Pofta evreilor nu era rea, dar era nepotrivită. Ei
voiau castraveți și usturoi când Dumnezeu îi trecea prin pustie spre țara unde
curgea lapte si miere, ceva mai gustos decât ce pofteau ei. Adesea poftele
noastre nu sunt rele, dar sunt nepotrivite. Poftim la trupul femeii dăruite de
Dumnezeu nouă când încă nu ne e nevastă, în loc să așteptăm să treacă pustia
abstinenței, a înfrânării, a testului, noi o vrem înainte.
Adesea
poftim la prepelițe când Dumnezeu vrea să ne hrănim cu mana lui Cerească,
adesea poftim la filme când e vremea rugăciunii, la Mall-uri când e vremea
Slujbei, la grătare când e vremea slujirii aproapelui, la somn când e vremea
nopților de rugăciune.
Poftim
ca Iuda, invers față de Ioan, când Ioan pofteau la a sta cu Isus cât mai mult,
rezemat cu capul pe pieptul Lui, Iuda poftea la banii pe care i-ar putea face
de pe Numele lui Isus. E diferență între a-L pofti pe Isus și a pofti profitul
de imagine și de bani de pe urma atribuirii numelui de “ucenic”.
Așadar,
e o vreme în care nu trebuie să poftești nimic altceva decât ce-ți dă Dumnezeu,
înainte de Canaan, e o pustie în care trebui să taci și să te mulțumești cu
miere sălbatică și lăcuste. Pentru a te bucura de palatul lui Faraon trebuie să
înveți supunerea și ascultarea din pușcăria lui, cum a făcut Iosif. Poftiți-l
pe Hristos, poftiți doar ce aveți, mulțumiți-vă cu ceea ce primiți și veți avea
un oapăț necurmat. Tata va ști mereu să vă ducă din pustie în Canaan.
Cu
prețuire,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.