Un bătrânel a fost surprins într-un restaurant luând masa având înaintea lui o poză cu el și cu soția lui de pe vremea când aceasta trăia. Pentru acest domn jurământul “pentru totdeauna”, a fost serios și nu ceva repetat după preot sau pastor.
Pentru unii, astăzi, acest jurământ ar trebui să sune cam așa: “Te iau până când câteva kg în plus ne vor despărții, te iau până când o tipă/un tip mai slabă/slab și mai tânără/tânăr îmi va ieși în cale, te iau până când o ceartă zdravănă mă va face să nu te mai suport, te iau
până când mă voi sătura de tine și voi vrea ceva “proaspăt”, te iau până când voi avea suficienți bani să trăiesc cu cine poftesc si să cumpăr pe cine vreau...”
Dacă aș putea i-aș lua pe toți cei care și-au abandonat partenerii și i-aș pune să repete cuvintele de mai
sus înaintea celor pe care i-au
abandonat, poate așa vor realiza că acesta este de fapt
caracterul lor sau mai degrabă lipsa lor de caracter. La divorț i-aș pune să își repete jurămintele, poate că nu vor mai avea curajul să se dezvinovățească.
Las aici o poză cu un cuplu care a dus până la capăt o căsnicie de 77 de ani, el
avea 100 de ani, iar ea 96, s-au ținut de mână până în clipa morții, au murit unul la scurt
timp după celălalt. Asta numesc eu iubire
până la moarte.
Dacă te căsătorești, fă-o până la moarte!
Cu prețuire,
Toni Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.