Robert J. Tamasy 🔴 ABSOLVIND ȘCOALA EȘECULUI

Deseori un lider corporatist renumit, un om de afaceri sau un antreprenor  este descris ca „o mare poveste de succes”. Suntem copleșiți cu relatări despre modul în care acești oameni au dobândit succesul, relatările fiind exemple despre modul în care și noi putem experimenta realizări înalte dacă îi imităm. Dar ați auzit vreodată de cineva descris ca „o mare poveste de eșec”?

În realitate, succesul poate veni în multe feluri,  și uneori el nu vine prin ceea ce facem noi. Munca grea, devotamentul și determinarea pot aduce succes – dar nu pentru toată lumea. Câteodată succesul este produsul norocului (dacă credeți în așa ceva), sau a faptului că vă aflați la locul potrivit în momentul potrivit. Așa cum se spune, sincronizarea este totul. Unii oameni află o singură dată succesul, și își petrec restul vieții încercând în zadar să îl găsească din nou.

Totuși, din nu știu ce motiv, atunci când eșuăm este mult mai ușor să identificăm motivul. Putem arăta cu degetul spre deciziile neînțelepte, spre lipsa dorinței de a investi energia și efortul necesar, lipsa planificării corespunzătoare,  eșecul în a persevera îndeajuns de mult pentru a atinge scopurile, spre  ignoranță, sau chiar  spre nechibzuință.

 Deoarece factorii eșecului sunt mult mai ușor de recunoscut, eșecul se poate dovedi a fi o cale spre succes doar dacă suntem dornici de a învăța din el. Omul britanic de stat  Winston Churchill a observat că „Succesul nu este final, eșecul nu este fatal; contează curajul de a continua ”. Superstarul profesionist de baschet Michael Jordan a spus: „Pot accepta eșecul. Toată lumea eșuează la ceva. Dar nu pot accepta să nu încerc”.

Denis Waitley, speaker motivațional, consultant și autor, a oferit următoarea perspectivă: „Eșecul ar trebui să fie profesorul nostru, nu groparul nostru. Eșecul înseamnă întârziere, nu înfrângere. Este un ocol temporar, nu o fundătură. Eșecul este un lucru care poate fi evitat doar dacă  nu spunem nimic,  nu facem nimic și suntem nimic ”.

Una dintre caracteristicile revigorante ale Bibliei este prezentarea sinceră și neînfrumusețată a eșecurilor memorabile ale indivizilor cheie începând cu Adam și Eva și continuând cu oameni ca Noe,  Iacov, tatăl națiunii lui Israel,  Samson,  Regele David și fiul său, Solomon, și mulți dintre ucenicii lui Isus.

Apostolul Petru, unul dintre cei mai apropiați ucenici ai lui Hristos, este poate cel mai important exemplu al cuiva care a reușit în ciuda eșecurilor repetate. În noaptea dinaintea crucificării, Isus le-a spus ucenicilor: „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire”, iar Pentru răspunde stăruitor: “Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire” (Matei 26: 31 - 35).

În ciuda jurământului său îndrăzneț, impetuos, citim că Petru într-adevăr s-a lepădat de Hristos, nu o dată, ci de trei ori, așa cum spusese Domnul. După ce s-a lepădat a treia oară ni se spune că „Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru..…Şi  a ieşit afară şi a plâns cu amar” (Luca 22: 54 -62).

Din fericire, povestea nu se termină aici. În Ioan 21: 1- 19  este scrisă o relatare în care Hristos îl restaurează pe Petru, iertându-i trădarea. Isus l-a întrebat pe Petru de trei ori: “Simone, fiul lui Iona, mă iubești?” De fiecare data ucenicul răspunde afirmativ, iar El îi spune: “Paște mielușeii mei….Paște oile mele”.  Ce povestire incredibilă despre eșec – și iertare. De aici noi știm că Petru a mers mai departe și a fost unul dintre liderii bisericii primare, iar două dintre scrisorile lui se află în Noul Testament.

Vă luptați sau vă recuperați din eșec? Vocațional sau spiritual? Amintiți-vă că eșecul nu este fatal. El  poate fi un profesor minunat, și doar un ocol pe calea spre succes.

Robert J. Tamasy 🔴 UN MOMENT DE “REPORNIRE” A MODULUI ÎN CARE ABORDẶM MUNCA

Fiind o persoană “non-tehnică” confirmată, care nu înțelege ceea ce face tehnologia computerului și de ce -urile ei, am o strategie foarte simplă atunci când calculatorul meu nu funcționează cum trebuie. Îl închid și îl restartez pentru a “reporni” sistemul și software-ul. În majoritatea momentelor acest lucru  funcționează, lucrurile resetându-se pentru a funcționa mai apoi corect – chiar dacă eu nu înțeleg de ce.

Atunci când pandemia de COVID-19 a lovit și a început să se răspândească în lume, teoretic cu toții am fost afectați de ea într-o varietate de moduri. Programele noastre de la locul de muncă și rutina noastră au fost perturbate. Mulți s-au aflat temporar în ipostaza de a nu mai lucra sau de a învăța cum să lucreze de acasă. Mulți oameni au trecut prin dificultăți financiare din cauza faptului că au fost plătiți mai puțin, sau pentru că nu au mai avut niciun venit.

O astfel de nenorocire globală  a fost neașteptată și fără precedent. La fel ca în cazul calculatorului meu, atunci când lucrurile nu funcționează normal, acest lucru este semnalul pentru un moment de „repornire” – pentru a opri totul și a o lua de la început. Am realizat că pentru  noi, urmașii lui Hristos din piața muncii, momentul acesta este unul prielnic pentru a reconsidera abordarea vocațiilor noastre. Care sunt motivele, scopul și obiectivele noastre?

Efeseni 2:10 spune, “Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte ca să umblăm în ele”. Și 1 Corinteni 3:9 afirmă „Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu”. Dacă acest lucru este adevărat, cum arată el din punct de vedere practic? Cred că anumite părți dintr-un alt pasaj, 2 Corinteni 5:14-20, ne oferă claritate:

„Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singul a murit pentru toți, toți, deci, au murit. Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.... Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos și ne-a încredințat slujba împăcării; că, adică, Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi, dar, suntem trimișii împuterniciți ai lui Hristos; și ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcați-vă vu Dumnezeu!”

Sunt multe lucruri pe care le putem învăța din acest pasaj. O temă centrală este faptul că din moment ce Isus Hristos a murit în locul nostru pentru a ne împăca cu Dumnezeu, noi suntem chemați să îl prezentăm pe El  celorlalți – inclusiv celor pe care îi întâlnim în fiecare zi în piața muncii – să fim ambasadorii Lui. Mai jos sunt câteva puncte cheie pe care le putem lua în considerare în acest timp de “repornire”:

Noi suntem lucrarea lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi suntem persoane unice, cu o combinație de daruri, talente, experiențe și pasiuni pe care nu le mai are altcineva. Toate aceste lucruri trebuie să le folosim pentru gloria Lui.

Noi suntem „ogorul Lui, clădirea Lui”.  Nenumărați oameni din jurul nostru, în birouri, magazine și fabrici, trebuie să audă mesajul de împăcare al lui Isus Hristos. Faptul că Dumnezeu a considerat potrivit să ne așeze unde suntem este dovada faptului că El dorește ca noi să îl reprezentăm acolo.

Noi suntem ambasadorii Domnului. Un ambasador nu își urmărește agenda proprie ci scopurile și telurile celor pe care îi reprezintă. Într-un mod similar, pe piața muncii noi trebuie să îl servim și să îl reprezentăm pe Domnul nostru, prin acțiunile și cuvintele noastre.

Robert J. Tamasy 🔴 LUPTÂND ÎMPOTRIVA FRICII DE NECUNOSCUT, CONCENTRÂNDU-NE PE CUNOSCUT

Cu ani în urmă, în timpul războiului din Orientul Mijlociu, discutând despre provocări în luarea deciziilor am descris factorii variabili  implicați ca fiind „cunoscute știute, necunoscute știute și necunoscute neștiute”. Cei mai mulți dintre noi nu vom fi nevoiți niciodată să deținem o astfel de responsabilitate, dar având în vedere necunoscutele de pe piața muncii – chiar și atunci când nu ne aflăm în mijlocul unei pandemii globale, lucrurile necunoscute pot cântări greu pe umerii noștri.

Când am pășit în anul 2020, unul dintre „cunoscutele știute” era faptul că în multe părți ale lumii economia era înfloritoare. Bazându-ne pe ceea ce experimentam, puteam anticipa faptul că piața muncii va avea parte de vremuri prospere. Printre lucrurile “necunoscute știute” era faptul că putea avea loc un eveniment major care să schimbe brusc climatul economiei. Toată lumea știa că acest lucru era posibil, dar nimeni nu știa cu siguranță care putea fi acel lucru. La începerea noului an cel mai mare lucru „necunoscut neștiut”, a fost bineînțeles apariția COVID 19, un virus incredibil de agresiv, care s-a răspândit din China și a produs o pandemie globală.

Tendința noastră este de a lăsa lucrurile necunoscute știute și necunoscute neștiute să ne copleșească și să ne umple de frică și îngrijorare. Totuși există și o alternativă. Putem alege să ne concentrăm pe lucrurile „cunoscute” – pe acele lucruri în care ne putem încrede și de care putem depinde. Problema este că, în vremuri tulburi precum cele pe care le-am experimentat recent, există doar câteva cunoscute pe care ne putem concentra cu încredere.

Acesta este cazul credinței – încrederea neclintită și  încredințarea puternică pe care  o avem în Dumnezeul Bibliei –  care ne poate susține. Corrie ten Boom, cea care împreună cu familia ei din Olanda a ajutat mulți evrei să scape de naziști în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, a scris despre acest lucru. Ea a spus următoarele:  “Niciodată să nu vă fie frică să dedicați un viitor necunoscut  unui Dumnezeu cunoscut!”

Ca ucenici ai lui Isus Hristos găsim în Cuvântul lui Dumnezeu sute de promisiuni, principii și asigurări pe care le avem de la Dumnezeu și care se pot aplica direct atât pe piața muncii cât și în alte domenii ale vieții. Aici sunt câteva dintre ele, și vă încurajez să căutați mai multe în Scriptură:

Știm că Dumnezeu are un scop precis pentru viețile noastre.” Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde... Mă veți căuta și mă veți găsi dacă mă veți căuta cu toată inima” (Ieremia 29:11, 13).

Știm că Dumnezeu folosește necazurile de care avem parte în beneficiul nostru. “ De altă parte știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său” (Romani 8:28).

Știm că Dumnezeu nu este distant, El este accesibil. „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4: 15-16) „În El (Hristos) avem , prin credința în El, slobozenia și apropierea de Dumnezeu cu încredere” (Efeseni 3:12).

Știm că Dumnezeu ne aude rugăciunile și ne oferă răspuns.” Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și dacă știm că ne ascultă, orice i-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 Ioan 5: 14-15).

Mana de Luni: Robert J. Tamasy 🔴 Cum rămâne cu cea de-a 16-a secundă?

Recent am vizionat un video cu discursul unui sef de promoție al unei clase de liceu. El a vorbit despre euforia pe care a simțit-o atunci când, după ani de muncă asiduă și sacrificii personale, și-a atins scopul de a fi  numit șef de promoție, cel dintâi elev al clasei.

Mai apoi el  a făcut o observație sobră: Acel sentiment de euforie a durat “aproximativ 15 secunde”. El a spus că se aștepta să simtă mult mai mult – artificii probabil, sau chiar mai mult entuziasm. Dar nu a fost așa. Atunci când realitatea faptului că primise acel titlu academic s-a instaurat, nu a mai simțit “nimic”. Sentimentele lui s-au diminuat la fel de repede cum a venit și valul de emoții.

Astfel, el i-a atenționat pe colegii lui și le-a spus ca să-și seteze țeluri și vise, dar să le păstreze în perspectivă. El i-a avertizat: „Să nu aveți niciun regret în cea de-a 16-a secundă”. Ceea ce a spus acest învățat amintește de cântecul obsedant al lui Peggy Lee de acum câțiva ani, „ Asta a fost tot?” Ne putem investi timpul, talentul și energia noastră pentru a îndeplini un anumit obiectiv, doar pentru a afla că după ce el a fost atins,  nu ne împlinește la fel de mult cum ne-am imaginat.

Pentru majoritatea dintre noi, sau poate chiar pentru toți, amintirea anilor de liceu este una îndepărtată.  La fel este și cea a facultății, dacă am urmat vreuna. În schimb, poate vă aflați în mijlocul carierei dumneavoastră și vă stabiliți obiective, atât profesionale cât și personale – unii pentru o anumită zi, alții pentru o săptămână, pentru acest an sau pentru întreaga carieră. „Când voi obține acel lucru (oricare ar fi el) voi fi fericit!”, așa gândim noi. Uităm însă de alte priorități din viețile noastre – relații, sănătate și fitness, abilitatea de a ne bucura și a aprecia clipa. Acest lucru se întâmplă din cauză că țelurile și obiectivele noastre sunt doar ceea ce contează.

Apoi, așa cum a remarcat șeful de promoție, noi ne atingem ținta. Ne atingem obiectivul. Și pentru aproximativ 15 secunde ne desfătăm cu euforia, cu acea satisfacție copleșitoare a reușitei. Dar  urmează apoi cea de-a 16-a secundă, și ne găsim întrebându-ne „Asta este? Asta a fost tot?”

Astfel, noi am fi înțelepți dacă am urma sfatul acestui student strălucit:” Să nu aveți niciun regret în cea de-a 16-a secundă!” Acest lucru nu reprezintă doar o problemă a secolului 21. Ci așa cum învățăm atunci când studiem Biblia, este o problemă care exista cu mii de ani în urmă. Prin  cuvinte diferite, găsim același mesaj – nu vă concentrați pe lucruri greșite.

De ce depunem eforturi pentru lucrurile temporare atunci când am putea câștiga eternul? Ce lucru pe care îl aveți sau la care lucrați astăzi  îl puteți lua cu dumneavoastră după ce muriți? “Nu vă strângeți comori pe pământ unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina, și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că acolo unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Matei 6: 19 -21).

Mana de Luni: Robert J. Tamasy 🔴 Puterea incomparabilă a viziunii

Prima mea experiență de condus automobilul fără a avea pe cineva în dreapta mea, a fost una de neuitat pentru mine. Lucram atunci ca muncitor pe aprovizionare, la un magazin de alimente, la distanță de aproximativ 7 kilometri de casa unde locuiam, iar părinții mei au fost de acord ca eu să conduc una dintre mașini.

Am avut parte de niște lecții de condus foarte bune atât din liceu, cât și din partea tatălui meu și a unchiului meu din Texas cu care petrecusem vreo șase săptămâni în vara ce trecuse. Așa că mă simțeam bine pregătit, iar drumul spre magazin a fost unul fără peripeții. Drumul înapoi, însă, a fost altă poveste.

Cam pe la ora 10 p.m. am terminat programul și am ieșit din magazin către mașină. Se lăsase o ceață foarte deasă și nu puteam să văd la mai mult de 3 metri în fața mea. Mi-am zis: „Ei bine, să vedem cum facem acum”. Din fericire, făcusem această rută de la magazin și către magazin de multe ori, atât ca șofer, cât și ca pasager, așa că aproape vizualizam traseul înaintea mea, chiar dacă ceața mă împiedica să văd cea mai mare parte a drumului. Luminile de la faruri păreau că se reflectă înapoi spre mine, iar asta nu mă ajuta deloc.

 Aceasta se întâmpla în zilele în care nimeni nici măcar nu concepuse telefonul, așa că nu puteam să iau legătura cu părinții mei. Mama mea deja ajunsese într-o stare gravă de nervozitate, iar tata se gândea să înceapă o căutare de unul singur, dacă era nevoie. Din fericire, am ajuns acasă cu bine, fără nicio zgârietură pe mașină, deși drumul spre casă a fost cu mai mult de o oră mai lung decât în mod normal.

Împărtășesc această relatare deoarece, câteodată, așa este în viață. Întâmpinăm o criză, fie la locul de muncă, fie în viața personală, și nu putem vedea aproape nimic înainte. „Unde să merg? Este bun acest drum? Oare sunt obstacole în față care nu se văd in cauza `ceții` și care ar putea să mă rănească?”

Totul ajunge să se rezume la viziune – sau la lipsa ei. În contextul afacerilor, mulți antreprenori de succes, dezvoltatori sau lideri au avut parte de realizări mari în mare parte datorită unui factor cheie: au avut o viziune pentru ceea ce voiau să facă și pentru modul cum să ajungă acolo. Și s-au ținut cu tot ce au avut de acea viziune, chiar când drumul a părut încețoșat sau obscur.

În mod asemănător, o echipă de afaceri se dezvoltă atunci când fiecare din echipă aderă la o viziune comună – nu doar pentru prezent, ci și pentru viitor. Poate cunoașteți întâmplarea cu un zidar care, în urmă cu câteva secole, a fost întrebat ce lucrează. În timp ce colegii lui au dat răspunsuri de genul: „amestec ciment” sau „înalț un zid”, acel zidar a răspuns: „Construiesc o catedrală”. Aceasta este viziunea!

Biblia vorbește mult despre viziune. O traducere a textului din Proverbe 29:18 spune așa: „Acolo unde nu este viziune, oamenii pier.” O altă traducere ar fi: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu...”

Un lider eficient este acela care înțelege importanța de a avea o viziune pentru o echipă, care să răspundă  la întrebări cum ar fi: „Încotro ne îndreptăm?” „De ce mergem într-acolo?” „Cum ajungem acolo” „Ce vom face când vom ajunge acolo?” Construim doar un zid – sau o catedrală?

Mana de Luni: Robert J. Tamasy 🔴 VĂ AȘTEPTAȚI LA SFINȚENIE ÎN MEDIUL AFACERILOR?

Să presupunem că încercați să identificați trăsăturile pe care le considerați a fi importante pentru un angajat, angajator, un client sau furnizor. Care ar fi acestea? Ar părea că este simplu să punem pe listă calități cum ar fi talent, abilități, eficiență, alături de altele. Dar, ce spuneți despre... sfințenie?

Sfințenie? Când auzim cuvântul acesta, ne imaginăm oameni religioși și ritualuri, poate chiar ne imaginăm cum cineva închis într-o mănăstire, undeva în izolare, ține niște ritualuri care nu au nicio legătură cu viața și munca de zi cu zi. Dar, adevărul este că sfințenia nu este despre așa ceva.

Da, un dicționar definește cuvântul ca fiind „calitatea sau starea de a fi sfânt”. Sinonimele sugerate includ semnificații ca „binecuvântare, devoțional, evlavie, pietate, pioșenie, starea de sfânt”. Toți acești termeni par că nu au nimic de a face cu mediul de afaceri, cel puțin nu cel din secolul 21. Dar un vorbitor pe care l-am ascultat recent a explicat că la origine, cuvântul sfințenie însemna „integritate, deplinătate, și calitate”.

În acel context, nu ar fi de dorit să găsim „sfințenie” în aceia pentru care lucrăm, aceia care lucrează pentru noi, aceia care cumpără bunurile noastre sau serviciile noastre sau aceia care ne furnizează resursele de care avem nevoie? Nu ar fi de dorit ca alții să găsească aceste caracteristici în noi înșine?

 Trebuie să recunosc că au fost puține dăți – dacă a fost vreodată – când m-am gândit: „uite pe cineva care arată sfințenie”. Totuși, gândindu-mă la miile de indivizi pe care i-am întâlnit de-a lungul carierei mele, în diferite contexte, unii dintre ei au arătat o anumită deplinătate, integritate, calitate, smerenie, compasiune, onestitate și sinceritate, într-un mod deosebit. Cu siguranță toate acestea s-ar încadra în definiția propusă de vorbitorul menționat mai sus.

Deci, cum răspundem la această idee? Cum găsim sfințenie în ceilalți? Cum putem – sau cum ar trebui – să o cultivăm în noi înșine? Nu este surprinzător că Biblia ne oferă câteva sugestii:

Găsiți și imitați persoane care să fie modele de sfințenie. Cunoașteți pe cineva care, în termenii sfințeniei, integrității, calității și alte virtuți similare, ar putea să se încadreze în categoria „sfințeniei”?  Dacă da, încercați să petreceți timp cu acele persoane, chiar urmați-i ca pe niște mentori și învățători. Apoi încercați să deveniți ca ei influențându-i și pe alții în mod pozitiv. „Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi...” (Filipeni 4:9). „Şi ce-ai auzit de la mine, în faţa multor Martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2)

Urmați un alt mod de gândire. Noi lucrăm și trăim în contexte unde sfințenia pare a fi un concept străin. Lumea din jurul nostru vrea să ne modeleze după tiparul ei. În mod intențional, noi putem să ne împotrivim unei astfel de presiuni și să ne dăm silințele să avem un standard mai înalt în gândire și în acțiune. „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2)

Însușiți-vă puterea de a deveni o persoană sfântă. Biblia învață că aceia care și-au încredințat viața pentru a-L urma pe Isus Hristos au primit o viață nouă, o nouă capacitate de a trăi într-un fel în care nu au putut înainte. „cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre...” (Efeseni 4:22-24).

Mana de Luni: Robert J. Tamasy 🔴 SĂRBĂTORIM DĂRUIND OAMENILOR CEL MAI MARE DAR

În această săptămână, milioane de oameni din toată lumea celebrează una dintre cele mai semnificative sărbători ale anului: Crăciunul. Deși obiceiurile variază de la țară la țară, de la cultură la cultură, una dintre practicile comune ale acestei celebrări este dăruirea cadourilor.

Pentru lumea de afaceri și cea profesională, această tradiție de a dărui poate să includă unele daruri individuale pentru angajați și cei din personal, daruri simbolice pentru clienți sau furnizori, petreceri festive sau prime de sfârșit de an. În afară de acestea, mulți dintre noi își petrec aceste zile asigurându-se că au lista completă de cadouri pentru cei dragi și pentru prieteni.

Pe măsură ce ne bucurăm de această perioadă a anului, desfătându-ne în dăruirea și primirea cadourilor, ar fi bine să aflăm care este originea acestei tradiții. Aceia care sunt creștini sau urmași ai Domnului Isus știu că această perioadă are o semnificație mai profundă care trece dincolo de dăruirea unor daruri materiale unii altora. Așa cum ni se spune în Scriptură, Isus a fost darul cel mai mare, incomparabil, din partea lui Dumnezeu pentru umanitate. Un verset foarte familiar nouă spune așa: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)

Evanghelia după Matei ne spune că venirea lui Mesia a fost un eveniment extraordinar, mult așteptat, astfel încât chiar unii magi din Răsărit au venit să Îl viziteze pe Isus după ce S-a născut, și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Totuși, Biblia spune clar că Dumnezeu a fost primul Dăruitor. Iată câteva lucruri pe care le învățăm despre acest Dar divin, unic:

Pâinea Vieții. În Scriptură, cuvântul „pâine” este sinonim cu nevoile vieții, acele lucruri care ne susțin viața. Isus, în Evanghelia după Ioan, afirmă: „Eu sunt Pânea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată... Eu sunt Pânea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac”... (Ioan 6:35-51). El ne spune că pentru a trăi cu adevărat, nu doar în această viață, dar și în cea viitoare, trebuie să Îl primim pe El.

Păstorul cel Bun. Oamenii din vremurile biblice erau obișnuiți cu prezența oilor în societatea lor agrară, și cunoșteau bine cât de dependente erau acele animale cu lână de grija și preocuparea păstorilor. Recunoscând că și noi avem nevoie de călăuzire, grijă și protecție pentru a trece prin provocările și complexitățile vieții de zi cu zi, Isus îi asigură pe cei care Îl urmează: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi... Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.” (Ioan 10:11-15).

Lumina lumii. În ciuda dezvoltării tehnologiei, trăim într-o lume din ce în ce mai cuprinsă de întuneric și disperare. Unde putem să mergem pentru a găsi speranță? Isus spune că putem să ne întoarcem la El pentru a scăpa de întuneric și pe măsură ce Îl urmăm pe El cu credincioșie, putem să aducem lumină pentru ceilalți. „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii... Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.” (Ioan 8:12; Matei 5:14).

Mana de Luni: Robert J. Tamasy 🔴 SĂ NE AMINTIM SĂ FIM MULȚUMITORI – ÎN ORICE VREME

Care sunt motivele pentru care sunteți recunoscător – cariera, familia, sănătatea, prosperitatea financiară? Cât de des vă opriți să reflectați la lucrurile bune din viața dumneavoastră – și să fiți cu adevărat mulțumitor? Și când, într-un final, sunteți mulțumitor, cui vă exprimați această mulțumire?

Pentru mulți oameni din Statele Unite, această săptămână marchează două evenimente importante: începutul oficial al sezonului de Crăciun (deși, pentru multe magazine – acesta a început pe la mijlocul lui August), și sărbătorirea Zilei Recunoștinței, o sărbătoare în care bărbați, femei și copii aduc mulțumiri pentru binecuvântările din viața lor. Pentru unii, este un timp în care ei își îndreaptă atenția spre Dumnezeul care i-a binecuvântat. Sunt alții care își aduc mulțumirile către altceva – către soartă, eforturile umane sau circumstanțe.

Eu, personal, Îi mulțumesc lui Dumnezeu, Acela pe care Biblia îl descrie ca fiind Creatorul, Susținătorul și Dătătorul tuturor lucrurilor care sunt, au fost și vor fi. Îmi dau seama că eu am anumite daruri și abilități, dar înțeleg și că nu am făcut nimic ca să le câștig. Cu siguranță nu le-am cumpărat de nicăieri. Cred că Domnul mi le-a dat pentru a mă dezvolta și a le folosi pentru a-I aduce glorie Lui. Pentru aceasta, și pentru multe alte lucruri îi mulțumesc Lui.

În același timp, nu cred că mulțumirea ar trebui atribuită doar unei anumite zile din an sau unei perioade de timp. Unul dintre primele versete pe care le-am învățat spune așa: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5:18). Dacă înțeleg bine, „toate lucrurile” înseamnă în orice circumstanțe. Orice ar fi.

Deci, asta înseamnă că trebuie să fim mulțumitori nu doar pentru lucrurile bune care ni se întâmplă în viață, ceea ce noi numim a fi „binecuvântări”, ci și pentru situațiile dificile, dureroase. Un alt text spune așa: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6).

Este ușor să te simți mulțumitor atunci când toate lucrurile par că merg bine. Facturile sunt toate plătite; avem haine suficiente; avem un acoperiș deasupra capului și mâncare în frigider; nu am avut probleme cu sănătatea; locul de muncă este plăcut și satisfăcător. Cum ar zice unii: „Totul e bine!”.

Totuși, cu toții știm că greutățile și încercările apar. Se întâmplă tot felul de urgențe, deranjându-ne bugetul. Noi sau cineva dintre cei dragi nouă primesc o veste rea din partea medicilor. Locul de muncă devine frustrant, obositor, chiar chinuitor – și totuși nu avem alte opțiuni. Cum rămânem recunoscători în vremuri ca acestea? Eu cred că găsim răspunsul în Scriptură. Atenția noastră ar trebui să fie pe Dumnezeu, care promite să fie cu noi mereu și să ne împlinească nevoile, indiferent cât de grele ar fi circumstanțele.

 Într-un Psalm bine cunoscut, autorul descrie numeroase căderi și recunoaște: „În mijlocul strîmtorării am chemat pe Domnul.”. Dar apoi adaugă: „Domnul m-a ascultat şi m-a scos la larg. Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?” (Psalmi 118:5-6). Având această siguranță, și la începutul și la sfârșitul psalmului, el este în stare să îi îndemne pe cititori: „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun «căci în veac ţine îndurarea Lui!»” (Psalm 118:1, 29).

Atunci când credem că Dumnezeu este în control, putem să Îi aducem mulțumiri Domnului și în vremuri bune și în vremuri rele. Așa cum spune un alt psalm: „Intraţi cu laude (mulțumiri, lb. en.) pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele.” (Psalmi 100:4).

Mana de Luni: Robert J. Tamasy 🔴 SĂ DAI CE AI MAI BUN PENTRU CEA MAI REA SLUJBĂ

Care este cea mai rea slujbă pe care ai avut-o? Înțeleg că „rea” poate însemna lucruri diferite pentru oameni diferite persoane, dar cu toții cred că ne putem gândi la un anumit loc de muncă – sau două – pe care pur și simplu le urâm. Pentru mine au fost câteva slujbe ca agent de vânzări cu comisioane, unde am lucrat pentru scurt timp; foarte scurt timp – câte două, trei zile pentru fiecare. Prima slujbă a fost să stabilesc întâlniri cu clienții ca să le vând aspiratoare; o alta a fost să merg din ușă în ușă și să vând enciclopedii.

Cred că vă dați seama că amândouă slujbele au fost cu ani în urmă, deoarece cred că vânzarea din ușă în ușă este interzisă acum din motive de securitate, precum și din cauză că acum se pot face cumpărături prin internet. Și cine mai cumpără acum enciclopedii? Având Google și celelalte motoare de căutare, informația este, practic, la „degetul mic”. De ce să ne aglomerăm casa cu volume întregi, grele și costisitoare?

Ideea este că am detestat aceste două locuri de muncă, în primul rând pentru că eu nu sunt făcut pentru vânzări. Fiind introvertit, ideea că ar trebui să îmi câștig existența încercând să vând unor străini lucruri pe care nici nu le vor și de care nici nu au nevoie, nu avea absolut nicio atracție pentru mine. De cealaltă parte, persoanelor care sunt extrovertite, cu abilități de vânzare și care caută mereu oportunități de a câștiga niște bani din vânzări, sunt convins că le-ar fi plăcut slujba pe care eu o uram.

Dar ce faci atunci când ai de făcut o muncă fără pic de frumusețe sau entuziasm? Am auzit recent despre cineva a cărui slujbă era curățarea toaletelor publice. Vă garantez că nimeni nu crește sau merge la facultate având în minte ca scop ocuparea unui astfel de loc de muncă. Însă acest bărbat a afirmat că deși nu și-ar descrie slujba ca fiind una „plăcută”, el totuși se bucură de ea, deoarece el își începe fiecare zi cu dorința de Îl onora pe Dumnezeu prin modul cum își duce la îndeplinire responsabilitățile.

Când am auzit această relatare m-am gândit la urmașii Domnului Isus din cetatea antică Colose. Mulți dintre ei aveau slujbe care erau mondene. Pentru unii dintre ei, aceasta însemna să curețe grajdurile cailor. Vă puteți imagina ce însemna să vă petreceți ziua dând cu lopata bălegar și dând la o parte paiele murdare? Cu toate acestea, apostolul Pavel le-a scris o scrisoare de încurajare acestor credincioși zicându-le: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl... Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.” (Coloseni 3:17, 22-24).

Este umilitor să te gândești la aceste lucruri, mai ales dacă noi avem locuri de muncă ce ne plac și totuși cârtim. Cum putem face ceea ce ne îndeamnă Pavel, ca urmași ai lui Hristos? Pasajul ne dă câteva indicii:

Să ne străduim să reflectăm caracterul lui Hristos. „În Numele Domnului Isus” înseamnă să ne îndeplinim munca în moduri care să reflecte un caracter evlavios – ca și cum Isus Hristos ar face acea muncă. Cu mulți ani în urmă se tot repeta întrebarea „Ce ar face Isus în locul meu?”, iar pe măsură ce abordăm slujba noastră, cred că este o întrebare bună pe care să ne-o adresăm fiecare.

Inimile noastre trebuie să fie cum trebuie. Una este să afișăm niște aparențe atunci când știm că cineva ne urmărește la muncă. Dar cum ne comportăm atunci când credem că nu ne vede nimeni? Chiar atunci când șefii noștri nu sunt prezenți, avem încredere că Dumnezeu care este omniscient este acolo și dorește să Îi aducem onoare.

Vom fi răsplătiți. Nu avem nicio asigurare că cineva va observa munca excelentă pe care o facem noi, dar avem promisiunea lui Dumnezeu că El cu siguranță observă și ne va răsplăti perseverența și credincioșia noastră.

Mana de Luni: Robert J. Tamasy 🔴 NU ÎNCERCA SĂ FII CEL MAI DEȘTEPT DIN ÎNCĂPERE

Există o zicală cunoscută, mai ales în lumea sportului, care spune așa: „câștigi cu oameni”. Chiar și cel mai bun antrenor va eșua dacă nu are jucători de calitate, capabili și personalul din jurul lui care să îl ajute. Acest lucru este adevărat și în mediul profesional și al afacerilor. Un om vizionar fără o echipă care să îl ajute să aducă la realitate acea viziune, este doar un visător.

Din nefericire, fie pentru că nu se pricep să recunoască oamenii talentați, sau pentru că vor să își protejeze ego-ul lor, unii directori angajează doar indivizi cu abilități minime. Acei „lideri” se simt astfel protejați, în fața pericolului de fi depășiți de angajați cu daruri mai mari, mai pregătiți și mai educați decât ei.

Din fericire, nu toți directorii sunt așa. De fapt, Michael Dell, fondatorul și Directorul companiei Dell, una dintre companiile cele mai mari de infrastructură din lume, gândește chiar invers. El a făcut următoarea afirmație: „Încearcă să nu fii niciodată cel mai deștept din încăpere. Și dacă ești, îți sugerez să inviți alți oameni mai deștepți... sau să găsești o altă încăpere”.

Asta spune multe despre compania Dell și despre alți lideri care sunt așa. În primul rând, ei sunt suficient de smeriți ca să nu se simtă amenințați de oameni care știu mai multe sau care pot să facă mai multe decât ei. În al doilea rând, ei înțeleg că pentru binele companiei și al acționarilor, ei au obligația de a prezenta cel mai bun produs posibil – iar asta înseamnă să aibă oameni în echipă care să fie experți în niște domenii în care ei nu sunt. Iar în al treilea rând, semnul distinctiv al unui lider nu este să îndeplinească toată munca el singur, ci să recruteze pe cei mai buni oameni cu care să împartă sarcinile.

Îmi aduc aminte de zilele când eram redactor la o revistă. Pentru mine, unele dintre cele mai plăcute și entuziasmante zile erau acelea când aveam planificate întâlniri pentru fiecare număr. Luam împreună fiecare articol în parte și fiecare editorial și apoi ne gândeam împreună la titluri, ilustrații, grafică pentru a le face cât mai atrăgătoare pentru cititori.

Deși eu aveam uneori unele opinii puternice despre anumite lucruri, recunoșteam că graficienii se pricep mai bine decât mine la a crea anumite concepte vizuale. Și ne-au prezentat unele idei creative și bine gândite, pe care eu nu mi le-aș fi imaginat. Alții din acea încăpere erau mai orientați spre detalii decât eram eu, așa că au observat unele lucruri pe care eu, probabil, le-aș fi lăsat să se strecoare printre „crăpături”. Iar alții, pur și simplu, ne-au oferit niște perspective la care nu m-aș fi gândit. Astfel, când ieșea revista de la tipar, era clar că , așa cum a spus cineva, „întregul este mai mare decât suma părților”. Scriptura vorbește mult despre aceste lucruri:

Încrederea în Dumnezeu ne poate da acea smerenie de care avem nevoie. Unii lideri se tem să nu fie întrecuți de alții și să își piardă astfel poziția de autoritate și responsabilitatea. Totuși, încrederea în Dumnezeu ne încurajează să credem că El a adus oamenii potriviți în viața noastră, la momentul potrivit, chiar și la locul de muncă. „Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:6).

Să recunoaștem darurile și contribuția altora. Fie că suntem într-o familie, sau într-o biserică, sau o companie, fiecare are un rol specific și important. Chiar și părțile aparent mai mici sunt necesare pentru producerea rezultatului final. „Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe... Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul?... Acum, deci, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” (1 Corinteni 12:14-20).

Cu cât sunt mai mulți oameni implicați, cu atât facem mai mult. Dacă umblăm cu Dumnezeu la locul de muncă, vom descoperi că El ne depășește speranțele și așteptările noastre – deseori lucrând prin alții. „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi.” (Efeseni 3:20).

Mana de Luni: Robert J. Tamasy 🔴 Smeriți, înfometați şi harnici

Se pare că toată lumea vrea să știe secretul pentru a avea succes. Îmi aduc aminte, când eram un tânăr jurnalist și mă uitam în jur la oameni pe care îi admiram și care deja își lăsau amprenta în lume, mă gândeam: „Vreau să fiu ca ei!”. „Cum ajung acolo unde sunt ei?”

 Din nefericire, nu există un secret universal pentru a avea succes. Librăriile și bibliotecile sunt pline de cărți ai căror autori pretind că știu secretul. Dacă mergem online pe un site care vinde cărți și căutăm cuvântul „Succes”, găsim numeroase variante scrise de persoane care vă vor spune cu mare convingere cum au ajuns ei să aibă succes.

 Sunt diverse sloganuri, filozofii și strategii pentru a deveni om de succes, dar, câteodată, ajută să realizăm faptul că nu există o formulă magică, universală, ci pentru majoritatea oamenilor, succesul pretinde câteva ingrediente simple, lucruri care nu necesită niște abilități deosebite.

 De obicei, nu prea iau în seamă ce spun actorii sau alte personaje din divertisment, chiar dacă sunt bogați și faimoși, deoarece cariera lor înseamnă să pretinzi că ești altcineva, într-o lumea care nu există în realitate. Deci, cum ar putea ei să fie experți în realitate? Totuși, de curând am dat peste un citat al unui actor care sugera o cale care s-a dovedit a fi viabilă în timp, iar asta a avut sens pentru mine, așa că nu am putut să o ignor.

 Dwayne Johnson, un actor care a apărut în multe filme comerciale de succes, a spus așa: „Fii smerit. Fii înfometat. Și întotdeauna fii cel mai muncitor dintre toți.” Lucrul acesta a rezonat cu mine, și cred că și cu alții. El nu a spus să fim cei mai inteligenți, sau cu o poziție socială înaltă, sau cu cele mai impresionante CV-uri. Johnson doar a spus să fim simpli, înfometați și dornici să muncim mai mult decât alții. Exact lucrul acesta îl învață și Biblia, în cartea Proverbe:

Smerenia poate fi o calitate foarte atrăgătoare. Într-o lume în care oamenii caută să atragă atenția asupra lor înșiși, parcă este ceva proaspăt atunci când vezi oameni care lucrează în liniște, eficient și calitativ, fără mult egoism. „Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei” (Proverbe 18:!2). „Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa.” (Proverbe 22:4)

 Foamea poate fi o motivație excelentă. Complacerea și mulțumirea de sine pot împiedica performanța, dar foamea – fie ca să plătești facturile, sau să câștigi un client, să faci o vânzare sau să atingi un obiectiv – poate să ne inspire la munca cea mai de calitate. „Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.” (Proverbe 16:26). „Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.” (Proverbe 123:11).

 Munca de calitate, nu trece neobservată. Ce ați prefera să vedeți: pe cineva care încearcă din răsputeri să se facă observat? Sau pe cineva care muncește atât de bine încât munca sa vorbește de la sine? Consecvența și excelența cuiva slujesc drept trăsături extraordinare de caracter. „Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.” (Proverbe 10:4). „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.” (Proverbe 22:29).

 Dacă urmăriți să aveți succes, cultivați smerenia, fiți înfometați și nu vă opriți din muncă.

Mana de Luni: Robert J. Tamasy 🔴 O filozofie anti-eșec

Seth Godin, un consultant, antreprenor și blogger de afaceri, le-a adresat o întrebare cititorilor săi, întrebare pe care ne-am pus-o și noi la un moment dat, anume: „Dar dacă eșuăm?”. Godin a oferit un răspuns realist la această posibilitate: „Vei eșua cu siguranță”. Apoi a pus o întrebare și mai importantă: „Ce se întâmplă după ce eșuez?”

Eșecul este unul dintre marile certitudini ale vieții. Nu răsare din fiecare sămânță plantată o plantă sănătoasă și roditoare. Nu sunt toate deciziile corecte. Și nu toate încercările de face ceva diferit, fie că este în afaceri, fie că învățăm o nouă abilitate, sau achiziționăm un nou produs, ne garantează succesul. Totuși, eșecul este de multe ori o parte a procesului necesar pentru a obține succesul.

După cum a observat Godin: „dacă ați ales bine, după ce ați eșuat veți fi cu un pas mai aproape de succes, veți fi mai înțelepți și mai puternici, și cu siguranță veți fi mai respectați de către aceia care se tem să încerce”. În cele din urmă, măcar eșecul ne arată cum să nu ajungem la succesul dorit.

Sunt multe povești despre cum Thomas Alva Edison a avut sute de încercări eșuate înainte să descopere varianta bună a becului incandescent. Dacă analizăm viețile și carierele oricăror directori și oameni de afaceri, vom descoperi că drumurile lor spre succes au fost presărate cu eșecuri, perioade de descurajare, chiar faliment. Însă, unul dintre secretele lor a fost că nu au renunțat. Au refuzat să se lase definiți de eșec.

 În Scriptură găsim numeroase exemple de oameni care au eșuat în calea lor spre succes. Un exemplu din Vechiul Testament a fost Iosif, care i-a enervat în mod constant pe frații lui, spunând că este preferatul tatălui său. A fost vândut ca rob, apoi a fost închis în mod nedrept, însă Iosif a ajuns să fie al doilea om în conducerea Egiptului. Apoi a întocmit un plan pentru a combate o foamete devastatoare, nu doar pentru egipteni, dar și pentru familia lui și pentru poporul lui Israel.

În Noul Testament, Petru, unul dintre ucenicii cei mai apropiați ai Domnului Isus, L-a negat pe Domnul de trei ori. Însă, mai târziu, a ajuns unul dintre liderii Bisericii din primul secol. Iar apostolul Pavel a fost transformat dintr-un prigonitor al creștinilor în una dintre figurile centrale ale Bisericii și autor a numeroase epistole din Biblie. Scriptura ne învață că eșecul nu trebuie să fie un punct mort, ci poate fi o rampă de lansare. Iată câteva dintre principiile Scripturii în acest sens:

Fă echipă cu alții. Este mai ușor să treci peste eșec atunci când nu trebuie să porți povara de unul singur. „Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!” (Eclesiastul 4:9-12)

Învață să te bazezi pe puterea lui Dumnezeu. Eșecul ne învață importanța de ne încrede în Dumnezeu și de a fi dependent de El, de puterea și înțelepciunea Lui. „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:29-31)

Perseverează în fața provocărilor. Atunci când cedăm în fața eșecului, putem pierde bucuria succesului care ar fi venit dacă am mai fi perseverat puțin mai mult. „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

Mana de Luni: Robert J. Tamasy 🔴 Cum să îți lași amprenta prin mentorat

„Vreau să fac o diferență în lume.” Ați făcut vreodată afirmația aceasta? Este un gând pe care mulți dintre noi l-am exprimat, în public sau în noi înșine. Fie că faceți parte dintr-o generație mai veche la sfârșitul carierei sau din generația „milenială” la începutul unui loc de muncă, mulți dintre noi avem această dorință.

Întrebarea este: cum să facem această diferență? Cum putem reuși să lăsăm o amprentă care să dureze mult după ce ne sfârșim cariera?

Sunt multe sugestii posibile, dar una aș recomanda-o cu toată tăria: mentoratul. Da, știu, s-ar putea să obiectați și să spuneți ceva de genul: „Am avut un mentor odată – a fost o experiență cumplită!”. Nu vorbesc despre acest gen de mentorat. Mulți dintre noi am avut experiențe urâte în care ni s-a dat din oficiu un mentor, însă nu era interesat într-adevăr de noi și privea această sarcină ca fiind ceva impus de alții.

Nu, genul de mentorat despre care vorbesc eu implică o relație de beneficiu reciproc, doi oameni aflați într-o călătorie împreună căutând să crească și să zidească pe celălalt. Când, împreună cu David A. Soddard, am scris cartea „Inima mentoratului: Zece principii dovedite pentru dezvoltarea la potențialul maxim”, am scris despre experiența lui David care a avut doi mentori extraordinari care au investit mult în el, l-au ascultat și l-au învățat ce înseamnă să fii om de succes în afaceri – și în viață.

David, la rândul lui, a transmis și el mai departe acest proces în viețile altor zeci de alți oameni, timp de mai bine de 30 de ani. David a murit acum cinci ani, însă impactul său – amprenta pe care a lăsat-o prin mentorarea altora – continuă să se vadă și astăzi în viețile multora.

Cum arată acel gen de mentorat? Iată câteva principii pe care le-am menționat în cartea noastră, împreună cu prevederile biblice care întăresc acele principii:

A trăi înseamnă a dărui. Prea de multe ori, vedem mentoratul prin niște lentile de tipul „eu ce câștig din asta?”. Mentoratul cel mai eficient este acela care se concentrează pe interesele celui care este mentorat, pe care îl numim „partener în mentorat”. Vrem să îl ajutăm să devină varianta cea mai bună a lui/ei. „…să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti.»”. (Fapte 20:35)

Mentoratul este un proces care necesită perseverență. Petrecerea timpului cu cineva care are nevoie de ajutorul nostru poate deveni frustrant sau descurajator, mai ales atunci când nu vedem progresul pe care îl așteptam. De aceea este nevoie de perseverență, de a merge înainte și de a rămâne dedicat mentoratului chiar și atunci când nu se împlinesc așteptările. „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

Mana de Luni: Robert J. Tamasy 🔴 Mulțumiți pentru toate lucrurile!

În mod tradițional, sărbătorirea Zilei Recunoșținței, în Statele Unite, are loc în a patra zi de Joi din Noiembrie; aceasta înseamnă că anul acesta va fi pe 22 Noiembrie, cel mai devreme din câte au fost vreodată. Aceasta înseamnă două lucruri: așa numitul „sezon de sărbători” care se întinde de la Ziua Recunoștinței până la ziua de Crăciun, va avea durata maximă, iar această sărbătoare ne dă startul pentru a ne gândi la acele lucruri pentru care suntem recunoscători.

În general, tindem să ne concentrăm pe lucrurile plăcute pe care le-am experimentat – sănătate, sau evenimente plăcute cum ar fi căsătoria, sau nașterea unui copil, o slujbă nouă sau promovarea într-o altă poziție, mutatul într-o casă nouă, faptul că am reușit să ne plătim facturile și ne-a mai rămas ceva bani în plus. Probabil că vă puteți gândi și la alte lucruri pozitive de anul care a trecut și care sunt „binecuvântări”. Toate acestea merită recunoștința noastră.

Dar cum rămâne cu acele lucruri pe care nu le-a perceput ca fiind „bune”: derapaje în afaceri sau în carieră, provocări financiare, probleme de sănătate, conflicte cu familia, sau altele similare? În anul trecut am avut parte de dezastre naturale și poate că dumneavoastră, sau cineva cunoscut, ați fost victima unui asemenea dezastru.  Cum trebuie să răspundem în dreptul acestora – cum putem mulțumi pentru aceste situații grele?

Deseori auzim pe unii întrebându-se: „De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni?” Aceasta este o întrebare foarte relevantă – despre care s-au scris multe articole și cărți. Răspunsurile simpliste și platitudinile nu reușesc să aducă satisfacție. Și totuși, pentru aceia care îL urmăm pe Isus Hristos, nu găsim nicăieri nici un îndemn care să sugereze să ne limităm recunoștință doar la experiențele plăcute.

Pe măsură ce ne pregătim de Ziua Recunoștinței în această săptămână, sau de un eveniment similar acolo unde locuiți, este potrivit să luăm în considerare ceea ce spune Biblia despre a fi mulțumitori:

Fără excepții. Câteodată, s-ar putea să fim tentați să gândim: „Bine, Doamne, voi fi mulțumitor atunci când mi se vor întâmpla lucruri bune. Dar nu Te aștepta să fiu mulțumitor pentru situații grele!” În Scriptură, Dumnezeu nu oferă această variantă. „Bucuraţi-vă întotdeauna… Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:16-18)

Luați aminte bine la perioadele grele. De ce ar vrea Dumnezeu să ne exprimăm recunoștința chiar în perioadele grele? Pentru că, dacă suntem onești, realizăm că acelea sunt perioadele în care creștem cel mai mult și ne dezvoltăm, personal, profesional și spiritual. „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:2-4)

Încercările separă originalul de fals. Un mod prin care putem să dovedim că avem anumite abilități este atunci când le punem în acțiune. În mod asemănător, felul cum răspundem la situațiile grele – inclusiv dorința noastră de a fi mulțumitori pentru ele – arată autenticitatea credinței noastre și a încrederii noastre în Dumnezeu. „În ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos” (1 Petru 1:6-7).