Aceasta sunt cuvintele unei vieți care nu mai vrea să lupte, nu mai crede că se poate schimba ceva, nu mai găsește energie să facă niciun pas în plus.
Când cei pentru care lupți ajung să lupte împotriva ta, când nepăsarea si sictirul e răspunsul la efortul tău de a îmbrățișa cu fapta si sacrificiul, ajungi să spui: la ce bun?
Unii se vor mira că nu mai poți pentru că tu mereu te-ai ridicat, ai trudit, ai tăcut, ai înghițit, indiferent cât de greu ți-a fost. Nu vor înțelege ce ai, ce te-a apucat așa deodată.
Ce curios este că cei care te întreabă ce ai, ce te-a apucat, nu se întreabă niciodată ce nu ai, ce îți lipsește. Ai avea ce să le spui, nu?
Eu știu că o rugăciune, fie ea si a pastorului nu poate vindeca dezamăgirea, deznădejdea unei permanente investiții făcute cu mari sacrificii, dar fără răspuns, nu poate înlătura ca prin farmec tristețea adunată în zile, luni, ani de nepăsare, răutate, lipsă de interes pentru toată ce a însemnat iubirea ta, munca ta.
Nu pot vindeca cuvintele, fie ele si sub forma rugăciunii, ceea ce lipsește prin fapte, prin trăire.
Nici măcar o predică inspirată, plină de puterea Duhului Sfânt nu poate remedia în tine ceea ce se strică zi de zi prin purtări rele, prin fățărnicia celor pe care îi iubești, dar te trădează mereu. Un cuvânt de la Dumnezeu te poate sprijini, dar nu poate înlocui ceea ce numai fapta aduce.
Sunt deja prea multe cuvinte, prea multă vorbărie care duce spre deșertăciune, în timp ce faptele lipsesc, în timp ce mâinile, picioarele nu mai zidesc relații, nu mai lucrează pentru Dumnezeu.
Se promovează imaginea idilică a creștinului plin de zâmbet, de optimism, de curaj, care e mereu biruitor, dar care este de fapt o evadare dintr-o realitate dureroasă, presărată de atitudini si fapte care se abat de la normalitate, ca să nu mai vorbim de standardele biblice.
Nu vrem să auzim suspinele si plânsul aproapelui ca să putem continua să arborăm steagurile triumfaliste ale unui creștinism care se consumă strălucitor timp de o slujbă – nici măcar acolo - si să târăște în rest, zi de zi, parcă agonizant.
Parcă aud deja tastele pocnind de indignarea celor care mă acuză că folosesc prea mult umanismul. Pocniți liniștiți, dragilor, câtă vreme eu știu că numai prin rostirea adevărului scoatem rana la aer, la lumină, ca să se vindece.
Știu că ești îndreptățit să întrebi: la ce bun, nimic nu se schimbă, toate rămân la fel?
Ascultă, e important să știi că în timp ce te uiți dezamăgit la ce este în jurul tău si te întrebi la ce bun, câtă vreme nimic nu se schimbă, ceva, de fapt, se schimbă si anume: tu.
Lupta celui rău este să te amuțească, să îți oprească orice cuvânt prin care credința să strălucească.
Știi că te întrebi: până când, Doamne? Iată răspunsul meu: până la capăt.
Pur si simplu tu nu ești făcut să te oprești. Nu te opri din a iubi așa cum ai înțeles cu Dumnezeu iubirea. Nu te opri din a alerga pentru că tu nu ești făcut să te oprești din alergarea cu Dumnezeu.
Nu da înapoi, nu îți părăsi încrederea ta în Dumnezeu care va fi urmată de o mare răsplătire. Mai este puțină vreme si cel ce vine va veni si nu va zăbovi, dar să nu dai înapoi ca să nu îți pierzi sufletul.
Fiecare alege să trăiască cum vrea, să iubească ce vrea, să se poarte cum vrea, să vorbească cum vrea. Tu nu poți schimba alegerea celor din jur oricât te-ai strădui. Oricât ai străluci, unii aleg întunericul pentru că nu le place lumina ca să nu li se vadă faptele lor rele.
As putea să îți amintesc povestea lui Iona care a ales să meargă pe drumul lui. Mai târziu s-a trezit înfășurat în papură, în burta unui chit, imobilizat si purtat fără de puterea de a mai controla nimic. Va veni vremea unor încercări atât de mari încât cei care acum se cred mari si tari nu vor mai avea nicio putere de a stăpâni.
Păstrează cadența credinței, mergi înainte, nu fugi, nu renunța, nu abandona slujirea. Indiferent cât de mult se schimbă ei, tu nu te lăsa schimbat de dezamăgire, nu te lăsa controlat de deznădejde, ci alege să mergi cu Dumnezeu până la capăt.
Nu uita: chiar dacă ei nu se schimbă în bine sau se schimbă în mai rău, Dumnezeul tău rămâne la fel de iubitor si credincios.
Te poți baza pe El. Vreau să îți dăruiesc ceea ce Dumnezeu mi-a dăruit în această dimineață: Psalmii 62:7 "Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost." Ia la drum cu tine acest cuvânt de la El.
Mergi cu El înainte. O săptămână plină de biruință îți doresc!
Florin Ianovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.