Peter Costea 🔴 Pandemie: între responsabilitatea personală și drepturile civile

Suntem cu toții luați prin surprindere de creșterea vertiginoasă a numărului infectărilor cu Covid 19, atât în România, cât și în alte țări. Am fost șocați săptămâna trecută când, zilnic, numărul celor infectați a crescut cu 800 ori chiar 900. O explozie numerică se petrece și în SUA, mai ales în Arizona, Texas și Florida. În Texas, într-o singură zi din săptămâna trecută numărul celor infectați a crescut cu 17.000.

Cauza principală a acestor creșteri vertiginoase suntem noi, oamenii. Firea noastră frivolă, evidențiată în comportamentul nostru frivol, previne controlul și eradicarea virusului. Creșterea vertiginoasă se datorează iresponsabilității.

Barurile, cluburile de noapte și plajele au devenit focarele principale care răspândesc infectările. Atât timp cât nu ne vom disciplina, șansele de a elimina pandemia vor rămâne mici.

Ceea ce impune o discuție a raportului dintre responsabilitatea personală și drepturile civile. Trăim în democrații și ne atribuim anumite drepturi. Constituția nu este suspendată, abrogată ori sistată, temporar ori plenar, pe durata pandemiei. Ea rămâne în vigoare la fel ca și drepturile pe care ni le garantează. Atunci, unde e ieșirea din această dilemă?

Săptămâna trecută Senatul a adoptat Legea Carantinării, ca răspuns la deciziile recente ale Curții Constituționale. Intenționez să discut subiectul acesta sâmbătă, în direct pe Facebook. Legea încearcă un echilibru între drepturile constituționale și nevoia controlării pandemiei. Ambele sunt obiective legitime. În opinia mea, însă, orice încercare de a atinge un echilibru perfect care să mulțumească pe toată lumea va eșua.

Propunerea mea este să ne exercităm drepturile constituționale cu responsabilitate și prudență. În sprijinul afirmației mele îl aduc pe Wesley Hohfeld, ilustrul jurist decedat în 1918, o persoană mult mai dotată decât mine în domeniul jurisprudenței. Oricare student în drept i-a memorizat faimosul lui axiom ca “to every right corresponds an obligation / fiecărui drept îi corespunde o obligație / responsabilitate”.

Sunt de acord. Occidentul zilelor noastre ne pune la dispoziție o inflație de drepturi, dar accentuează puțin responsabilitățile și obligațiile către semeni.

Cei care își petrec zilele pe plajă iar nopțile în baruri și cluburi de noapte sunt cei care își ignoră responsabilitățile și obligațiile față de societate și semeni. O persoană inebriată nu respectă regulile, nu e prudentă, și inevitabil va infecta membrii familiei, pe cei din jur și colegii de muncă. Nu e drept. Cei care sunt responsabili poartă consecințele comportamentului nociv al celor care insistă să își exercite dreptul de a-și petrece timpul în baruri, cluburi de noapte ori pe plajă fără a respecta regulile.

Acest fel de comportament nu e tocmai nou. Există precedent și face parte din natura umană. Cu luni în urma am comentat asupra cărții lui Daniel Defoe, A Journal of the Plague Year / Jurnalul anului epidemiei, publicat în 1722. În 1666, Marea Britanie a fost lovită de o ciumă serioasă care a ucis, doar în Londra, 97.000 de oameni. La paginile 148 și 149 ale cărții, Defoe observă că oamenii din vremea lui intenționat infectau pe alții: “there was a seeming propensity, or a wicked Inclination in those that were infected to infect others / exista o propensitate, ori o inclinație răutăcioasă de partea celor infectați să infecteze pe alții”.

Natural, nu afirmăm că cei care merg la baruri, la plaja, ori la cluburile de noapte o fac cu intenția de a infecta ori de a răspândi în mod voit virusul. E de netăgăduit, însă, că alegerile pe care le fac și comportamentul lor duc la același rezultat nedorit.

Ceea ce mă face să afirm din nou, cum am afirmat-o deja de mai multe ori din martie încoace: factorul uman a fost responsabil pentru izbucnirea pandemiei, factorul principal pentru răspândirea pandemiei, și tot el va fi factorul principal pentru încetarea pandemiei.

Peter Costea

www.facebook.com