Vezi și:
În ultima săptămână am publicat trei comentarii privind ideologia de gen. Poate vă întrebați de ce? Pentru că pericolul e mare și iminent. Dar și pentru că în aceste zile soarta ideologiei de gen în România pare că va fi decisă. Scriu aceste rânduri cu nădejdea că ele să fie citite și de factorii decizionali să înțeleagă pericolele ideologiei de gen dar și cum adolescenții descind în confuzie sexuală.
Conform studiului lui Littman părinții au un rol decisiv privind confuzia sexuală a copiilor lor. Citiți cu atenție: confuzia de gen a părinților se transmite copiilor lor. Studiul lui Littman arată că 85,9% din părinții ai căror adolescenți se confruntau cu probleme de confuzie sexulă erau sprijinitori ai căsătoriilor între persoane de același sex și a drepturilor persoanelor transgender. Dintre acești părinți, majoritatea covârșitoare erau lesbiene care fie că trăiau cu alte femei, ori, în tinerețe, s-au identificat ca fiind lesbiene.
Fetele care au fost incluse în studiului lui Littman sufereau și de confuzie de orientare sexuală: 8,5% se identificau ca fiind asexuale; 36,8% bisexuale ori pansexuale; 27,4% lesbiene; 35,4% heterosexuale; și 26,9% fără o orientare sexuală specifică. Dintre băieți, 9,1% se identificau ca fiind asexuali; 11,4% bisexuali ori pansexuali; 11,4% homosexuali; 56,8% heterosexuali; și 25% fără o orientare sexuală specifică.
Littman a depistat și alte detalii privind acești tineri care fie că nu sunt cunoscute publicului ori nu sunt făcute public în mod intenționat: 21% dintre părinții chestionați au dezvăluit că înainte ca proprii copii să se identifice ca fiind transgender, copiii lor aveau prieteni ori cunoștințe apropiate care deja se identificau ca fiind transgender ori și-au schimbat sexul anatomic;
20% dintre părinți au observat că în preajma periodei când copiii s-au identificat ca fiind transgender copii urmăreau online, îndeaproape și cu multă curiozitate, materiale și informații despre transgenderism și persoane care și-au schimbat sexul anatomic. Concluzia logică a lui Littman a fost ca mediul din familie și asocierea copiilor cu persoane care deja și-au schimbat sexul erau cauzele principale care i-au determinat să îmbrățișeze o identitate sexuală transgender.
Acești copii și adolescenți sunt influențați să gândească că singura cale pentru a confrunta problemele psihice cu care se confruntă, eliminarea stresului, și, cel mai important, dobîndirea fericirii, e prin schimbarea sexului anatomic. Pentru Littman, transgenderismul e un fel de credință, o convingere, o ideologie, “a belief” în propriile ei cuvinte. Procentul copiilor care provin din aceste tipuri de familii netradiționale și se declară transgender e de 70 de ori mai mare ca al copiilor și adolescenților care se identifică ca fiind transgender dar provin din familii tradiționale.
Traiectoria spre transgenderism, în opinia lui Littman, e identică pentru toți copiii și adolescenții incluși în studiul ei. Spune ea: “parents have observed first hand their teenagers suddenly developing a ‘trans identity’ and the testimonials we receive by email follow a similar pattern: a daughter who has previously come out as lesbian, or has ASD or a history of mental / psychological health problems, or is bullied / isolated, susceptible to peer pressure, or has experienced previous trauma and has discovered that she is ‘trans’ from immersion in Tumblr or YouTube transition videos. Almost 100% of the sons of parents who contact us are ASD/OCD. None of these children showed any evidence of gender confusion before adolescence”.
Traducerea română: “părinții au observat în mod direct cum copiii lor adolescenți adoptă o identitate trans-sexuală iar mărturiile pe care le primim prin email au o traiectorie similară: o fiică care se declară lesbiană, ori sufere de AȘD, de probleme mintale ori psihice, ori e hărțuită ori izolată, ori e influențată de presiunea de grup, ori a fost traumatizată în trecut și descoperă că e trans-sexuală după ce urmărește materiale video pe Tumblr și YouTube a persoanelor care și-au schimbat sexul. Aproape 100% dintre fiii părinților care ne-au contactat suferă de AȘD/OCD, adică disforie sexuală. Nici unul din acești copii nu au dat nici un semn de confuzie sexuală înainte de anii adolescenței”.
Am putea spune deci ca acești copii și adolescenți sunt vagabonzi ai internetului, nesupravegheați de părinți, care rătăcesc și se pierd in labirintele tenebroase ale spațiului virtual.
Imediat după publicarea studiului, organizațiile homosexuale si pro-transgenderiste din America au lansat atacuri psihologice la adresa lui Littman și a Universității. Strigătele stridente au fost cele cu care deja suntem bine obișnuiți: transgenderismul e ceva cu care ne naștem; Littman e “transfobă”; studiul ei incita la ură (“hate speech”) împotriva persoanelor transgender; Littman face parte dintr-o “conspirație” de extrema-dreapta care urmărește penalizarea persoanelor care își schimba sexul anatomic. Atacurile au fost agresive și constante.
Pe 27 august 2018 Universitatea Brown a denunțat studiul lui Littman insinuând că nu a fost formulat conform rigorilor științifice. Am putea fi tentați să credem că Universitatea ar avea dreptate, dar asta e îndoielnic. Concluzia cea mai credibila, însă, este ca ne confruntăm cu hărțuirea intenționată a oamenilor de știință cu integritate intelectuală care refuză să capituleze în fața asalturilor grupurilor transgender.
De altfel, cazul lui Littman nu e izolat. Sociologi și psihologi care au studiat persoanele care și-au regretat tranziția de la un sex la altul nu pot sa-si publice studiile si concluziile. Aceasta categorie de cercetări e marginalizată și fonduri pentru acest tip de cercetări sunt greu de obținut.
Nu cu mult timp în urma, de exemplu, Universitatea Bath Spa din Anglia a blocat studiul lui James Caspian despre persoanele care își regretă schimbarea sexului. În Marea Britanie atacurile sunt identice. Un exemplu similar parvine tot din august 2018. Grupuri homosexuale și transgenderiste britanice au atacat-o pe Victoria Atkins, Ministrul Femeilor, pentru ca, într-un interviu cu publicația Telegraph, și-a exprimat îngrijorarea privind explozia numărului copiilor și adolescenților britanici care se identifică ca fiind transgender și cer modificarea sexului anatomic. Consecințele, zicea ea, țin “toata viața” și deciziile de schimbare a sexului nu trebuie luate pripit.
Pe scurt, punctul esențial al comentariilor mele din ultima săptămână privind ideologia de gen este că părinții sunt primii și cei mai importanți factori pentru prevenirea confuziei sexuale în copiii lor. Familia naturală formata din bărbat și femeie, evitarea divorțului, evitarea experimentelor cu stiluri de viată sexuale promiscue, evitarea adoptării de stiluri de viată sexuală imorale, prevenirea vizualizării de către copii a materialelor sexuale online, și prevenirea prieteniilor lor cu adolescenții ori adulții care deja și-au schimbat sexul, sunt garanții dovedite care pot preveni disforia sexuala și transgenderismul în copii și adolescenții.
Recomandari: Studiul lui Littman poate fi citit aici: www.journals.plos.org, iar un articol pe marginea studiului lui Littman aici: www.thefederalist.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.