeției, cred că putem să filtrăm situația prezentă în lumina acestor argumente.
Ce spune Biblia despre modul cum ar trebui să „chivernisim” acest dar?
1. "Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi." 1Cor.14:22
Astfel, apostolul îndeamnă Biserica să caute să manifeste mai mult acest dar decât cel al vorbirii în alte limbi. El este spre zidirea Bisericii. Mai mult, este un semn, pentru credincioși. Această manifestare este înțeleasă doar de credincioși. Un om din lume nu poate percepe că în acel moment, profetul nu mai vorbește el ci Domnul printr-o inspirație spirituală.
Astfel "cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica."14:4 Prin inspirație divină, călăuzit de Duhul, profetul vorbește Bisericii lucruri înțelese doar de ea, Biserica Domnului.
Deci, uitându-ne în fața acestor pasaje clare, vă întreb, cum este posibil ca noi penticostalii să acceptăm ca mediul online să fie umplut de manifestări spirituale ce sunt destinate doar Bisericii? Cum este posibil să punem stăruințe după Duhul Sfânt? Vorbire în alte limbi pe Facebook? Chiar nu vrem să înțelegem că astfel de manifestări sunt spirituale? Ca ele nu pot fi înțelese profund de oamenii care se uită la o profeție cu aceeași răceală cu care se uita si la un video oarecare? Mulțimea de prorocii de pe WhatsApp sau Facebook expuse unui public larg, sceptic, nu face decât să atragă un val imens de reacții ostile împotriva lucrării Domnului!
Am primit zeci de profeții din Martie până azi, însă nu cred ca am ascultat una sau două. Glasul acelor profeți trebuie să răsune în Biserica, nu în mediul online!
2. "Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi* ceilalţi să judece." 14:29
Un al principiu al apostolului legat de modul cum acest dar trebuie să se manifeste în Biserică este acela al analizării obiective. Sensul cuvântului de "judece" este de analiză, de critică obiectivă.
Lucrarea Duhului trebuie controlată. Profețiile trebuiesc "judecate". Apostolii au insistat mult pe acest aspect. Având în vedere că în lume vor fi mulți profeți, noi trebuie să "cercetăm duhurile". 1Ioan 4:1
Mântuitorul ne spune că îi vom cunoaște după "roadele lor". Un profet adevarat se vede în primul rând prin viata trăită în sfințenie si ascultare de Dumnezeu. Matei 7
Astfel, bisericile penticostale prin tradiție, au fost reticente în ce privește manifestarea profeției. Am cunoscrut biserici unde profeții aveau întâlnire în privat, doar ei, si analizau profețiile venite prin profeții din Biserica lor. Toate pentru că vroiau să fie siguri că Domnul vorbește prin gura acelor oameni.
Cum se poate controla această manifestare pe whatsapp? Ce stii despre viața acelui prooroc? Ce stii daca s-au împlinit sau nu profețiile venite prin el? Activează într-o biserică sau nu?
Nu știm nimic! 99% din profeții, în perioada pandemiei, au venit prin profeți total anonimi.
Pe lângă pericolul iminent ce-l aduce această situație, mai mult decât orice, s-a creat o situație nebiblică. Or, asta ar trebui să ne mobilizeze la a lua atitudine în bisericile ce noi le păstorim. Atât biblic cât și tradițional, darul profeției trebuie chivernisit în Biserică. Este un dar dat pentru edificarea ei, nu pentru satisfacerea curiozității publicului online!
În concluzie, pot spune că, noi penticostalii trebuie să chivernisim mai bine această manifestare spirituală. Trebuie să fim vigilenți, să primim ce vine din partea Domnului și sa respingem cu fermitate ce vine din gura celui rău.
Darul profeției, este un dar important în teologia paulină. Îmi permit chiar să spun că apostolul a preferat mai mult darul profeției decât cel al vorbirii în alte limbi. Însă pe cât de important este pe atât de periculos poate deveni. Ca să ne menținem pe linia de plutire, trebuie să fim extrem de atenți.
Ani la rând am asitat la profeții că unul va muri, si a trăit. Ani la rând am văzut oameni bolnavi în fază terminală care au prins speranța că vor trăi, pentru că profetul a zis asta, și au coborât în țărână cu speranțele ruinate. Familii dezbinate, slujitori umiliți, tineri confuzi, Biserici dezorientate, toate pentru că nu am fost vigilenți.
De ce mai nimeni nu a profețit ca va veni o situație de criză mondială în 2020? De ce toate profețiile, în procent de 99%, au început imediat ce s-a dat alarmă în toata lumea?
Si cum se face ca multi proroci au spus că în Aprilie se va opri tot, si nimeni nu ripostează? Ni s-a cerut, printr-o profeție, să plecăm toți românii din diaspora, pentru că vor veni vremuri grele!?! Rețete medicale impotriva covid-19, descoperite prin profeție!?
Este inadmisibil ca acest dar să nu poată fi pus unei verificări obiective. Ori, internetul tocmai aici duce, la o totală lipsă de control. Efectele nu pot fi decât distrugătoare. O avalanșă de profeții, necontrolate, va duce la un dezastru spiritual. Efectul cel mai simțit va acela că oamenii, credincioși în general, vor crede tot mai puțin în autenticitatea acestui dar. Ori misiunea noastră, cred ca este tocmai a evita un dezastru de asemenea anvergură. Ar trebui să încurajăm cat mai mult folosirea lui într-un cadru bisericesc, si sa descurajam cat mai mult folosirea lui în mediul online. Scopul acestui dar este pentru edificarea Bisericii, nu pentru satisfacerea curiozității.
Cu dragoste în Hristos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.