După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

marți, 26 ianuarie 2021

Nicolae Geantă 🔴 Uită Dumnezeu păcatele?

 Printre evanghelici se vehiculează destul de des că Dumnezeu aruncă „păcatele în marea uitării”. Dar dacă ne uităm atent în Scripturi nu scrie nicăieri acest verset. Cum nu scrie nici faptul că fumul jertfei lui Abel urcă spre cer, iar cel al jertfei lui Cain se întinde pe-orizontală. (Sau alte chestiuni de folclor..) 

Mai mult ca sigur prin sintagma „păcatele aruncate în marea uitării” predicatorii se referă la versetul din Mica 7:19 „El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre şi va arunca în fundul mării toate păcatele lor” (conform traducerii Cornilescu. Noua Traducere Liberă Română, Biblia Ortodoxă sau chiar New King James menționează „adâncul mării”). Dar despre uitare, marea uitării nici vorbă. 

Chiar așa, Dumnezeu care este Atotștiutor, care nu permite să cadă „niciun fir de păr de pe capul cuiva” fără știrea Sa, care „ține Universul fără margini în degetul Său cel mic” - cum ar declara Eminescu, care controlează matematic mersul stelelor și alte un miliard de lucruri deodată, ar putea să uite greșelile cuiva? Un pastor, prieten al meu, spune că sintagma nu înseamnă uitare ci faptul că „Dumnezeu nu se mai întoarce acolo unde a iertat”. Și are dreptate...

Dar totuși, sunt sau nu uitate? Eu cred că nu... Însă așa cum spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Coloseni (2:14) la Golgota Hristos „a șters zapisul cu poruncile lui care stătea împotriva noastră..., și l-a nimicit pironindu-l pe Cruce!” Tradus ar însemna că la Cruce, Hristos a ținut în mână lista de păcate care a fost acoperită cu sânge divin! Acoperită cum acoperă zăpada când cade peste toate gunoaiele lumii!

Tot Pavel spune că „dragostea acoperă totul”. Crucea înseamnă dragoste. Crucea înseamnă acoperire de păcate. De aceea eu cred că prorocul Mica a menționat că păcatele sunt aruncate pe fundul mării. Acest adânc este totdeauna acoperit de multă apă!

Da, eu/dumneata, am/avem păcate. Dar peste ele este așternut sângele Domnului Hristos Isus! El nu e ca zăpada care se poate topi într-o zi lăsând gunoaiele ascunse cândva din nou la vedere. Sângele curs la Calvar nu se topește. Nici nu se șterge. El este un acoperământ veșnic!

Nicolae.Geantă
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)