Mi-au dat lacrimile când am văzut bucuria unor copilași mutați într-o casă nouă dintr-o cocioabă unde dormeau în frig, în umezeală, în mucegai și toți 10 frați într-un pat. Mi-au dat lacrimile de bucurie când am văzut lacrimile părinților, care simțeau că trăiesc un vis. Atunci am hotărât că în viața aceasta trebuie să plâng mult mai mult de bucurie decât de tristețe, iar dacă de tristețe sunt lovit fără să vreau, lacrimile de bucurie mi le pot crea singur prin implicarea în viețile altora. De aceea Hristos a spus că e mai ferice să dai, pentru că atunci găsești rostul lacrimilor.
Mi-au dat lacrimile când Gabriela a acceptat să fie soția mea, mi-au dat lacrimile când mi-a făcut primul băiat, mi-au dat lacrimile și la al doilea, mi-au dat lacrimile când am petrecut clipe minunate în care am râs de cuvintele pocite ale copiilor mei care învățau să vorbească, am râs cu lacrimi în vacanțele noastre superbe. Atunci am înțeles că dragostea și familia dau alt rost lacrimilor, am înțeles că orice sacrificiu pentru a avea un partener de viața și copii merită din plin, pentru că lacrimile de bucurie cântăresc mult mai mult decât valoarea lor în aur.
Dar cel mai mult m-am bucurat după ce mi-am plâns păcatele, m-am bucurat că am avut harul și că am fost conștientizat de Duhul Sfânt să-mi cer Domnului iertare pentru toate faptele mele rele și cu lacrimi fierbinți i-am cerut să mă schimbe. Cine varsă aceste lacrimi va evita multe lacrimi de tristețe aici și i se vor șterge toate lacrimile în viața de apoi. Așadar, e bine să plângi, să plângi de drag când faci bine, să plângi când iubești, să plângi când greșești înaintea lui Dumnezeu, iar lacrimile acestea vor face viața ta binecuvântată.
Cu prețuire,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.