Există două grupuri diferite de critici ai naționalismului creștin.
Există evanghelici declarați care susțin că cei pe care îi acuză de naționalism creștin au introdus mult prea multe aspecte ale politicii conservatoare americane în creștinism.
Criticii seculari adoptă o abordare ușor diferită. Ei se opun faptului că așa-numiții naționaliști creștini aduc în politică mult prea multe discuții și dependență de credința religioasă.
Iată ce au în comun ambele părți. Nu le plac oamenii care au un set ferm de principii conservatoare, atât în politică, cât și în viața de credință, care le ghidează acțiunile.
Există lucruri pe care le văd la periferia politicii conservatoare ce mă fac să mă înfior. Rareori, văd lucruri care mă fac să cred că există câțiva oameni cu adevărat periculoși. Aceștia sunt la fel de periculoși ca extremiștii de stânga care au dat foc orașelor americane în 2020 – deși par să fie mult mai mulți extremiști de stânga decât echivalenții lor de dreapta.
Dar scopul acestor cuvinte peiorative este acela de a echivala milioane de creștini conservatori convenționali cu membri radicali periculoși – și, prin urmare, trebuie să fim reduși la tăcere.
Eu însumi sunt, în mod clar, unul dintre acești creștini conservatori convenționali.

