Rod Dreher 🔴 De ce esticii sunt o amenințare pentru ”noua ordine”

Jurnalistul Rod Dreher este unul dintre redactorii importanți ai revistei American Conservative. A colaborat cu The Wall Steet Journal, cu New York Post, cu CNN, BBC. Lucrează acum la rescrierea unei cărți  – Să nu trăiești în minciună: cum să reziști noului totalitarism în formare. Titlul este inspirat dintr-un eseu al lui Aleksandr Soljenițîn – „Cum să nu trăiești în minciună”. „Minciunile nu pot să persiste decât prin violență”, scria Soljenițîn. Cu cât minciuna e mai îndrăzneață și mai sfruntată, cu atât mai insistente vor fi apelurile la conformare și la eliminarea dezaprobării.

Rod Dreher a vorbit cu o profesoară universitară din America care a plecat în tinerețe din Rusia, la scurt timp după disoluția URSS. ”Nu pot folosi numele ei, îi vosi spune Clarissa, pentru că se teme de răzbunare la locul de muncă. Trebuie să spun că niciun profesor din vreo țară fostă comunistă pe care l-am intervievat nu a vrut să-i public numele – asta în Țara Libertății. De ce? Pentru că se tem să nu întâmpine probleme profesionale, pentru că au vorbit despre politica identității și de spre justiția socială și despre corectitudinea politică”.

Mai jos sunt câteva fragmente din interviul lui Rod Dreher cu Clarissa, profesoara din America care și-a trăit copilăria și o parte din tinerețe în URSS. Putem citi cele ce urmează în lumina anunțului făcut de George Soros la Davos, anul acesta – va investi un miliard de euro în  Rețeaua Universității Societății Deschise (Open Society University Network –OSUN, despre care spune că este cel mai mare proiect din viața lui. OSUN va fi o Universitate Centrală Europeană la scară globală, sugerează Soros. Iar, cu un an înainte, Barack Obama declara că dorește să creeze o ”universitate pentru schimbare socială”, care să producă tineri lideri, ”un milion de Barack si Michelle” în intrega lume.

Cele spuse de profesoara intervievată de Dreher ne pot oferi indicii despre cum vor gândi acești noi lideri. Dar ne pot explica și ofensiva corectitudinii politice în spațiul cetral și est-europeană și reacția așa-zis ”iliberală” și naționalistă din aceste state. Explicația poate fi că est-europenii, spre deosebire de occidentali, încă mai știu unde poate duce excesul de corectituidine politică, motiv pentru care sunt văzuți ca o vulnerabilitate.

Noua educație

”Mă ocup de cei aflați la începutul carierei academice. Îmi plăcea asta, dar acum nu-mi mai place. Acești absolvenți nu produc nimic. Nu sunt altceva decât o culegere de sloganuri politically correct. Nu știu ce să fac. Când începem să vorbim, acești tineri nu înțeleg ce vrem de la ei. Așa au fost învățați și reproduc asta. Văd asta și la cei care abia au intrat la facultate. Se pare că la școală nu învață decât dogme. Sunt tabula rasa. Nu știu nimic – doar repetă sloganuri, iar când le ceri să le explice nu sunt în stare să spună nimic.

În URSS, când unui student i se cerea să scrie un referat, el știa că nu trebuie decât să se ducă la cărțile corecte de la bibliotecă și să copieze din ele, cuvânt cu cuvaât, fără să devieze deloc. Asta era lucrarea lui. Când familia mea a plecat și am ajuns în Canada, am intrat la o universitate de acolo. Nu mi-a venit să cred că profesorul mi-a cerut să gândesc cu mintea mea. A fost o senzație incredibilă! Să spui ce gândești. A fost ceva eliberator. Acum însă văd tineri care sunt cum eram noi în URSS. Le e frică să gândească singuri. Vor să știe doar care e răspunsul ”corect” și apoi îl repetă. Este deprimant”.

Noul totalitarism

”Problema este că mulți oameni asociază totalitarismul cu un stat atotputernic și cred că, dacă nu vine din partea statului, atunci nu este totalitarism. Lucrurile cu care avem de-a face acum nu vin din partea statului. Nimănui nu-i este frică că guvernul va trimite poliția politică să-l arunce într-un beci. Nu se va întâmpla așa ceva. Nu. Ne este frică însă să fim umiliți, să nu putem trăi decent, să fim paria, marginalizați, anulați. Pentru asta nu ai nevoie de guvern, mai ales în era social media”.

”Aș vrea ca la universitate să avem un mod secret de a ne strânge mâna. Știu câțiva profesori care gândesc ca mine. Însă fiecare este atât de închis, încât este imposibil să vorbești cu ei. Avem în campus o echipă care este atenta la comportamentul neconform. Aveam așa ceva și în URSS. Acum, cei din echipa asta sunt studenți, însă peste câțiva ani vor avea locuri de muncă.”

Clarissa povestește cum echipa care veghează la respectarea principiului diversității a acuzat-o că are ceva împotriva transexualilor. De ce? Pentru că o studentă de origine latio-americană a întrebat-o de ce nu folosește termenul ”latinx” (un neologism american pentru transexualii latino-americani). Profesoara, vorbitoare de spaniolă, a spus că acest termen nu este văzut bine în comunitatea hispanică din SUA. Asta a fost suficient pentru a fi acuzată de ”transfobie” și pusă la zid de ”poliția diversității” din campusul universitar. Vorbim despre o mică universitate de stat americană, dupa cum ne informează Rod Dreher.

Corectitudinea politică și marile corporații

Ce se întâmplă când tinerii astfel educați intră în viață, in viața corporatistă? Într-o discuție din urmă cu un an purtată cu Rod Dreher, profesoara noastră a susținut că ”marile corporații multinaționale subminează statul națiune”. Cităm din articolul publicat de Dreher: ”Ea spus că corectitudinea politică din America coporatistă este o armă folosită pentru a scapa de competitorii de la locul de muncă. Ea spus că «Oamenii și-au dat seama că testele pentru puritatea ideologică pot folosi la eliminarea celor care concurează pentru postul tău. Forțele progresiste sunt aliate total cu capitalismul globalist»”

”Tot ea mai spune că oamenii nici nu știu cât de vulnerabili sunt în fața acestei mentalități, iar asta datorită social media. «Nu poți ști ce anume ți se va imputa mâine. Nu știi ce lucru absolut normal pe care l-ai făcut sau spus azi ar putea fi utilizat mâine pentru a te distruge. Oamenii care au trăit în URSS știu bine asta. Știm cum funcționează. De aceea oamenii ca mine sunt atât de dezamăgiți de vremurile astea»”.

Despre vulnerabilitatea Americii în fața totalitarismului

”Este vorba despre excepționalismul american. Credeți că sunteți un popor special, că veți face totul bine. Dacă va vevi socialismul în America, credeți că-l veți aplica în modul corect. Nu este așa! Dacă acum zece ani îmi spunea cineva că voi vedea în America ceea ce văd acum, aș fi râs de el. Însă acum asta se întâmplă. Văd asta la prietenii mei. Este ca și cum mințile lor se dezintegrează.

Odată ce-ți este luată religia, vei căuta o altă lege morală. Vei căuta altceva, chiar și în afara religiei. Vedem asta acum cu politica identității… În URSS, când eram mică, vedem cinismul peste tot. Nimeni nu credea în nimic. Am crezut ca filozofia cinică este cel mai rău lucru din lume. Nu este așa. Cel mai rău lucru este absența cinismului și a spiritului critic, acceptarea oricărui lucru fără critică. Oamenii de azi chiar cred în toata această ideologie politically correct. Asta te sperie cu adevărat.

Am o prietenă care crede în asta. Această ideologie pleacă de la credința că, dacă cineva se îndepărtează de dogmă chiar și cu un milimetru, atunci acel om este rău, este un bigot plin de ură. Când nu sunt de acord cu ea, observ că nu poate înțelege de ce gândesc altfel. Știe că sunt un om bun, însă nu pricepe de ce nu sunt de acord cu ea. Nu poate înțelege de ce. Și este o persoană educată. Este profesoară universitară.

Intelectualii joacă un joc periculos. Cred că vor putea să-l controleze. Cred că, odată ce ideile lor se vor impune în societate, le vor putea controla. Este ridicol. Intelectualii vor fi primii împotriva cărora va acționa sistemul, pentru că ei ar putea fi primii care să observe problemele acelui sistem. Nimeni nu va fi în siguranță. Nimeni nu va putea sa jure că va fi suficient de loial unui asemenea sistem, încât să fie protejat”.

Lupta pentru Familie a formațiunii conservatoare VOX contra implementării ideologiei de gen în învățământul public spaniol. Jurnalistul Rod Dreher: „Ceea ce se întâmplă chiar acum în Spania nu va rămâne doar în Spania”

Într-un articol publicat joi în The American Conservative, jurnalistul Rod Dreher relatează acțiunile partidului conservator VOX de apărare a dreptului părinților de a-și feri copiii de obligativitatea ideologiei gender și homosexuale în programa școlară, într-o Spanie condusă de partidele stângii progresiste, care urmăresc să distrugă valorile tradiționale în numele egalității.

 

Totodată, acesta prezintă replicile socialiștilor, pline de acuze și mistificări la adresa conservatorilor, pe care îi ostracizează ca „extremiști”, „retrograzi” și instigatori la ură, în clasica retorică demolatoare a comuniștilor sovietici. Jurnalistul conservator îi cataloghează pe stângiștii spanioli drept reprezentanți ai totalitarismului de stil nou.

Citând un articol publicat de cotidianul spaniol El Pais, acesta enumeră demersurile făcute de formațiunea VOX pentru a da dreptul părinților să-și retragă copiii de la activitățile școlare cu caracter ideologic sau moral contrar convingerilor împărtășite de familie.  

„O măsură a partidului spaniol VOX, de extremă dreapta, generează dezbateri aprinse pe tema educației și a drepturilor copiilor. Supranumit de VOX „veto-ul parental”, amendamentul le oferă părinților dreptul de a-și retrage copiii de la atelierele complementare organizate la școală în timpul orelor. Aceasta presupune obligarea școlilor să ceară acordul părinților pentru a ține „prelegeri, ateliere sau activități cu caracter ideologic/moral contrar convingerilor acestora”, conform textului proiectului legislativ. Ceea ce include prezentări pe tema educației sexuale și a drepturilor homosexualilor.

Dezbaterea legată de acest proiect a izbucnit în urmă cu o săptămână, după ce VOX a condiționat susținerea bugetului în regiunea Murcia (sud-estul Spaniei) de includerea veto-ului parental în legea educației”.

Mai mult decât atât: „între timp, opt miniștri regionali ai educației din PSO (partidul socialist) au semnat luni un document prin care acuzau VOX de folosirea veto-ului parental cu scopul de a afecta armonia școlară și cultura dialogului, impunând în schimb autoritarismul orb și irațional”.

 

De asemenea, într-un interviu publicat duminică de ziarul El Correo, ministrul educației Isabel Celaá a afirmat că „o familie homofobă […] nu are dreptul să-și educe și copiii în spirit homofob. Autoritatea parentală nu se confundă cu dreptul de proprietate”.

Argumentul conform căruia copiii nu sunt proprietatea părinților lor a fost contrazis de liderul formațiunii conservatoare PP, aliată a VOX, Pablo Casado, care a calificat această teorie drept comunistă.       

„Nu cumva ne spun ei că avem familii de tip cubanez, unde copiii aparțin Revoluției? Vrem să ajungem în situația în care copiii să-și toarne părinții că nu sunt buni revoluționari?”.

Jurnalistul Rod Dreher subliniază că asta e exact intenția guvernului stângist din Spania. El atrage atenția asupra faptului că etichetarea partidului VOX ca formațiune de „extremă dreapta” în presa europeană și americană a devenit deja o obișnuință. El Pais a publicat un rezumat al programului politic al VOX, ale cărui idei nu sunt nici pe departe extremiste, în opinia lui Dreher.

Purtătoarea de cuvânt a facțiunii socialiștilor din parlamentul spaniol a postat pe Twitter următoarea acuză la adresa partidului VOX:

„Aceștia nu sprijină comunitatea LGBTI, nu sprijină căsătoriile între persoane de același sex, nu sprijină egalitatea dintre femei și bărbați, nu vor să admită că ideile lor retrograde nu sunt împărtășite de întreaga societate. Asta nu se poate numi libertate, ci ură”.

Ură! Desigur, mereu este vorba despre „ură”, observă Rod Dreher clișeul confiscat de stângiști, în logica luptei de clasă.

În replică, partidul VOX a postat pe contul său oficial de Twitter următorul mesaj, cenzurat prompt de către rețea, care a și suspendat temporar contul partidului:

„Ceea ce nu putem concepe este ca voi să intrați în casa noastră și să ne spuneți cum trebuie să trăim și să ne educăm copiii. Și, cu atât mai puțin, atâta vreme cât promovați pederastia din bani publici”.

Ziarul El Pays prezintă diversele programe educaționale care sunt vizate de criticile formațiunii VOX și ale altor voci conservatoare, printre care cele ale catolicilor și ale creștinilor în general. Unul dintre ele este Skolae, un program radical de îndoctrinare prin educație sexuală și ideologie de gen, implementat de guvern în regiunea autonomă Navarra din Spania. Participarea la acest curs este obligatorie pentru toți copiii, fără excepție.

Printre metodele didactice figurează inclusiv jocuri erotice pentru copiii cu vârsta de până la 6 ani. Este nebunie curată, avertizează Rod Dreher. Iar cine se împotrivește „nebuniei” pentru a-și apăra familia este etichetat ca „extremist de dreapta” și „instigator la ură”, trezindu-se cu contul de social media suspendat.

„Cine nu crede că stânga americană va încerca același lucru mai devreme sau mai târziu n-are capul pe umeri. Treziți-vă! Este exact felul în care a procedat totalitarismul de stânga din blocul sovietic: desființarea drepturilor parentale cu scopul aducerii copiilor sub controlul ideologilor statului. Desigur, n-au făcut-o în numele ideologiei de gen. Nici chiar sovieticii nu erau atât de nebuni. Nu, aceasta este contribuția specială a occidentului la distrugerea societății.

Vă avertizez, va trebui să ne obișnuim să fim catalogați ca extremiști de dreapta și insultați de politicieni și lideri instituționali progresiști, dacă vrem să ne apărăm integritatea familiilor și drepturile noastre ca părinți, care sunt mai presus de stat.

Ce a mai inventat propaganda LGBT? Puiul transgender crescut de un „cuplu lesbian” de pinguini!

Povestea puiului de pinguin Gentoo de gen neutru de la acvariul din Londra este tipul de rah…t progresist toxic ce este cu totul caracteristic vremurilor noastre. Țicniții promotori ai emancipării aflați la conducerea unei instituții științifice au decis să folosească biologia animală pentru a face o declarație despre ingineria socială. Ieri, în timp ce mă aflam în trecere pe aeroportul Heathrow, am citit într-o publicație engleză – cred că era Times, deși văd că acum știrea lor este contra cost – declarația unei persoane care spunea că instituția dorește ca puiul de pinguin, care încă nu a fost botezat, să îi ajute pe copiii ce vizitează acvariul să realizeze că nu trebuie să se limiteze la oricare ar fi genul „atribuit” de societate.

Întâmplător, pinguinul presupus de gen neutru este crescut de un „cuplu lesbian” de pinguini („Vino cu mineee, pinguin lesbian. – referință la un episod din serialul de animație Beavis și Butt-Head și parodierea unei melodii a lui Engelbert Humperdink – n.n.). Precum puteți vedea dacă accesați videoclipul și urmăriți interviul cât se poate de serios realizat de Sky-News cu un angajat al acvariului, această manevră este o șmecherie pusă la cale de instituție pentru a promova politici culturale de stânga, în special în rândul copiilor. Cu toții râdem la vederea unei tâmpenii stupide ca aceasta… ei bine, nu chiar toți: un actor englez l-a calificat pe Piers Morgan drept terorist „transfobic” pentru că a glumit pe seama știrii:

Nu este amuzant, este transfobic. Putem să nu ne mai batem joc de identitățile de gen și să ajutăm la normalizarea lor? Trebuie să acceptăm și să eliminăm stigmatul. Oamenii vor fi terorizați pentru a se ascunde și nu se vor simți confortabil din cauza unor comentarii ca acestea. https://t.co/lQJ1QGGBNm

— James Moore  (@jamesmooreactor) Septembrie

În fine. În orice caz, chestia de mai sus este un punchline (într-o confruntare rap este de obicei versul de final, în care îl ataci pe adversar – n.n.), dar sunt de acord într-un punct cu James Moore. Este poate o prostie, dar nu este amuzantă, deoarece acesta este încă un pas într-o nesfârșită campanie progresistă de a deconstrui personalitatea umană în jurul ideii de sex.

Oamenii – inclusiv conservatori precum David French – adoră să se distreze pe seama lui Sohrab Ahmari pentru enervarea lui legată de Drag Queen Story Hour (Ora de povești Drag Queen – o inițiativă a activiștilor LGBT în care persoane travestite citesc pentru copii, în biblioteci publice, povești ce conțin subiecte LGBT – n.n.), dar este, de fapt, același lucru: o instituție promovează politici culturale progresiste distructive social în moduri aparent banale, dar care în realitate nu sunt deloc banale.

Este adevărat că Orele de povești Drag Queen nu sunt sfârșitul lumii. Atunci de ce este Ahmari atât de enervat de ele? (Și, între noi fie vorba, îi împărtășesc vederile.) Pentru că sunt un simbol condensat al aspectului totalitarist al politicii culturale progresiste. Iată la ce mă refer: în Uniunea Sovietică, în perioada stalinistă timpurie, unii membri ai comunității șahiste sovietice s-au plâns că șahul devenea politizat. Nemulțumiții susțineau că șahul ar trebui lăsat în pace, că regula ar trebui să fie „șahul de dragul șahului”. Șeful federației de șah a răspuns că este naiv să crezi că șahul poate fi apolitic. Totul este politizat, totul este parte a luptei.

În clasica sa lucrare „Originile totalitarismului”, Hannah Arendt spune că problema „șahului de dragul șahului” este un semn al totalitarismului. De ce? Pentru că este un semn că societatea devine atât de politizată încât nici măcar șahul nu poate scăpa de ideologizarea forțată săvârșită de autorități.

Nici măcar animalele de la gradina zoologică.

Nici măcar bibliotecile pentru copii.

Așadar, care este ideologia în cazul de față? Din pagina „Despre noi” a site-ului Orei de povești Drag Queen:

„DQSH (Ora de povești Drag Queen) este, în mod explicit nu doar despre divertisment. Este intenționat proiectată să îi inspire pe copii să se identifice de gen fluid sau queer și să se „prezinte precum doresc”.

În mod similar, conținutul ideologic al acestei manevre stupide cu pinguini este să îi provoace în mod intenționat pe copii să aibă dubii referitoare la identitatea lor de gen. Asociația Bibliotecilor din America, organizația profesională a bibliotecarilor, este un militant activ în spatele acestei acțiuni.

Nu mai poți merge cu copiii la grădina zoologică sau la bibliotecă fără a fi confruntați cu această ideologie de gen radicală. David French are un punct de vedere consistent atunci când arată că Sohrab Ahmari nu poate răspunde clar ce anume dorește, concret, să facă autoritățile cu privire la Ora de povești Drag Queen. French, un avocat experimentat în acțiuni legate de libertatea religioasă, scrie că abandonarea principiului „neutralității punctului de vedere” pentru a opri DQSH ar însemna un dezastru pentru creștini, care au în continuare acces la spațiul public, în ciuda faptului că sunt detestați de mulți administratori, tocmai din cauza principiului constituțional al neutralității punctului de vedere, cuprins în Primul Amendament. Aceasta este cauza pentru care, deși inima mea este complet de partea lui Ahmari în disputa sa cu French, nu îl pot susține în dauna acestuia, fiindu-mi teamă că abandonarea jurisprudenței Primului Amendament într-o cultură din ce în ce mai puternic anti-creștină ar transforma orice victorii locale asupra unor acțiuni precum DQSH, în victorii à la Pirus.

Voi scrie despre aceasta într-un alt articol. În cel prezent, vreau doar să arăt că Ahmari nu greșește deloc în a atrage atenția asupra unor acțiuni precum DQSH – și, dacă ar dori, și asupra eliminării abordării “pinguini-de-dragul-pinguinilor” de către acvariul din Londra – ca fiind un pericol mai serios la adresa ordinii morale decât ar crede oamenii.

Ați observat vreodată că progresiștii nu sunt niciodată satisfăcuți cu status quo-ul legat de politica sexuală? Cum găsesc mereu lucruri noi de ideologizat? Ei bine, dacă ați crezut că Ahmari este o persoană isterică pe subiectul DQSH, am vești proaste pentru dumneavoastră. Hannah Arendt arată că un alt element al totalitarismului – un lucru comun naziștilor și bolșevicilor – este să țină totul într-o continuă mișcare. Regimurile autoritare vor doar un monopol asupra puterii de stat. Regimurile totalitare vor să controleze totul – și aceasta nu se poate realiza doar prin puterea de stat. Aceasta se poate realiza doar prin intimidarea persoanelor din mijlocul lor, „de către un curent care este ținut în continuă mișcare: adică dominarea permanentă a fiecărui individ în toate aspectele vieții”. În contextul DQSH, asta înseamnă includerea politicii sexuale radicale chiar și în cadrul orelor de povești din bibliotecile publice și atragerea oprobriului asupra celor care critică acest lucru.

Nu evenimentele din biblioteci sunt problema. Problema este distrugerea identităților sexuale tradiționale la copii în perioada lor de formare prin normalizarea sexualității deviante. Primul Amendament este o cale; mass media și cultura populară sunt alta. Întrebați-vă: cum am ajuns în punctul în care, în bibliotecile publice din toată America, travestiții vin să citească în fața copiilor cărți ce îi încurajează să adopte identități queer – iar asta să fie considerat perfect normal, chiar benefic (iar cei care nu sunt de acord își țin gura pentru a nu fi considerați bigoți)?

Încă o dată, Hannah Arendt, în Originile totalitarismului:

„Există o mare ispită de a explica incredibilul intrinsec prin mijloacele raționalizărilor liberale. În fiecare dintre noi stă ascuns un astfel de liberal, lingușindu-ne cu lucruri de bun simț. Calea către domnia totalitară trece prin multe etape intermediare pentru care putem găsi numeroase analogii și precedente. … Ceea ce bunul simț și „oamenii normali” refuză să creadă este că totul este posibil.”

Pentru a o adapta pe Arendt la situația noastră: ceea ce oamenii normali refuză să creadă este că lucruri caraghioase precum Ora de povești Drag Queen și animalele de gen neutru de la grădina zoologică sunt pași intermediari către o societate de un totalitarism mai diluat în care normalitatea este stigmatizată, sau chiar interzisă. Săptămâna trecută, în Europa, am auzit despre un seminar teologic în care seminariștii pot nega în public existența lui Dumnezeu, iar asta nu ar fi niciun impediment pentru hirotonire, dar criticarea în public a homosexualității sau a transsexualității ar cauza exmatricularea imediată. Pare o nebunie, dar este adevărat. Bunul simț și „oamenii normali” refuză să creadă că acest lucru este posibil, așa că stau ca niște mase inerte în timp ce imposibilul devine o realitate.

În concluzie: lucruri precum DQSH și puii de pinguin de gen neutru sunt ceea ce antropoloaga Mary Douglas numea „simboluri condensate” – practici care țin locul unei întregi viziuni asupra lumii. Un cititor al site-ului, Raskolnik, a publicat un comentariu excelent acum câțiva ani, folosind termenul lui Douglas pentru a explica de ce creștinii conservatori tind să fie foarte enervați de astfel de lucruri și nu de alte lucruri cu un impact mai serios asupra sănătății morale a acestei societăți, precum pornografia (despre care și Raskolnik spune că este mai îngrijorat). Scrie, citez:

„[Douglas] a folosit exemplul postului în zilele de vineri, pe care persoanele Bog Irish (termen folosit în general în sens peiorativ, pentru irlandezii catolici, în general membri ai clasei sociale inferioare, ce locuiesc în Anglia – n.t.) au insistat să îl practice, în ciuda clericilor mai bine educați, în general dintr-o clasă superioară, ce le spuneau că ar fi mai bine să îi ajute pe săraci sau să facă altceva ce se potrivea mai bine moravurilor umaniste seculare. Ideea ei era că acești irlandezi au continuat să postească nu din cauza vreunui tradiționalism îndărătnic, sau a vreunei credințe greșite în efectele „magice” ale acestei practici, ci pentru că funcționa ca un „simbol condensat”: postul în zilele de vineri era un mod simbolic de a reprezenta conexiunea cu trecutul, cu identitatea de irlandez, precum și o viziune mai puțin secularizată (sau complet nesecularizată) asupra ceea ce reprezintă, de fapt, practica religioasă. A dobândit o importanță supradimensionată deoarece conecta sisteme de înțelesuri. 

Menționez noțiunea de „simbol condensat” deoarece cred că acesta este cel mai bun mod de a înțelege ceea ce se întâmplă (ceea ce percepi a fi) „panica” legată de homosexualitate. Panica nu este legată, de fapt, de homosexualitate, este legată de modul în care lumea secularizată bagă pe gâtul creștinilor ortodocși ideea ei de moralitate sexuală. Dacă nu ai citit articolul lui Rod, Sexul după creștinism, ar trebui să îl citești, iar dacă l-ai citi, cred că ai putea face legătura între cosmologia creștină a sexului și opoziția creștinilor la căsătoriile persoanelor de același sex ca un „simbol condensat” al rezistenței creștine explicite la secularism.”

Atât Ora de povești Drag Queen, cât și pinguinul Gentoo de gen neutru sunt simboluri condensate ale unei viziuni asupra lumii ce consideră identitatea sexuală a fi situată în esența persoanei umane și spune că identitatea trebuie să fie fluidă, guvernată doar de voia personală; în plus, spune că acest extremism sexual ar trebui predat copiilor în instituții publice.