Îmi
scriu foarte multe cupluri de proaspăt îndrăgostiți, care nu știu ce să facă
deoarece părinții nu-i lasă să se căsătorească din diferite motive. Ba că sunt
prea mici la 20+, ba că el e mai închis la culoare decât ea sau invers, ba că
nu au casă, mașina, pătuț, cărucior, pamperși, suzete și biberoane pentru
copii, ba că pur și simplu mama și cu tata nu vor să se desprindă de dragul lor
puișor și au impresia că trebuie să îmbătrânească în casa lor.
Cazuri
și mai grave sunt când se lasă cu amenințări și blesteme de genul: “O să vedeți
voi în ce belele intrați!” Sau: “O să vedeți voi ce o să pățiți fără
binecuvântarea noastră!” Astfel
de părinți au rupt multe cupluri, au frânt multe iubiri și chiar destine.
Cunosc tineri/tinere care au căzut în depresii crunte din cauza faptului că
părinții au făcut tot posibilul să le ia iubita/iubitul, iar apoi nu știau cum
să-i mai facă bine.
Dragi tineri, care ați crescut și care simțiți ceea ce este natural, adică
să vă îndrăgostiți, să vă desprindeți de părinți și să întemeiați o familie, să
faceți acest lucru este ceva neprihănit și nu un păcat (conform spuselor multor
părinți). A te desprinde de mama și
de tata și a-ți face propria familie cu iubita/iubitul, cel cu care simți că
tot cerul te-a unit, este ceva sfânt și nu un blestem (cum dau de înțeles unii
părinți). Ce faci când te amenință un părinte că îți fură binecuvântarea? Fii
pe pace, el nu are autoritate să facă acest lucru. Este o lege scrisă de Dumnezeu
ca tu să te căsătorești, uneori “șocant” de repede.
Dragi
părinți, care ați avut impresia că ai voștri copii vor rămâne veșnic cu voi,
lăsați-i să zboare, nu le frângeți aripile, lăsați-i să aleagă pentru ei, nu
pentru voi. Nu voi trebuie să fiți mulțumiți, ci ei. Nu pentru voi aleg copiii
voștri un partener, ci pentru ei. Poate nu vă convine “zestrea”, pielea,
meseria și cine știe ce altceva. Aduceți-vă aminte că și voi ați întâmpinat
aceste opintelile și a fost dureros. Măcar cineva v-a zis că el/ea este un/o
coate goale, un/o neisprăvit/ă și ați învins totul din iubire. Aduceți-vă
aminte că și voi ați plecat de acasă “cu o lingură” și azi aveți un cămin
binecuvântat. Dați-le și lor libertatea aceasta!
Repet,
să lași pe mama și pe tata și să te lipești de soție/soț este o datorie, un act
de neprihănire, care nu poate fi blestemat de nimeni. La fel și porunca:
“Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul!” nu poate fi blestemată de nimeni!
Cu
prețuire,
Toni
Berbece
▲ ▲ ▲ TOPUL celor mai citite articole din ultima săptămână (selecție automată) la momentul publicării articolului de mai sus:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.