Dezamăgirea este de multe ori rezultatul amăgirii. Hristos este miracol, Hristos este minunea unei Iubirii fără egal, dar cunoașterea Lui nu conferă automat acea viață de vis, lipsită de lupte si conflicte sau tensiuni.
Hristos nu este o scurtătură afectivă spre sănătatea minții si a sufletului, ci o construcție zilnică, asumată si perseverentă.
Înnoirea minții prin pocăință si harul sfințirii nu operează ca un hocus-pocus care deodată ne ia orice amintire dureroasă, orice durere, ci ne deschide Calea unui mod de viață în care pas cu pas Cuvântul Sfânt demolează si reconstruiește după planul Tatălui Ceresc.
Purtăm cu noi si în noi urmele rănilor unui trecut în care pe rând am fost victime si călăi. Uneori am suferit, alteori am creat suferință. Poți fi creștin sincer si totuși să ai zone de confuzie, de inconsistență sau comportament contradictoriu pentru că ești în perioada de fixare a rădăcinii.
Este adevărat că un om pocăit se cunoaște după roade, dar să nu uităm că roadele nu apar fără rădăcina care ia timp, care trebuie ancorată în pământul inimii regenerate.
Știu că ți-ai pus multe întrebări cu privire la autenticitatea vieții de credință. Ești derutat si nu înțelegi de ce dacă te-ai întors cu toată inima la Hristos, ai încă aceste tulburări comportamentale, aceste stări emoționale contradictorii, de repetate înălțări si căderi.
Știu că te-ai întâlnit cu creștini ,,plini de Duh” care văd pe diavolul în tot ce mișcă si care ,,te-au exorcizat” de te-au băgat în sperieți.
Știu că te-ai întâlnit cu creștini care umblă din loc în loc ca vânzătorii ambulanți cu formule la sticluță: roagă-te, postește, citește Biblia si care, în mod ciudat, ți-au adus mai multă culpabilizare decât ușurare.
Hristos nu e basmul unde tu ești Făt Frumos care creste într-o zi cât alții într-un an, ci e povestea unui Dumnezeu care se dezbracă de slava cerească ca să îmbrace haina unui trup omenesc si care pe calea suferinței, a jertfei va aduce izbăvirea de sub robia morții si speranța învierii.
Fugi de artificiile spectaculoase ale retoricii născute din ambiție si infantilism si primește Lumina adevărată care îți va spune că viața e un șantier în care tu ești proiectul lui Dumnezeu, care presupune timp, efort si ascultare.
Cu respect vă spun că popcornul nu e mâncare. Aud cum pocnesc în tigaie așa zisele cuvinte de la Duhul Sfânt, când de fapt ele sunt o amăgire care va aduce mai multă suferință si robie.
1. Confruntă problema pe care o ai în mod deschis si onest. Câtă vreme vei tăcea si vei ascunde problema pe care o ai, boala va stăpâni în oasele tale, iar diavolul va avea autoritate asupra vieții tale prin nemărturisire.
2. Asumă-ți responsabilitatea pentru ce înseamnă trecutul tău. Câtă vreme vei da vina pe alții, pe împrejurări si nu vei apuca taurul de coarne, tu nu vei putea fi vindecat. Viața nu e o poză în care să dai bine. Realitatea e că privind trecutul toți suntem cam șifonați. Eu am acceptat răul si l-am practicat. Si acesta este adevărul care ne eliberează.
3. Vrei să fii sănătos? Sau vrei doar să capeți mila si simpatia celorlalți? Vrei să rămâi în șchiopătatul tău sau vrei să arunci cârja si să umbli sănătos? Nu mai căuta alibiuri, ci strigă către Dumnezeu indiferent de cine te aude: Doamne să îmi capăt vindecarea!
4. Fă pace cu cei din viața ta. Iartă pe cei care ți-au făcut rău. Iertarea acordată lor va permite iertării de la Calvar să preia rănile tale si să le acopere cu balsamul dragostei Lui.
5. Priviți-vă pe voi înșivă cu ochii lui Dumnezeu. Nu te mai chinui pe tine cu modul cum te vezi, cu gândul că ești un gunoi, o povară, un eșec. Hristos a murit pentru tine ca să înțelegi că ai preț în ochii Lui. Fă pace cu tine prin pacea Lui.
6. Lăsați pe Duhul Sfânt să lucreze. Duhul Sfânt te va învăța cum să te rogi si va mijloci pentru tine cu suspine negrăite. Duhul Sfânt te va conduce către Biblie si apoi te va călăuzi în înțelegerea ei. Duhul Sfânt te va purta spre părtășie te va feri de tovărășiile rele.
Nu vă grăbiți. E nevoie de timp.
Nu vă neliniștiți. Vindecarea este un proces.
Nu vă lăsați tulburați. Sunteți în construcție.
E nevoie de timp, răbdare si investiție permanentă ca să ne fixăm rădăcina și să dăm roade vrednice de pocăința la care am fost chemați.
Biruință să aveți în această săptămână!
Florin Ianovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.