NewsNet Creştin: Viorel Iuga 🔴 Să luptăm pentru uşile bisericilor, dar să nu uităm de inimile oamenilor...

După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

vineri, 13 martie 2020

Viorel Iuga 🔴 Să luptăm pentru uşile bisericilor, dar să nu uităm de inimile oamenilor...

Uşile şi inimile...

Zilele trecute, ajutaţi sau încurcaţi de deciziile oficialităţilor, conducătorii bisericilor au încercat să decidă biblic, înţelept şi cât mai responsabil, ce să facă cu UŞILE bisericilor. Deschise în mod permanent, deschise puţin şi ocazional sau închise, hotărârile temporare au fost luate. Respectând decizia fiecăruia, toţi ştim că nimeni nu poate brava şi niciunul nu poate respira uşurat.

Majoritatea slujitorilor duhovniceşti suntem conştienţi că de acum urmează munca mai grea. Conform mandatului încredinţat de Mântuitorul Isus Cristos, frământarea fiecăruia dintre noi trebuie să fie: cum păstrăm inima credincioşilor deschisă pentru închinare? Cum îi ajutăm ca acasă, pe stradă, în maşină, la locul de muncă sau oriunde le impun situaţiile urgente să fie, să îşi păstreze ochii şi gândurile înspre Dumnezeu? Cum îi putem ajuta pe credincioşi să mijlocească mai mult, mai înţelept şi cu mai mare credinţă pentru ocrotirea şi pentru vindecarea României de toţi „viruşii” ei? În ce fel îi putem îndemna şi ajuta pe oameni să înflăcăreze darul divin aşezat în ei? Apoi, cum îi ajutăm pe semenii noştri să îşi deschidă uşa templului, a inimii lor, pentru Creatorul? Cum îi ajutăm pe cei de aproape sau de departe să recunoască mâna lui Dumnezeu în această pandemie şi să se pocăiască de păcatele lor?

Oricât de neplăcut ar fi să auzim, istoria ne spune cu claritate că unele nenorociri, au venit cu scopul de-a ajuta poporul să se întoarcă cu toată inima spre Dumnezeu. „Şi Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea în toate cetăţile voastre şi lipsa de pâine, în toate locuinţele voastre. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul...V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune; grădinile voastre cele multe, viile, smochinii şi măslinii voştri i-au mâncat deseori lăcustele... V-am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu;... Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul. (Amos 4:8-11)

Slujitorii care cred mesajul acesta, cel din Hagai 2:17 şi altele asemănătoare se frământă cu întrebarea: Cum îi ajutăm pe semeni să accepte realitatea şi să aleagă Calea bună? Cu toate că situaţia este imprevizibilă şi unii afirmă cu convingere că suntem doar la începturul calvarului, sperăm că uşile bisericilor vor fi în curând deschise. (Mă bucur că şi-a revenit şi prefectul juteţului Maramureş. Sper să îşi revină şi slujitorii care s-au luat după el!) Numai că ocrotirea şi binecuvântarea divină, nu depind de uşa unor clădiri. Ele vin doar atunci când inimile oamenilor sunt DESCHISE larg, în mod permanent şi sincer pentru ascultarea de Dumnezeu.

Mă întreb, mă interesează, ce se va întâmpla cu uşile bisericilor, dar sunt mult mai frământat de ce se va întâmpla cu inimile oamenilor. Cu uşile clădirii închise sau deschise Biserica lui Cristos va continua să existe şi îşi va putea împlini misiunea. Fără o inimă larg deschisă faţă de Dumnezeu, omul este lipsit de binecuvântare vemelnică şi condamnat veşnic. Bănuiesc ce va fi mai uşor, dar mă rog să nu uit ce este mai important!

Să luptăm pentru uşile bisericilor, dar să nu uităm de inimile oamenilor.

Viorel Iuga