Până în prezent, țara care a fost afectată cel mai grav de coronavirus a fost Spania. Spania e pe locul doi in lume privind numarul infectarilor. A întrecut de mult Italia la numărul infectărilor (237.000), iar la numărul persoanelor decedate, peste 24.000, se apropie de Italia (peste 27.000). În Spania, procentul celor morți de coronavirus e de aproximativ 10%, iar în Italia de 13%. (În România e 5,3%).
Ce explica tragedia Spaniei?
De ce e cazul Spaniei deosebit? Pentru că pandemia a venit peste Spania subit, s-a extins mai rapid decât în alte țări europene și a găsit-o nepregătită. Și asta cu toate că Spania se mândrea, cu câțiva ani în urmă, că are cel mai avansat sistem de asistență medicală din lume. Care au fost cauzele care au dus Spania în aceasta situație de dezastru? Recent am dat peste două articole care discută subiectul, unul din New Yorker, iar al doilea din New York Times. Articolul din New York Times e scris de un jurnalist spaniol. [www.dnyuz.com]
La ora actuală, Spania e guvernată de un guvern de coaliție socialist. Spania este una dintre cele mai polarizate, politic vorbind, țări din Europa. Coalițiile de guvernământ se prăbușesc frecvent, alegerile sunt și ele frecvente, iar stabilitatea politică a Spaniei suferă. La fel economia și, inevitabil, oamenii. Guvernul actual „progresist” al Spaniei, însă, s-a dovedit a fi în întregime incapabil de a preveni pandemia și de a o stopa. Cazul Spaniei este unul foarte tragic, care merită compasiunea și simpatia noastră. Dar nu trebuie să evităm și lecția pe care o învățăm de la spanioli. Când te confrunți cu o pandemie, iresponsabilitatea, ignoranța (ori, am putea chiar spune, prostia) și aroganța au consecințe.
Prostia autorităților și extremiștilor spanioli a fost evidentă pe 8 martie, când zeci de mii de persoane, în speță feministele și tot felul de radicali aparținând unei game ideologice „progresiste” vaste, au descins pe străzile Madridului și în alte orașe din Spania să sărbătorească Ziua Internațională a Femeii.
Sărbătoarea aceasta e, fără îndoială, legitimă, avându-și originile în preocupările legitime ale femeilor că sunt marginalizate în societate. Din nefericire, la fel cum s-a întâmplat și cu alte evenimente și sărbători de bun simț, mișcările sociale din ultimele decenii, în principal „minoritățile sexuale” și cele feministe, au deturnat Ziua Internațională a Femeii. Ea a devenit, în toată lumea, o ocazie pentru diverse grupuri vocale, anti-familie, anti-căsătorie și anti-bărbați, să descindă cu milioanele pe străzile Occidentului pentru a ataca familia, căsătoria, bărbații, creștinii și persoanele cu principii tradiționale. Din nefericire, Spania este unul dintre exemplele mai radicale. În materiale prezentate anterior am discutat afirmațiile ministrului educației din Spania, potrivit cărora familiile tradiționale care se opun educației sexuale sunt „familii homofobe”.
Feminismul infecteaza Madridul
Revenind la 8 martie, străzile Madridului au fost împânzite de zeci de mii de radicali anti-familie, în speță feministe și „minorități sexuale”, scandând, la unison, lozinci de genul „a rapist in your path” și „the real epidemic is patriarchy”. Prima lozincă insinua că fiecare bărbat e suspect, deoarece bărbații sunt înclinați să violeze femeile. În consecință, femeile erau atenționate să se ferească de bărbați sau să-i privească cu suspiciune. A doua lozincă e ușor de priceput. Epidemia de care trebuie să ne ferim, strigau feministele, nu e coronavirusul, ci bărbații.
Pe lângă Madrid, sute de demonstrații similare au avut loc în toată Spania în aceeași zi. Formațiuni conservatoare de dreapta au ieșit și ele în stradă pentru a contracara demonstrațiile feministelor. La demonstrația din Madrid a participat și Prima Doamnă a Spaniei, Vicepreședintele Spaniei, mai mulți miniștri și politicieni influenți. În după-amiaza aceleași zile, o zi de duminică, stadioanele Spaniei erau pline de fani care urmăreau fără îngrijorare meciurile de fotbal. Sute de mii au demonstrat pe străzile Spaniei dimineață, înghesuiți ca sardinele, și sute de mii au stat, tot ca sardinele, pe stadioanele Spaniei după-amiază.
Incepe avalansa
Primul caz de infecție cu coronavirus în Spania a fost raportat pe 31 ianuarie. După cum vă puteți aștepta, avalanșa a început pe 9 martie, fără ca autoritățile să o mai poată controla. Azi s-a ajuns la punctul în care Spania pare să fi capitulat. Datele statistice privind impactul COVID-19 în Spania ne îngrozesc. E rău în România, dar și mai rău în Spania, țară care, cu ani în urmă, a fost declarată de către Organizația Mondială a Sănătății ca având cel mai bun sistem de asistență medicală din lume. Situația Spaniei e tragică, fără îndoială, iar spaniolii au nevoie de compasiunea și simpatia noastră.
Pe 8 martie, sute de mii de spanioli au ignorat, în mod intenționat, recomandările autorităților, ieșind pe străzi pentru a sărbători Ziua Internațională a Femeii, iar apoi, după-amiaza, sute de mii au umplut stadioanele de fotbal. De atunci, avalanșa virusului începută pe 8 martie a scăpat de sub control. Conform articolului din New Yorker, pe 31 ianuarie, 21 de spanioli au fost repatriați din Wuhan (China) și puși în carantină. În aceeași zi, a fost anunțat primul caz oficial de coronavirus în Spania. După 2 săptămâni, numărul a crescut la 2.000, iar pe 9 martie a ajuns la 4.000. În săptămâna lui 9 martie, au fost testați pozitiv de COVID-19 Prima Doamnă a Spaniei, trei miniștri și liderul mișcării spaniole de dreapta. Toți au participat la demonstrațiile din 8 martie. [Link: www.newyorker.
Mor virstnicii in azilele de batrini
Începând cu săptămâna lui 9 martie, majoritatea pacienților din spitale au fost evacuați și înlocuiți cu persoanele afectate de coronavirus. La data respectivă, aproximativ 700.000 de spanioli așteptau să fie operați. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu acești oameni, dacă unii dintre ei au murit și câți. Cadrele medicale au fost și ele infectate. Conform articolului, cadrele medicale din Spania constituiau 15% din toate infectările din Spania la mijlocul lui aprilie, iar 23 de medici au murit de coronavirus.
La fel ca în toate țările occidentale și România, kiturile pentru testarea populației erau puține, măștile la fel, ventilatoarele în număr mic, și cadrele medicale foloseau pungi de plastic pentru a se proteja de virus. Numărul celor testați era, de asemenea, mic, de doar 30.000 de persoane. Jumătate de milion de kituri pentru testarea populației au fost aduse din China, dar fiind defecte nu au putut fi folosite. Medicii au încetat să se mai ocupe de persoanele de peste 75 de ani infectate, lăsându-i pe aceștia să moară. Un medic spaniol declara presei, „they are left to die, it's very difficult, but it is the reality / sunt lăsați să moară, e foarte dificil, dar asta e realitatea”.
În toată Spania erau doar 4.400 de paturi de terapie intensivă, în timp ce Germania avea 28.000. Pentru a combate virusul, autoritățile au rechiziționat spitale și clinici private și au transformat centre de conferințe și hoteluri în spitale improvizate. Medicii pensionați și studenții la medicină au fost recrutați să se alăture bătăliei împotriva virusului. Dar nici asta nu a fost suficient. Unii medici ajung să îngrijească de până la 60 ori mai mulți pacienți într-o singură zi.
Penuria de fonduri a fost și ea o cauză. Asistentele medicale din Spania, afirmă articolul, câștigă doar 1000 de euro pe lună. Din această cauză, 8.000 de asistente medicale din Spania s-au dus la muncă în Franța, Germania și Marea Britanie. Spațiul în morgi a devenit suprasolicitat. Azilurile de bătrâni au fost afectate și mai crunt. Se estimează că 3.000 de bătrâni au murit în azile. Au existat situații în care armata a intrat în azilurile de bătrâni doar să descopere că bătrânii nu mai fuseseră îngrijiți de o vreme și că unii dintre ei deja erau morți de câteva zile.
Timp de câțiva ani, spaniolii se mândreau cu statisticile ONU conform cărora spaniolii erau cei mai sănătoși oameni din lume și că aveau „cel mai bun sistem de sănătate din lume”. Natural, aveau cu ce să se mândrească. Dacă Spania era pe locul întâi, România era pe locul 77. [Link: www.dnyuz.com]
Din nefericire, putem afirma cu certitudine că COVID-19 nu va fi ultima pandemie. Vor fi și altele. După cum ne arată modelul spaniol, comportamentul și natura umană sunt în mare responsabile pentru explozia pandemiilor. Rezultatul în trecut a fost moartea. Dacă nu ne schimbăm comportamentul, pandemia viitoare va fi și mai cruntă. Cea mai bună măsura profilactică e, deci, înțelepciunea, prudența și cumpătarea.
Material furnizat de catre Alianța Familiilor din România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.