Am privit primăvara prin fereastra casei uitându-ne dacă nu cumva s-a aciuat virusul prin caisul înflorit. Singurele tulpini care au înflorit la maxim au fost ale Covidului.
Am numărat zilnic îmbolnăvirile si orice mică tuse te-a făcut să fii privit ca un ciumat. De când cu pandemia nimeni nu mai tușește ca să își dreagă vocea.
Știrile si prorociile aproape că si-au dat mâna ca să instaureze domnia fricii. Așa galbeni la față nu am mai văzut creștinii de mult. Duhul lui Dumnezeu aduce tărie, nu te face moale ca apa.
Virusul ne-a pus față în față cu alți viruși. Era pandemie de mult printre noi, dar nu a recunoscut-o nimeni.
🔴 Virusul Bibliei după ureche.
Niciodată nu am văzut atâta triumfalism ca în 2020. Declarațiile unora au răsunat ca niște petarde importate din China. Au făcut fum si zgomot mult. Am fluturat psalmul 91 pe paginile de facebook, uitând că l-a mai fluturat cineva în fața Domnului Isus, în pustiu, ca să îl ispitească.
Rugăciuni zornăitoare de alungarea a virusului au umplut de penibil zona evanghelică care si așa era percepută ușor isterică datorită congestionării excesive a predicatorilor – Doamne, ai milă de mine –
Scenariile apocaliptice au circulat mai repede ca virusul. Peste tot sunt conspirații, iar câțiva luminați ne învață cum să descifrăm semnele ascunse ale veacului. Noi nu mai suntem în stare să descifrăm durerea aproapelui, dar am devenit experți în interpretări fanteziste, rupte din SF-uri de mâna a doua.
Ne e frică că devenim nu știu ce uriași. Stați liniștiți că nu am fost niciodată mai pitici ca acum. Ne e teamă că vom deveni monștri prin vaccinarea care ne schimbă secvențele de ADN. Eu vă spun că deja ne sfâșiem între noi si fără vaccin.
Suntem avizi de predici, dar anemici sau chiar comatoși în înțelegerea Bibliei. Ne trebuie o reformă a sistemului sanitar duhovnicesc, printr-o întoarcere la fundamentele Sfintelor Scripturi. E timpul să abandonăm bomboanele, confeti, sclipiciul si senzaționalul din predicare si să prescriem o porție zdravănă de chinină biblică.
🔴 Virusul virulenței.
Pe cât de cuminți stăm pe băncile bisericii – sau plictisiți, Dumnezeu știe – pe atât de șocantă e transformarea credincioșilor când sunt în spațiul online. Oile blânde mușcă teribil prin anatemizare celor care nu se înscriu în tiparul lor de vorbire sau gândire. Gâlceava e la tot pasul, harța si demonizarea sunt armele cu care sunt atacați cei care îndrăznesc să aibă o opinie diferită.
Vă trimit ca niște oi în mijlocul lupilor, a zis Domnul Isus. Nu m-am gândit însă niciodată că oile pot mușca mai rău decât lupii.
Ce s-a strâns în sufletul nostru de am ajuns atât de răi unii cu alți? Mă cutremură lipsa de blândețe si bun simț. Vă garantez că nu este o experiență izolată, de ordin personal.
Abundă internetul de revărsările de ceartă, acuzații, înfierări venite din partea celor care cântă în biserică: ,,suntem o familie unită”. Nu știu de ce în ultima perioadă îmi vine să cânt: ,,suntem o familie izbită”. Si nu o fac străinii...
🔴 Virusul lașității
Turma se risipește când păstorii sunt bătuți. Nu scrie în biblie, dar eu am văzut că turma se risipește si când păstorii se dau bătuți. A fost anul lașității multora. De mult circula înghețul între noi, dar pandemia a scos la iveală faptul că e mai aproape pielea decât cămașa.
Oricât dulce as mânca, nu pot scăpa de gustul amar al interminabilelor discuții teologice aduse ca argument că nu putem lua Cina decât la biserică, decât cu slujitorii lângă noi, decât cu rugăciuni rostite de un cler autorizat.
Să nu ne mințim schimbând etichetele între ele. Lașitatea e lașitate si prudență e prudență. Prudența e să deschizi ușa aproapelui si a bisericii cu grijă, pe când lașitatea e să o lași închisă în timp ce folosești pretextul precauției.
Să spunem lucrurilor pe nume: avem șefi, dar nu lideri. În timp ce știrile îmbolnăveau inimile, singura trâmbiță care a răsunat din partea conducerii a fost: nu luați Cina, stați în case. Încurcat semnal, as zice...
Putem împacheta lucrurile cum vrem, putem pune cât staniol strălucitor vrem, dar mirosul lașității tot răzbate. Tot ce știu este faptul că dragostea găsește căi să ajungă acolo unde sunt cei care îi așteaptă prezența. Unii s-au ridicat să slujească cu riscul de a se îmbolnăvi, iar alții s-au pitulat îndărătul stivelor de versete.
🔴 Virusul fricii
În cartierul nostru doi credincioși au murit de atac de inimă din frică pentru că s-au infectat. Nu i-a răpus virusul, ci frica. Nu poți învăța să trăiești cu adevărat până nu înveți să mori în Hristos. Cum poți spune că trăiești când este atâta frică de moarte?
Mulți credincioși nu au mai regăsit drumul spre biserică. Au rămas la biserica zoom. Asist cu uimire si durere la o schimbare de paradigmă: părtășia de sticlă. Totul e în fața unui ecran.
Frica a născut comoditatea si asistații spirituali. Se stă acasă si se aleg programele: cântarea de la o biserică, predica de la alta si colecta niciodată. Nu mai știi numele fraților si surorilor tale, ci doar numele cântăreților si al predicatorilor tăi.
Vreau să îți scriu ție, acum, Estera.
Vreau să îți scriu ție, acum, Mardoheu.
Știu că spiritul Esterei si al lui Mardoheu nu a murit si mulți credincioși așteaptă un semnal.
Duhul Sfânt îți spune că pentru o vreme ca aceasta te-ai născut.
Tu trebuie să te ridici, să îți înfrunți temerile si să lupți cu viclenia celui rău. Știi că cel rău face planuri în ascuns împotriva celui neprihănit, dar trebuie să găsești puterea de a înfrunta pe cel rău.
Estera a zis: ,, dacă va fi să pier, voi pieri”. Când viața ta este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, știi că a trăi este Hristos si a muri este un câștig.
Lucrează cu înțelepciune. Nu te grăbi să deschizi gura. Fă un plan cu chibzuință si întărește-l prin post si rugăciune. Estera a dat unui fel de post, numele ei. Dumnezeu are pregătit ceva pentru tine si vrea să te folosească.
Strânge rândurile cu armata sfinților si cheamă la luptă pe cei care au înțeles lupta cea bună si nu se risipesc în bătălii firești.
Nu pleca genunchiul în fața lui Haman. Nu te ploconi înaintea lumii si nu te lăsa înspăimântat de ei. Cei care sunt cu tine sunt mai mulți decât cei care sunt împotriva ta.
E timpul ca lumina să strălucească. Știu că vom birui. Știu că va fi o sărbătoare a celor izbăviți, dar nu da înapoi. Dumnezeu are multe Estera, mulți Mardohei.
Să nu dăm înapoi, Domnul e cu noi.
Ne cercetăm, ne pocăim si ne ridicăm în numele lui Hristos.
Hristos e Vlăstarul lui Isai, înălțat ca un steag pentru noi.
La luptă, Estera.
La luptă, Mardoheu.
Dumnezeu te-a adus în viață pentru o vreme ca aceasta.
Florin Ianovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.