Am aflat că o mamă duce muncă de lămurire cu fiul ei,
care nu mai vrea să facă mare lucru în viață pentru că a auzit că vine Domnul.
Am cunosut și eu un domn care și-a îndemnat copiii să nu mai facă facultăți că
vine Domnul. A folosi revenirea Domnului ca pretext de a sta degeaba e cea mai
proastă înțelegere a ideii de revenire a lui Hristos pe pământ. Primii ucenici
au înțeles la fel, că ei trebuie să vândă tot și să se mute cu toții împreună,
unde să trăiască izolați de lume în așteptarea Mirelui.
Dumnezeu le-a trimis o
prigoană pentru a-i scoate din comoditatea aceasta periculoasă. Mântuirea era
pentru toate neamurile, nu doar pentru ei, Crucea era de împărțit nu de
păstrat. Păcatul lor era egoismul, uitarea porunci: “Mergeți în toată lumea și
faceți ucenici...” Iar a face ucenici presupune ca noi să ajungem unii
meseriași, alții doctori, unii politicieni, alții profesori și tot așa, pentru
a fi lumini printre ei.
Revenirea Domnului nu se
așteaptă în lâncezeală, între patru pereți, ci în mijlocul lumii, fiind lumină
și grăbind revenirea Lui prin cucerirea câtor mai mulți oameni pentru Cer. Când
Biserica se izolează mereu pierde. Când Biserica s-a izolat l-a pierdut pe
Apostolul Iacov, a slăbit în lupta cu inamicul. Cineva spunea că dacă ar ști că
Hristos vine mâine, azi ar planta un pom. Eu spun că noi trebuie să trăim în
neprihănire ca și când Hristos ar veni acum, dar să ne facem planuri și să
acționăm în lume pe toate planurile ca și când pământul ar mai ține 1000 de
ani.
Cu prețuire,
Toni Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.