Tocmai am mâncat micul dejun cu Falit* și acum ne plimbăm pe străzile goale din Qamishli, un oraș din îndepărtatul nord-est al Siriei. Când ajungem pe una dintre străzile din partea centrală a orașului, Falit ne povestește cum a fost atacat aici împreună cu prietenii săi de către trei teroriști ISIS în 2015.
El arată cu degetul înaintea noastră. „O mașină a venit de acolo”, spune el. „Doi teroriști au venit din partea aceea. Stăteam acolo, cu prietenii mei, în fața magazinului meu de telefoane mobile”, indicând un loc din stânga noastră pe această stradă cenușie și prăfuită.”
„Au început să tragă”, continuă Falit. „Toți prietenii mei [au fost] răniți. Eu nu am fost, pentru că m-am aruncat pe stradă. Am stat întins pe stradă vreo 20 de minute. Nouă din prietenii mei apropiați au fost răniți — trei prieteni au murit.”
Tonul lui devine sobru și respectuos, în timp ce îi menționează pe prietenii care au fost uciși în acea zi: George, Touma și Karam. „Toți au fost împușcați când au încercat să fugă.”
Încerc să-mi imaginez scena. Acest om de lângă mine a văzut-o cu ochii lui. El a trăit această experiență traumatică, la fel ca mulți alți creștini sirieni care au asistat la astfel de scene oribile. Povestea sa face aduce aproape de noi realitatea sfâșietoare a războiului civil din Siria care continuă de aproape 10 ani.
„Acolo a zăcut George.” Falit indică unde a fost ucis acest prieten. „Era cu prietenul meu Khachik, care a încercat să-l ajute. Când a făcut acest lucru, s-a așezat lângă George, apoi [teroriștii ISIS] au tras în ei. George a murit; Khachik a fost străpuns de opt gloanțe, dar nu a murit. Nu-mi pot scoate din minte scena asta.”
Continuarea pe www.agentiakairos.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.