După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

luni, 18 mai 2020

Mana de Luni: Robert J. Tamasy 🔴 Cum rămâne cu cea de-a 16-a secundă?

Recent am vizionat un video cu discursul unui sef de promoție al unei clase de liceu. El a vorbit despre euforia pe care a simțit-o atunci când, după ani de muncă asiduă și sacrificii personale, și-a atins scopul de a fi  numit șef de promoție, cel dintâi elev al clasei.
Mai apoi el  a făcut o observație sobră: Acel sentiment de euforie a durat “aproximativ 15 secunde”. El a spus că se aștepta să simtă mult mai mult – artificii probabil, sau chiar mai mult entuziasm. Dar nu a fost așa. Atunci când realitatea faptului că primise acel titlu academic s-a instaurat, nu a mai simțit “nimic”. Sentimentele lui s-au diminuat la fel de repede cum a venit și valul de emoții.
Astfel, el i-a atenționat pe colegii lui și le-a spus ca să-și seteze țeluri și vise, dar să le păstreze în perspectivă. El i-a avertizat: „Să nu aveți niciun regret în cea de-a 16-a secundă”. Ceea ce a spus acest învățat amintește de cântecul obsedant al lui Peggy Lee de acum câțiva ani, „ Asta a fost tot?” Ne putem investi timpul, talentul și energia noastră pentru a îndeplini un anumit obiectiv, doar pentru a afla că după ce el a fost atins,  nu ne împlinește la fel de mult cum ne-am imaginat.
Pentru majoritatea dintre noi, sau poate chiar pentru toți, amintirea anilor de liceu este una îndepărtată.  La fel este și cea a facultății, dacă am urmat vreuna. În schimb, poate vă aflați în mijlocul carierei dumneavoastră și vă stabiliți obiective, atât profesionale cât și personale – unii pentru o anumită zi, alții pentru o săptămână, pentru acest an sau pentru întreaga carieră. „Când voi obține acel lucru (oricare ar fi el) voi fi fericit!”, așa gândim noi. Uităm însă de alte priorități din viețile noastre – relații, sănătate și fitness, abilitatea de a ne bucura și a aprecia clipa. Acest lucru se întâmplă din cauză că țelurile și obiectivele noastre sunt doar ceea ce contează.
Apoi, așa cum a remarcat șeful de promoție, noi ne atingem ținta. Ne atingem obiectivul. Și pentru aproximativ 15 secunde ne desfătăm cu euforia, cu acea satisfacție copleșitoare a reușitei. Dar  urmează apoi cea de-a 16-a secundă, și ne găsim întrebându-ne „Asta este? Asta a fost tot?”
Astfel, noi am fi înțelepți dacă am urma sfatul acestui student strălucit:” Să nu aveți niciun regret în cea de-a 16-a secundă!” Acest lucru nu reprezintă doar o problemă a secolului 21. Ci așa cum învățăm atunci când studiem Biblia, este o problemă care exista cu mii de ani în urmă. Prin  cuvinte diferite, găsim același mesaj – nu vă concentrați pe lucruri greșite.
De ce depunem eforturi pentru lucrurile temporare atunci când am putea câștiga eternul? Ce lucru pe care îl aveți sau la care lucrați astăzi  îl puteți lua cu dumneavoastră după ce muriți? Nu vă strângeți comori pe pământ unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina, și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că acolo unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Matei 6: 19 -21).

Concentrați-vă pe lucrurile care vor dăinui. O persoană înțeleaptă a spus odată: „Atunci când toate au fost spuse și totul a fost făcut, doar două lucruri vor dăinui: Cuvântul lui Dumnezeu și oamenii”. Dacă acest lucru este adevărat atunci este neînțelept ca să ne devotăm altor lucruri în detrimentul unei relații crescânde cu Dumnezeu și în detrimentul relațiilor cu persoanele pe care le iubim. „Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac”. (Isaia 40:8)
Realizați că această viață temporară se va sfârși în curând. Scriptura vorbește despre viața noastră pământească ca fiind un abur”. (Iacov 4:14) Aceasta dispare mult prea repede. Dar, după aceea ne confruntăm cu eternitatea – și ce se va întâmpla atunci?  Și ce îi folosește unui om să câștige toată lumea dacă își pierde sufletul?” (Marcu 8:36).

Reflecții/ Întrebări pentru discuții

1. Ați dedicat vreodată mult timp și energie pentru atingerea unui obiectiv specific, numai pentru a descoperi că fericirea acestei realizări se estompează repede - așa cum a descoperit șeful de promoție? Cum a fost experiența aceasta pentru dumneavoastră?
2. De ce credeți că „fiorul victoriei” poate fi atât de trecător, adesea fiind înlocuit cu sentimente de descurajare sau de goliciune?
3. Care credeți că sunt câteva dintre co
nsecințele sau rezultatele negative ale scufundării  totale într-un scop sau  obiectiv provocator, înainte de a descoperi că sentimentul de satisfacție poate dispărea surprinzător de rapid?
4. În opinia dumneavoastră, ce înseamnă ca mai de grabă să păstrăm o perspectivă eternă în tot ceea ce facem, atât din punct de vedere profesional cât și personal, decât o perspectivă pământească sau temporară? Cum vă puteți evalua din această privință?

NOTA: Pentru o aprofundare a subiectului puteți lua în considerare următoarele pasaje biblice: 
Iov 7:7; Psalmul 39:4-6, 144:4; Proverbe 27:1; Eclesiastul 1:2-4, 2:1-11,21

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.