Am inventat medicamente să ne ucidem pruncii a doua zi după ce au fost concepuți, pentru că iubim mai mult plăcerea decât viața, mai mult pe noi decât pe alții, mai mult propriul trup decât pe cel al copiilor noștri și mai mult desfrâul libertinajului decât frumusețea familiei.
Am inventat medicamente ca să ne tratăm bila și ficatul după ce mâncăm incontrolabil, pentru că preferăm îmbuibarea decât abstinența și plăcerea de a mânca mai mult decât sănătatea. Preferăm să ne păcălim bila și ficatul că nu abuzăm de ele, decât să spunem stop plăcerii de a mânca. Cum zicea Ioan Gură de Aur: “Înfrânarea trupului începe cu mâncarea...”
Am inventat medicamente contra “nervilor”, am văzut recent pe o mașină o reclamă care recomanda un medicament care-ți calmează nervii. Am ajuns să dăm creierului calmante, în loc să ne ținem prin rugăciune și Scriptură inima în frâu. Preferăm să ne îndopăm cu “nervocalmine” în loc să ne îndopăm cu pace și iubire din Hristos.
Am inventat medicamente pentru a dormi, deoarece nu ne mai găsim somnul în tumultumul de îngrijorări. Preferăm să ne stresăm, să ne frământăm, să abuzăm de trupurile noastre, extenuându-le la maxim, dormim tot mai puțin dând ochilor noștri necurmat lumina telefoanelor, apoi ne mirăm că nu ne mai ia somnul. Pauza de la tot și de la toate, uneori face cât toate medicamentele, relaxarea și destresarea ne salvează bani și zile de trăit în plus spre slava lui Dumnezeu.
Am inventat silicoane și botox pentru a da mai mult volum celor poftite de ochii bărbaților, am inventat prafuri să ne umflăm mușchii pentru a ne holba ore în șir admirând propriile forme, dar am uitat să umflăm faptele bune și dragostea care să fie admirate de Cer, să zică Dumnezeu: “În sufletul lui/ei îmi găsesc plăcerea!” Nu în medicamente ne stă forța de a ne înfrâna sau înfrumuseța, ci în Hristos. Medicamentele sunt bune când chiar ai nevoie de ele, dar nu facem o religie din ele, religia medicamentelor care să înlocuiască pacea, liniștea, înfrânarea prin Hristos este și ea o închinare la lucrul mâinilor omului. Închină-te Lui și vei găsi forța înfrânării, forța frumuseții interioare și somn liniștit cât cuprinde...
“Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuinţa mea.” - Psalmul 4:8
Cu prețuire,
Toni Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.