„Vreți să vorbiți lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu?" Iov13:7
Uitându-mă la prietenii lui Iov, la dragostea pentru Dumnezeu si a modului cum ei îl apară pe Acesta, cum îl critică pe Iov, îl acuză, ca prin această atitudine să-l apere pe Dumnezeu și actele Sale drepte, am văzut în ea ( în această dragoste rece ) explicația la tot fanatismul si legalismul cu care noi vrem sa-L apărăm! O explicație la răceala cu care explicăm dramele din viața celor năpăstuiți de viață din dragoste pentru a apăra dreptatea divină.
Prietenii lui Iov, reprezintă in lirica ebraică, solidaritatea. Oamenii solidari cu tine atunci când treci prin necazuri în viață. Prietenii care îți sunt alături atunci când ai nevoie de ei. Prietenii pe umerii cărora poți plânge. Îți verși amarul!
Această solidaritate s-a evaporat în momentul în care Iov le spune acestora, dilema cu care se frământă în durerea lui: de ce sufăr eu? Nu am pacatuit cu nimic, de ce sufăr ca unul care a comis păcate grave?
O dilemă mare! Oamenii răi își merită soarta cum dealtfel si oamenii buni ar merita măcar să nu sufere. Însă atunci când un neprihănit suferă mai mult ca un păcătos, care este logica? Care este sensul să fii neprihănit? Iov strigă cu toată vlaga ce i-a mai rămas „sunt nevinovat, sufăr pe nedrept„!
Prietenii lui, Elifaz, Bildad și Țofar, l-au acuzat pe el. Au început să țină discursuri moralisite criticând ipocrizia cu care își scoate nevinovăția pe tavă. Bildad a avut chiar curajul să-i acuze copiii de păcat si că motivul pentru care ei sunt morți e pentru că Domnul „i-a dat pe mâna păcatului” 8:4. Țofar îl jignește cu abjecții „să creadă limbutul ca are dreptate?” 11:2
După lungi acuzații și jigniri, Iov se simte nedreptățit. Dragostea prietenilor pentru a apăra dreptatea lui Dumnezeu și acuzațiile aduse lui, l-au făcut să se simtă nedreptățit. 13:7
În opinia prietenilor lui, Iov ofensează majestatea lui Dumnezeu. Tot ce ni se întâmplă, ni se întâmplă pentru că este îngăduit de Dumnezeu. Iar dacă Iov a păcatuit si Dumnezeu îngăduie nenorocirea în viața lui, prin aceasta Dumnezeu e drept! Dacă cineva are îndrăzneala să pledeze ca nevinovat în fața dreptății Divine, prin aceasta el îl ofensează pe Dumnezeu. Singurul mod prin care cinevs nuofensează, este ca omul să se pocăiască în sac și cenușă, să accepte pedeapsa divină, venită pe drept, și poate, cine stie, Domnul își va trage mânia din viața lui!
E simplu! Păcătuiești? Vine pedeapsa divină asupra ta. A venit pedeapsa divină? Te pocăiești! Te pocăiești? Domnul își va revărsa din plin binecuvântarile în viața ta.
Iov se simte nedreptățit pentru că el chiar nu păcătuise cu nimic. Dacă pedeapsa divină vine peste oamenii păcătoși, de ce a venit peste el?
Moare cineva în accident de mașină? Auzim strigăte disperate de durere si dileme ca ale lui Iov? Îl apărăm pe Dumnezeu! El a îngăduit acest accident pentru că în mașină erau oameni păcătoși, ascultau muzică lumească, au ieșit din discotecă, au fost la mare, au păcatuit. Dumnezeu e drept! Oauuu, ce dragoste pentru Dumnezeu!?!
A murit un copil de nici doi anișori aici lângă noi, într-o familie de penticostali. A rămas 2 secunde nesupraveghiat s-a dus în piscina din spatele casei lor, și a murit înecat.
Explicații. Dileme. Frământări. Normalitatea cu care ne luptăm să înțelegem dilemele vieții crude în care trăim. O, au sărit în ajutorul Domnului toți aceia care au văzut în aceste dileme o lezmajestate. ”Domnul a îngăduit aceasta pentru că aveau piscină și a avea piscină e păcat.” Aceeași explicație rece si aceeași dragoste nedreaptă.
Găsesc azi, același mod nedrept în raportul nostru cu oamenii ce suferă. Găsesc acea nedreptate față de ei încurajată de o presupusă, superficială, rece, indiferentă, dragoste pentru Dumnezeu.
Da, Domnul este drept și pedepsește păcatul. El disciplinează viețile noastre asa cum face un tată cu copiii lui. Iar uneori ca să facă acest lucru, El îngăduie suferință în viața noastră. Însă e nedrept ca noi sa ne punem în poziția prietenilor lui Iov, judecând cu răceală suferința celor din jur și acuzând că e doar vina lor si Domnul tună și fulgeră împotriva lor. Suferința nu este doar ecoul păcatului ci uneori, iar asta în cazul sfinților Lui care suferă, este un plan bine gândit, prin care El vrea să ne facă să-L cunoaștem mai bine. Nu este neapărat un păcat ce trebuie pedepsit ci un examen ce ne ajuta să creștem tot mai mult!
La fel ca prietenii lui Iov, credem că prin acuzațiile aduse celor din jur, ne arătăm dragostea față de Dumnezeu. Știți care a fost rezultatul final? Dumnezeu este plin de mânie pe cei trei prieteni și îi cere lui Iov, acuzatului, să se roage pentru ei. De ce? ”Pentru ca nu ati vorbit asa de drept de Mine..” 42:7
Acuzându-l pe Iov scoțând în evidență dreptatea divină, nu a fost nimic altceva decât o nedreptate față de el si surprinzător, față de Domnul. O astfel de atitudine nu-L reprezintă. O astfel se retorică, pe Dumnezeu, îl dezonorează!
„Și să spuneți minciuni ca să-L apărați?” Iov13:7
Oare câte minciuni sunt rostite în apărarea Lui? Oare câta nedreptate se face din dragoste pentru Dumnezeu?
Cu dragoste în Hristos, Eugen Porcilescu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.