Întâi
am fost intrigat că unii îmi spuneau că și ucenicilor le-a fost interzis să
înceapă lucrarea lui Hristos până nu vor primi Duhul Sfânt. Pentru că, sinceri
să fim, strădania, rugăciunea, alergarea sau faptele bune nici nu ne pot salva,
nici nu ne pot crește dacă Duhul Sfânt lipsește. Este ca și cum ai pune lemne
în sobă, subțiri și mai groase și ai avea pretenția să se aprindă focul fără chibrit.
Soba va rămâne rece! Focul vine doar de la chibrit.
Iar bisericile se aprind numai cu Duh Sfânt. Ne uităm la lume cum umple
stadioanele, cinematografele, sălile de spectacol. Și încercăm să le adoptăm
metodele. Dar vorba lui AW Tozer: „Dragi prieteni aceste lucruri
nu se amestecă! Metodele lumii nu pot fi folosite pentru scopul lui Dumnezeu”.
Punct.
Apoi am
fost intrigat de faptul că mi se tot spunea că trebuie să fiu botezat cu Duhul
Sfânt. Căci eu eram creștin de ani de zile! Și le reproșam că Pavel ne-a
înștiințat în epistole că nu toți au un dar sau altul! „Eu sunt evanghelist și
atât”. Dar apoi am înțeles că oamenii neplini de Duhul Sfânt sunt ca butoaiele
goale. Zornăie. Fac tărăboi. Butoaiele pline NU fac spectacol fonic. Zornăiala
bisericii apare când pătrunde duhul lumii. Și în ultima vreme mă tem că duhul lumesc e prea ridicat procentual! Iar
Duhul lui Dumnezeu a plecat în vârful picioarelor pe la “Exit”-ul de urgență.
În fine am fost și mai intrigat să aud că în secolele 18 și 19, până la
jumătatea secolului 20, NU s-au scris cărți despre Duhul Sfânt! În
secolul 4, Grigorie de Nazians vorbea despre Duh ca despre „Theos Agraptos”.
Adică un Dumnezeu despre care nu mai scrie nimeni. În secolul 19, catolicii
spuneau că despre Duhul Sfânt începe să se scrie ca despre „un Dumnezeu uitat”.
Avem predici, predicăm despre Hristos, despre Tatăl,
dar despre Sfântul Duh?
Samuel Cadbrige spunea că, în crezul creștin Hristos e menționat de 10
ori în timp ce despre Duhul Sfânt se pomenește o dată! Deși suntem trinitarieni
în gândire în practică suntem unitarieni!
Și uite așa, am înțeles că lucrarea Duhului Sfânt nu e numai teologie
penticostală! Căci unde Duhul Sfânt este, Isus Hristos e pus în prim
plan! Nu o zi, nu o doctrină, nu părerea unui cult, nu congregația sau vreun
teolog! Tozer spunea că unde nu stăpânește Duhul Sfânt
bisericile caută modele de compensare a Lui! Dacă aș
fi spus eu asta unii nu ar fi primit! Deși suntem deplini conștienți!
Sunt
conștient că Duhul Sfânt nu părăsește niciodată în totalitate biserica. Dar,
precum Hristos pe corabie, în timpul furtunii, dacă nu este apelat... stă
liniștit. Moțăie de plictiseală. Iar noi, rămânem neschimbați. Cu teologie dar
fără trăire intensă. Duhul Sfânt este viață exterioară! Urmele lui se văd...
Cred că
cel mai greu lucru din viața mea a fost să mă dau la o parte și să las Duhul
Sfânt să lucreze! El îmi spune să renunț chiar dacă am dreptate, să fiu blând
ca Moise când cobora de pe Sinai, să mărturisesc cu îndrăzneală pe Mântuitorul,
să nu dau înapoi când îmi este frică, să lupt când nu sunt acceptat. Să mă
sfințesc zi de zi! Ceea ce face Duhul Sfânt prin mine depinde de ceea ce eu îi
permit să facă cu mine!
Elx. Spania. Era o seară de vineri. Rugăciune. Stăruință după Duhul
Sfânt. După miezul nopții am plecat acasă. În Valencia. “Duhul Sfânt să coboare
peste tine”, mi-au urat frații. Am ajuns la ora 3 dimineața. Am dormit vreo
două ore jumătate. Apoi m-a trezit Duhul Sfânt. Am fost umplut! Am început să
mă rog de-am speriat pe toți din casă. Apoi, când îi îmbrățișăm i-am ridicat în
aer! Doi părinți și cinci copii! Da, mă
botezase Domnul! Trăiam Rusaliile...
Ah,
uitasem! După ce vei fi umplut de Duhul Sfânt să te aștepți nu doar la putere.
Ci și la prigoană! După Înviere urmează Rusaliile. După ele vine prigoana!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.