După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

sâmbătă, 22 februarie 2020

Rod Dreher 🔴 De ce esticii sunt o amenințare pentru ”noua ordine”

Jurnalistul Rod Dreher este unul dintre redactorii importanți ai revistei American Conservative. A colaborat cu The Wall Steet Journal, cu New York Post, cu CNN, BBC. Lucrează acum la rescrierea unei cărți  – Să nu trăiești în minciună: cum să reziști noului totalitarism în formare. Titlul este inspirat dintr-un eseu al lui Aleksandr Soljenițîn – „Cum să nu trăiești în minciună”. „Minciunile nu pot să persiste decât prin violență”, scria Soljenițîn. Cu cât minciuna e mai îndrăzneață și mai sfruntată, cu atât mai insistente vor fi apelurile la conformare și la eliminarea dezaprobării.
Rod Dreher a vorbit cu o profesoară universitară din America care a plecat în tinerețe din Rusia, la scurt timp după disoluția URSS. ”Nu pot folosi numele ei, îi vosi spune Clarissa, pentru că se teme de răzbunare la locul de muncă. Trebuie să spun că niciun profesor din vreo țară fostă comunistă pe care l-am intervievat nu a vrut să-i public numele – asta în Țara Libertății. De ce? Pentru că se tem să nu întâmpine probleme profesionale, pentru că au vorbit despre politica identității și de spre justiția socială și despre corectitudinea politică”.
Mai jos sunt câteva fragmente din interviul lui Rod Dreher cu Clarissa, profesoara din America care și-a trăit copilăria și o parte din tinerețe în URSS. Putem citi cele ce urmează în lumina anunțului făcut de George Soros la Davos, anul acesta – va investi un miliard de euro în  Rețeaua Universității Societății Deschise (Open Society University Network –OSUN, despre care spune că este cel mai mare proiect din viața lui. OSUN va fi o Universitate Centrală Europeană la scară globală, sugerează Soros. Iar, cu un an înainte, Barack Obama declara că dorește să creeze o ”universitate pentru schimbare socială”, care să producă tineri lideri, ”un milion de Barack si Michelle” în intrega lume.
Cele spuse de profesoara intervievată de Dreher ne pot oferi indicii despre cum vor gândi acești noi lideri. Dar ne pot explica și ofensiva corectitudinii politice în spațiul cetral și est-europeană și reacția așa-zis ”iliberală” și naționalistă din aceste state. Explicația poate fi că est-europenii, spre deosebire de occidentali, încă mai știu unde poate duce excesul de corectituidine politică, motiv pentru care sunt văzuți ca o vulnerabilitate.


Noua educație

”Mă ocup de cei aflați la începutul carierei academice. Îmi plăcea asta, dar acum nu-mi mai place. Acești absolvenți nu produc nimic. Nu sunt altceva decât o culegere de sloganuri politically correct. Nu știu ce să fac. Când începem să vorbim, acești tineri nu înțeleg ce vrem de la ei. Așa au fost învățați și reproduc asta. Văd asta și la cei care abia au intrat la facultate. Se pare că la școală nu învață decât dogme. Sunt tabula rasa. Nu știu nimic – doar repetă sloganuri, iar când le ceri să le explice nu sunt în stare să spună nimic.
În URSS, când unui student i se cerea să scrie un referat, el știa că nu trebuie decât să se ducă la cărțile corecte de la bibliotecă și să copieze din ele, cuvânt cu cuvaât, fără să devieze deloc. Asta era lucrarea lui. Când familia mea a plecat și am ajuns în Canada, am intrat la o universitate de acolo. Nu mi-a venit să cred că profesorul mi-a cerut să gândesc cu mintea mea. A fost o senzație incredibilă! Să spui ce gândești. A fost ceva eliberator. Acum însă văd tineri care sunt cum eram noi în URSS. Le e frică să gândească singuri. Vor să știe doar care e răspunsul ”corect” și apoi îl repetă. Este deprimant”.

Noul totalitarism

”Problema este că mulți oameni asociază totalitarismul cu un stat atotputernic și cred că, dacă nu vine din partea statului, atunci nu este totalitarism. Lucrurile cu care avem de-a face acum nu vin din partea statului. Nimănui nu-i este frică că guvernul va trimite poliția politică să-l arunce într-un beci. Nu se va întâmpla așa ceva. Nu. Ne este frică însă să fim umiliți, să nu putem trăi decent, să fim paria, marginalizați, anulați. Pentru asta nu ai nevoie de guvern, mai ales în era social media”.
”Aș vrea ca la universitate să avem un mod secret de a ne strânge mâna. Știu câțiva profesori care gândesc ca mine. Însă fiecare este atât de închis, încât este imposibil să vorbești cu ei. Avem în campus o echipă care este atenta la comportamentul neconform. Aveam așa ceva și în URSS. Acum, cei din echipa asta sunt studenți, însă peste câțiva ani vor avea locuri de muncă.”
Clarissa povestește cum echipa care veghează la respectarea principiului diversității a acuzat-o că are ceva împotriva transexualilor. De ce? Pentru că o studentă de origine latio-americană a întrebat-o de ce nu folosește termenul ”latinx” (un neologism american pentru transexualii latino-americani). Profesoara, vorbitoare de spaniolă, a spus că acest termen nu este văzut bine în comunitatea hispanică din SUA. Asta a fost suficient pentru a fi acuzată de ”transfobie” și pusă la zid de ”poliția diversității” din campusul universitar. Vorbim despre o mică universitate de stat americană, dupa cum ne informează Rod Dreher.

Corectitudinea politică și marile corporații

Ce se întâmplă când tinerii astfel educați intră în viață, in viața corporatistă? Într-o discuție din urmă cu un an purtată cu Rod Dreher, profesoara noastră a susținut că ”marile corporații multinaționale subminează statul națiune”. Cităm din articolul publicat de Dreher: ”Ea spus că corectitudinea politică din America coporatistă este o armă folosită pentru a scapa de competitorii de la locul de muncă. Ea spus că «Oamenii și-au dat seama că testele pentru puritatea ideologică pot folosi la eliminarea celor care concurează pentru postul tău. Forțele progresiste sunt aliate total cu capitalismul globalist»”
”Tot ea mai spune că oamenii nici nu știu cât de vulnerabili sunt în fața acestei mentalități, iar asta datorită social media. «Nu poți ști ce anume ți se va imputa mâine. Nu știi ce lucru absolut normal pe care l-ai făcut sau spus azi ar putea fi utilizat mâine pentru a te distruge. Oamenii care au trăit în URSS știu bine asta. Știm cum funcționează. De aceea oamenii ca mine sunt atât de dezamăgiți de vremurile astea»”.

Despre vulnerabilitatea Americii în fața totalitarismului

”Este vorba despre excepționalismul american. Credeți că sunteți un popor special, că veți face totul bine. Dacă va vevi socialismul în America, credeți că-l veți aplica în modul corect. Nu este așa! Dacă acum zece ani îmi spunea cineva că voi vedea în America ceea ce văd acum, aș fi râs de el. Însă acum asta se întâmplă. Văd asta la prietenii mei. Este ca și cum mințile lor se dezintegrează.
Odată ce-ți este luată religia, vei căuta o altă lege morală. Vei căuta altceva, chiar și în afara religiei. Vedem asta acum cu politica identității… În URSS, când eram mică, vedem cinismul peste tot. Nimeni nu credea în nimic. Am crezut ca filozofia cinică este cel mai rău lucru din lume. Nu este așa. Cel mai rău lucru este absența cinismului și a spiritului critic, acceptarea oricărui lucru fără critică. Oamenii de azi chiar cred în toata această ideologie politically correct. Asta te sperie cu adevărat.
Am o prietenă care crede în asta. Această ideologie pleacă de la credința că, dacă cineva se îndepărtează de dogmă chiar și cu un milimetru, atunci acel om este rău, este un bigot plin de ură. Când nu sunt de acord cu ea, observ că nu poate înțelege de ce gândesc altfel. Știe că sunt un om bun, însă nu pricepe de ce nu sunt de acord cu ea. Nu poate înțelege de ce. Și este o persoană educată. Este profesoară universitară.
Intelectualii joacă un joc periculos. Cred că vor putea să-l controleze. Cred că, odată ce ideile lor se vor impune în societate, le vor putea controla. Este ridicol. Intelectualii vor fi primii împotriva cărora va acționa sistemul, pentru că ei ar putea fi primii care să observe problemele acelui sistem. Nimeni nu va fi în siguranță. Nimeni nu va putea sa jure că va fi suficient de loial unui asemenea sistem, încât să fie protejat”.

Clarissa povestește că, atunci când le povestește părinților săi despre ce se întâmplă în mediul academic americam, aceștia sunt șocați și spun: ”Este ceea ce am avut în Uniunea Sovietică”.
de Călin Marchievici, Cotidianul.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.