☪ E islamul o religie falsă? (Partea a II-a)

Vezi și: ☪ E islamul o religie falsă?

E suficient sa citim doar titlurile comentariilor aparute in presa occidentala in ultimele doua saptamini sa intelegem ca terorismul islamist se intensifica si ca cetatenii Uniunii Europene devin tot mai frustrati cu terorismul islamic si inabilitatea liderilor lor de a previni, pedepsi si combate teroarea islamista. “We are losing this cat-and-mouse terror game” (“Pierdem acest joc al soarecelui cu pisica”) e concluzia unui articol cu acelasi titlu din publicatia britanica The Spectator dinweekendul trecut. Un alt comentariu descrie un alt aspect al terorismului sub forma unei intrebari, “Why western women are now the Islamists’ target of choice?” (“De ce femeile occidentale au devenit tinta principala a islamistilor”?) Iar altul discuta ceea ce deja e evident, “Islamist violence has become a normal part of European life ” (“Violenta islamista a devenit o parte normala a vietii europene”).

 

Am capitulat in fata jihadistilor?

Nimic nu poate fi mai ingrijorator ca ultimul titlu care din nefericire pare a fi corect. Dupa multi ani de terorism musulman, ne-am obisnuit sa deschidem ziarele, televizorul si internetul si sa citim despre inca un atac terorist jihadist. Am devenit atit de obisnuiti cu astfel de stiri incit incepem chiar sa punem aceste stiri deoparte, fiind ademeniti sa acordam prioritate altor stiri “mai calde”. Obisnuinta in mintile noastre cu terorismul nu e buna. E un pas decisiv spre o eventuala capitulare in fata teroristilor. Nu credem ca exageram zicind, la fel ca titlurile articolelor de mai sus, ca parca deja am ajuns la acest punct. In doar ultimele doua saptamini atacuri jihadiste au avut loc in “pasnica” Finlanda, Bruxelles, Londra si Barcelona. Conform ritualului deja bine cunoscut si practicat in Europa cu prilejul atacurilor teroriste, sute de mii de spanioli au iesit in strada sa protesteze impotriva violentei jihadiste. Din nefericire, Spania si Europa se vor alege cam cu doar atit – sute de mii de oameni protestind impotriva violentei islamiste, guverne si politicieni care isi exprima solidaritatea unii cu altii si condamnari ale atacurilor teroriste din partea Casei Albe. Si toate astea in timp ce teroristii deja pregatesc alte atacuri, stiind ca in final citiva dintre ei vor muri ori vor ajunge in inchisoare, dar vor ucide mult mai multi si vor pune teroare in cetatenii Europei.

 

Dan Gibson

 

Nimeni nu intreaba, ori are curajul sa intrebe daca nu cumva islamul e o religie falsă. Am atacat acest subiect in iunie cind am facut recenzia cartii lui Dan Gibson Quranic Geography (“Geografia Coranica”). Am publicat doar prima parte a recenziei urmind ca la urmatorul atac jihadist (care nu a fost dificil de anticipat) sa publicam a doua parte. O facem azi. Geografia Coranica a fost publicata in 2011, si are 379 de pagini de text la care Gibson adauga inca aproape 70 de pagini de tabele si anexe cronologice desemnate sa-i sprijine argumentele. Gibson nu zice direct ca islamul e o religie falsa, dar argumentele lui inevitabil duc la concluzia, usor citita printre rinduri, ca e.

 

Gibson e un autor britanic cu vaste cunostinte in domeniu. Bunicul sau a fost un cercetator avid al istoriei si geografiei biblice, arabe si musulmane. Incepind cu anii 1920, el a adunat o multime de date si materiale comparative, dar nu a publicat nimic privind islamul. Materialele acumulate de el au trecut in posesia fiului lui, adica tatal lui Gibson. El a continuat munca bunicului adunind si el o cantitate vasta de materiale, dar nici el nu a publicat nimic. A pus toate materialele si munca lui de cercetare in cutii, iar cutiile in podul casei. Dupa moartea lui, sotia lui, adica mama lui Gibson, a vandut casa. Asa, ea si fiul ei au descoperit in podul casei cantitatea vasta de materiale adunate de bunicul si tatal lui Gibson. Gibson a inceput sa studieze cu deamanuntul materialele mostenite si a devenit interesat in explorarea unui subiect pina atunci parca in intregime ignorat de carturari – e islamul o religie falsa? Si daca da, poate islamul fi dovedit ca fiind o religie falsa din perspectiva geografiei coranice? Foarte probabil.

 

Teza lui Gibson e simpla: exista o incongruanta majora intre geografie si islam. Geografia nu sprijina datele geografice si evenimentele prezentate in Coran. Coranul nu e ancorat intr-o arie geografica specifica care ar putea fi identificata la nivel documentar, arheologic ori prin intuitie. Acest aspect al Geografiei Coranice l-am discutat in prima parte a recenziei. Astazi discutam un alt argument, cladit pe arheologie.

 

Qibla

 

Qibla demonstreaza si ea falsitatea islamului. In limba araba “qibla” inseamna “directie”, iar in islam directia in care musulmanii se roaga. Fiecare moeschee din lume are o nisa, numita mihrab, orientata spre Meca. E acceptat, in general, ca musulmanii zilelor noastre privesc spre Meca cind se roaga. Dar la inceput nu a fost asa.

 

Pentru a-si dezvolta argumentul, Gibson decurge la nabateenii din vechime, pagini si saraci la inceput, dar care in timp au devenit bogati. S-au imbogatit din comert, in special comertul cu tamie, pe care il aduceau din Arabia si Cornul Africii in Orientul Mijlociu. Din loc in loc isi faceau monumente in desert pentru a le servi ca puncte de orientare sa nu se piarda. In timp, monumentele lor au devenit locuri de pelerinaj pentru nabateeni. Tot in timp, nabateenii au cladit o civilizatie si organizare teritoriala si politica distincta, cu capitala la Petra in Iordania de astazi.

 

 

Gibson a facut o munca de cercetare gargantuana, studiind moscheiele intacte care dateaza de la inceput islamului, dar si ruinele inca existente ale moscheielor originale. Spre surprinderea lui, moscheiele originale nu aveau mihrab-uri. Toate erau cladite cu fata nu spre Meca (Rasarit) ci spre Petra (Apus). De fapt, Coranul mentioneaza o schimbare in orientarea geografica a moscheielor fara insa a specifica directia lor originala ori de ce ea a fost schimbata, de cine sau cind. Mohamed a poruncit urmasilor lui sa se roage cu fata spre Siria, cum de fapt se ruga si el. Cam la 300 de ani dupa moartea lui Mohamed, pe la anul 920, literatura islamica mentiona ca la inceput musulmanii se rugau cu fata spre Ierusalim. (Pagina 244) Inainte de moarte lui, insa, Mohamed a inceput sa se roage si el cu fata nu spre Siria (Ierusalim ori Petra?) ci spre Meca.

 

Cercetarile amanuntite ale lui Gibson au scos la iveala ca vreme de mai bine de 100 de ani dupa moartea lui Mohamed, moscheiele nou cladite inca erau orientate spre Siria. (Pagina 245) Arheologia, deci, afirma Gibson, nu sprijina afirmatia coranica ca Mohamed ar fi poruncit urmasilor lui sa se roage in directia Apusului. In consecinta, concluzia lui este ca la inceputul mahomedanismului Orasul Sfant al musulmanilor nu era Meca ci Petra. (Pagina 250) In urmatoarele 25 de pagini ale cartii Gibson mentioneaza si discuta o sumedenie de moschei vechi orientate spre Petra nu Meca. Iar in paginile 275-300 el analizeaza literatura istorica din vremurile cind aceste moschei au fost construite care sprijina si ea observatia lui ca la inceput musulmanii se rugau cu fata spre Petra (Apus), nu Meca (Rasarit). E curios insa ca in literatura timpurie islamica Petra nu e mentionata de fel. Dar si mai curios (si poate misterios) este faptul ca, in timp ce izvoarele istorice europene (in special bizantine) de atunci fac aluzie la Petra, ele nu mentioneaza Meca de fel. Meca apare in cronicile bizantine pentru prima data doar in anul 740. (Pagina 287) (De fapt, nici Ptolemeu nu mentioneaza Meca in scrierile lui despre Arabia)

 

Ce s-a intimplat?

 

Cum se explica discrepantele dintre datele arheologice, cartografice si izvoarele istorice privind originea islamului si cele mentionate in Coran? Exista o multime de texte coranice, Coranul de azi fiind o compilatie partiala a doar unora din textele coranice originale. De fapt, texte coranice care preced compilarea oficiala a Coranului continua sa fie descoperite, ultimele iesind la iveala in 1972 in Yemen in timpul sapaturilor unei mosechei. Cantitatea manuscriselor descoperite a fost uriasa, fiind nevoie de 20 de saci pentru a le transporta. Manuscrisele sunt inca studiate de un grup de cercetatori din Germania. In 2010 alte manuscrise au fost descoperite, tot in Yemen, ascunse in peretii aceleasi moschei. Doar date partiale ale acestor manuscrise au fost publicate, dar ele deja denota o discrepanta majora cu Coranul oficial, si anume absenta oricaror referinte la schimbarea orientarii musulmanilor pentru rugaciune de la Apus (Petra) la Rasarit (Meca). (Paginile 300-301)

 

Cine ar putea fi responsabil (ori responsabili) pentru rescrierea textelor originale ale Coranului in versiunea actuala? Gibson crede ca e Dinastia Abbasida din Iraq (Secolele IX – X) care a consolidat si uniformizat politica si religia triburilor din Arabia de atunci. Crearea unui document sacru, comun tuturor musulmanilor, a fost unul din obiectivele califilor Abbasizi. Pina atunci existau dispute majore intre musulmani privind identitatea si locul adevaratului Oras Sfant al musulmanilor, unii zicind ca e Medina iar altii Meca. Carturari si copisti desemnati de califii abbasizi sa scrie un Coran uniform au colectat maunscrisele din vremea lor care impreuna continueau peste 300.000 de hadith-uri (“naratiuni” ori “povesti”) privind viala lui Mohamed. Carturarii au eliminat majoritatea covarsitoare a acestor hadith-uri pentru ca nu le considerau autentice. Au pastrat doar 2.602, crezind ca acestea ar putea fi autentice. Celelalte hadith-uri au fost distruse. Compilatia finala a fost finalizata aproximativ 250 de ani dupa moartea lui Mohamed. (Pagina 347)

 

Versiunea finala a Coranului nu poate fi autentica ori o descriere precisa a vietii lui Mohamed, zice Gibson. Pentru a intelege asta, el face o comparatie utila care denota problema profunda cu care se confrunta musulmanii privind acuratetea religiei lor si a Coranului. Este ca si cind ai incerca sa scrii istoria Razboiului de Independenta al Americii fara texte contemporane ori originale:  “Today, this would be similar to trying to write the history of the American War of Independence (1775-1783) based solely on the herasay of people alive today, who heard something from their father or grandfather, who heard it from their father or grandfather and so on, back to the actual event.” (“Astazi, asta ar fi similar cu incercarea de a scrie istoria Razboiului de independenta american (1775-1783) exclusiv din auzite, adica din ceea ce cei care traiesc astazi au auzit de la tatii ori bunicii lor, care la rindul lor au auzit de la tatii si bunicii lor, si asa mai departe pina ajungi la evenimentele originale”) (Pagina 348)

 

Musulmanii – distrugatori ai manuscriselor si istoriei

 

Gibson trebuie apreciat si pentru ca mentioneaza ceea ce istoricii zilelor noastre nu fac: in primele veacuri ale islamului, musulmanii au distrus manuscrisele, literatura, bibliotecile, inscriptiile, monumentele si cartile popoarelor si religiilor cu care au intrat in contact ori pe care le-au cucerit. Singura literatura permisa in tinuturile cotropite a fost Coranul: “The destruction of written materials by the Islamic forces has beeen well documented over the last two centuries, but western historians have been reluctant to attribute to Muslim armies with such actions.” (“Distrugerea materialelor scrise de catre fortele islamice a fost bine documentata in ultimele doua secole, dar istoricii occidentali au retineri in atribuirea acestor actiuni armatelor musulmane”) (Pagina 348)

 

Musulmanii distrug Biblioteca de la Alexandria

 

Se stie prea putin (ori se evita intentionat sa se spuna) ca marea Biblioteca din Alexandria a fost arsa de musulmani. Amrou, seful armatei musulmane din Egipt, a trimis o scrisoare califului din Bagdat, informindu-l ca in Egipt a aflat “mii de manuscrise” arhivate in diferite cladiri. A intrebat ce sa faca cu ele. Califul i-a raspuns asa: “daca ele contin lucruri care nu sunt de acord cu Cartea lui Alah, nu e nevoie sa le pastrazi. Distruge-le.” Scriitorul musulman Ibn al-Qifi (1172-1248) mentioneaza ca manuscrisele au fost distribuite bailor publice din Alexandria pentru a fi arse in cuptoarele care incalzeau apa. A uitat numarul exact al manuscriselor arse dar se stie ca a luat sase (6) luni sa fie arse. (Paginile 348-349) Distrugerea si arderea cartilor, insa, nu a fost o practica limitata doar Egiptului. Au fost practicate cu aviditate si in alte tinuturi ocupate de musulmani: Persia, India, tinuturile crestine din Iordania, etc. Nu e deci de mirare ca prima universitate dintr-un tinut musulman a fost infiintata doar in Secolul XIX si asta de catre americani. Si nici nu e de mirare ca mai niciun musulman din tarile arabe nu dobindeste premii Nobel in stiinta, medicina, biologie, etc. Ori ca invatatura e mai putin pretuita la musulmani ca si la evrei ori crestini.

 

In final, in toate tinuturile cotropite de musulmani singura carte care a supravietuit a fost un Coran al carui acuratete e indoielnica. Versiunile lui initiale au fost multe, fiind impusa doar una, prin forta – Coranul contemporan. Gibson face o comparatie utila cu Noul Testament, cartea de baza a crestinismului. Spre deosebire de Coran, Noul Testament a fost scris in mare parte de martori oculari, la scurt timp dupa ce evenimentele scrise in el au avut loc. Afirma Gibson: “... the evidence of early Biblical manuscripts and the low degree of error between them is significant, but missing in regard to Qur’ an.” (“... exista multa evidenta privind existenta manuscriselor timpurii ale Bibliei si a gradului relativ mic de erori intre manuscrise, dar asta lipseste la Coran”) (Pagina 351)

 

Gibson isi incheie cartea repetind concluziile principale: (1) Islamul a fost fondat in Arabia de Nord, in orasul Petra; (2) Primele versiuni ale Coranului au fost scrise in Petra; (3) Mohamed nu  a fost niciodata la Meca; (4) Meca nu a fost un centru religios in antichitate nici o destinatie pentru pelerinaj; (5) In antichitate, Meca nu se afla pe drumurile comerciale ale Arabiei; (6) La inceput arabii faceau pelerinajul sfant la Petra, nu Meca, unde au dat peste temple pagine si biserici crestine; (7) La inceput musulmanii se rugau indreptati spre Apus (Petra / Ierusalim) si doar mai tarziu spre Meca. Gibson isi incheie cartea pe un ton confident: “I see no other way of interpreting the facts I have discovered, be they archaelogical, historical, or literary.” (“Nu vad nici un alt mod in care as putea interpreta datele pe care le-am descoperit, fie ele arheologice, istorice ori literare”) (Pagina 379)

 

Recomandam Comentariul lui Megan Oprea

 

Incheiem editia de astazi recomandind comentariului jurnalistei Megan Oprea din Texas privind atacul islamist din Barcelona: http://thefederalist.com/2017/08/21/sagrada-familia-basilica-revealed-target-barcelona-attack-reverberates/

Material furnizat de catre Alianța Familiilor din România