„Cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat” (Iacov 4:17)
Să treci pe lângă un flămând cu ochelari de eclipsă. Să închizi robinetul unui însetat. Să ambalezi motorul când vezi un oarecare căzut în șanț! Să arunci hainele bune, dar demodate, la ghenă. Să întorci spatele celui ce vrea un ajutor de la tine. Să uiți că undeva ai niște părinți. Să mai dai o mână de glet când toți ai tăi sunt la ora de rugăciune. Să uzi roșiile în grădină duminica la zece și-un sfert. Să nu pui o bancnotă la colecta pentru misiune pentru că ai uitat să scoți bani de pe card. Să stai de ani de zile în birou, sau în firmă, cu colegii de echipă și să-ți fie teamă să faci prozelitism! E păcatul indiferenței. Al liniștei. E păcatul când nu faci nimic! Nu doare dar consecințele lui...
Nu de păcate ordinare, nici cardinale, suntem macerați zilnic în biserici, pe stradă, în propiile case. Ci de păcatul nepăsării. Păcatul indolenței. Fratele Luigi Mițoi îl numește păcat alb. Nu e negru, nu e precum cârmâzul, nu fură pe nimeni, nu înjură, nu varsă sânge, nu desfrânează... Păcatul alb dezonorează pe Dumnezeu!
Am numit indiferența păcat al liniștei. Păcatul ăsta e un fel de ură! El face lucrurile lipsite de sens. Când ești indiferent nici dragostea nu mai are șansă!
Ca și tutunul, folosit, păcatul liniștei ucide... Ellie Wiesel zicea că indiferența îi face pe oameni să moară înainte de a muri!
Păcatul liniștei e să nu faci nimic când poți face! Să nu-ți faci datoria! Să nu aduci rod! Să nu dai lui Dumnezeu ce al lui Dumnezeu. Iosif Isihastrul spunea că ceea ce nu dăm lui Dumnezeu, să fie întrebuințat de El, va fi întrebuințat de diavol!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.